Nu sunt parinte, dar va raspund ca psiholog, si in calitate de copil singur la parinti. Si eu am fost un copil hiperactiv:). Foarte pe scurt, vreau sa mentionez doar 2 lucruri:
1. Este un caz ideal cel in care tatal este responsabil cu disciplinarea. In mod normal, mama e cea care ii ofera afectiune, grija, dragoste, iar tatal este figura de autoritate. Asta nu inseamna ca un rol il neaga pe celalalt, ci doar ca sunt predominante.
2. Este laudabila (spun eu) atitudinea pe care o aveti fata de a merge la psiholog, si va fi foarte bine daca faceti asta - iar, ca masura complementara, va recomand o carte excelenta, scrisa pentru parinti ca un ajutor in educatia copiilor hiperactivi: "Copilul hiperactiv si incapatanat" - Dopfner, Schurmann, Lehmkuhl, Editura RTS.