www.didactic.ro

[efodorean]

sper ca nu am suparat pe nimeni cu amintirile mele ( fotografiile imi apartin!)

[doina_barsan]

Superb, Cati

[oana1964]

doamna Fodorean, mi-ati facut pofta de o iarna adevarata!

desi eu sunt o friguroasa, chiar mi-e dor sa vad copacii grei de puful alb si rece al zapezii. dar cred ca iarna ne-a cam uitat. pe aici a nins foarte putin dupa Craciun, si a doua zi s-a topit, si gata cu zapada, deocamdata.
insa dupa cum face pisica mea a frig, si dupa ce blană groasă s-a format pe ea, mai sper...

[efodorean]

Multumesc,Doamnelor !

Asa se intampla cand te prinde integrarea de una singura.Faci ordine printre amintiri (in cazul acesta printre CD-uri).Si tot ordonand...am dat peste fotografiile pe care le-am facut anul trecut,pe vremea asta.Atunci am avut parte de zapada,nu gluma!Si mi-am zis sa impart si cu voi bucuria zapezilor trecute.

Sa aveti parte de zile frumoase!

[mariro]

Noaptea de 12-13 februarie anul trecut...

[uthala]

Ninge sfant si pagan
Numai ochii ne raman
Despartirea s-o mai vada
Ca, in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.
Ninge fara mila, ninge si ne doare,
ninge cu farame albe de pian,
ninge cu tristete si cu felinare
ninge ca la moartea inca unui an.

Cati au fost de garda –voie cer sa doarma
cati au fost cu somnul ratacesc pe strazi,
ne aflam in lume ca in tevi de arma
cind sugruma lupii fragedele prazi.

Ninge fara mila, cu vinovatie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nunta, ninge si sfaşie,
se faramiteaza ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despartire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge sa desparta gheata si iubire,
oarbe felinare cad din univers.

Ninge ca pe piatra peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molima albastra,
ninge pe vaporul scufundat în port.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste vai,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tai.

Ninge în nestire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trasnet, ninge ca padurea,
ninge sa se stinga vocea cand te chem.

Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,
ninge fantomatic si bacovian,
ninge ca sunt rece, ninge ca esti dusa,
ninge ca la moartea ultimului an.

(Oameni de zapada, Adrian Paunescu)

[elenat]

Iarna,
E o pasare alba imbracata in lumina,
Rotindu-se usor peste plaiuri carunte,
Se aseaza-ncet pe aburul geamului nostru,
Se asterne, adapostindu-si trupul sters,
Ars de pulberea indepartatelor stele.

[mariro]

Iarna trecuta la munte. Poze facute din tren...

[mariro]

Iarna la Ilva Mare. Drumul spre Manastirea "Schimbarea la Fata".

[uthala]

"Noapte mare de iarna. Casele nu se mai cunosc. Strazile nu se mai vad. Ferestrele aprinse sunt de aur ca painea scoasa din cuptor. Fulgii se uita unii la altii, clipind, pana cand ametesc in scranciobul vifornitei."
(Ionel Teodoreanu)

[Rovana29]

"Acum o carte veche rasfoiesc,
Ma doare amintirea cand citesc.
O fila, inc-o fila... un desen...
O! Cartea nordicului Andersen
Copil citind-o imi uitam de pranz
Si noaptea-n somn aveam obrazul plans.
Povestea-i trista si adevarata
Si nu incepe cu... "A fost odata..."
Zapada groasa scartaia sub pasi.
Era orasul alb, ningea-n oras
Pe uliti, noaptea s-aprindeau lumini.
Si becuri colorate in vitrini
Si in vitrini, in fiecare geam,
Sclipeau cu lumanari aprinse-n ram
Si-n fiecare ram papusi, papusi
Beteala, ingeri de carton ghidusi...
Doar o fetita ratacea pe strazi
Sa pribegeasca noaptea prin zapezi
Privea cum fulgii-n roiuri multe cad.
N-o astepta acasa nici un brad.
Fetita era singura pe lume
Doar bunicuta ii spunea pe nume
Dar si bunica, garbova, batrana
Plecase-n cimitir de-o saptamana
Si nu era pe lumea asta cine
C-o vorba calda viata sa-i aline
Fetita deci, in haine zdrentuite,
Vindea pe strazi, pe ulite, chibrite
Sunau, sunau in clinchet zurgalaii
La portile bogate o latrau dulaii
In pravalii, daca intra-ntr-o doara,
Urland, patronii o-mbranceau afara.
Aveau boierii o vorba de ocara:
"De mica pacatoaso, ceri pomana?"
Chibritele ramas-au nevandute
Si noaptea cobora pe nestiute
Crunt, viscolul invartea zapada
Tipenie de om. Doar ea si strada.
Gasi un gang, de vant sa se fereasca,
La flacari de chibrit sa se-ncalzeasca.
Si scapara un bat, si inca unul...
In case boieresti era Craciunul...
Si-o vatra calda dogorea in casa
Si-o masa-ntinsa, plina cu bucate
Si-un brad cu ramuri mari si incarcate
Porni fetita maini spre brad sa-ntinda
Dar bradu-nalt crescu pana la grinda
Si pan' la cer crescu cu ramuri grele
In varf bunica ii zambea din stele
Ea urc-atunci din ram in ram usoara,
Zapezi se dezmorteau a primavara
Asa se stinse ultimul chibrit
In mana fetitei care a murit
O fila... inc-o fila... un desen
O! Cartea nordicului Andersen!"

Recitind un jurnal din timpul liceului am gasit aceasta poezie. Din pacate nu cunosc autorul.

"Îmi amintesc,
dragă Nicolae Băciuț, de o ediție a unui almanah pentru
copii în care poetul (numit de mulți, cu dreaptă măsură, în
parte) protetcultist, Victor Tulbure, scria - și, iată, îmi
amintesc și azi, după aproape patru decenii: Acum o carte
veche răsfoiesc, / Mă doare amintirea când citesc:/ O filă,
altă filă, un desen/ E cartea nordicului Anndersen.// Copil,
cititind-o, îmi uitam de prânz/ Și noaptea-n somn aveam
obrazul plâns./ Povestea-i tristă și adevărată/ Și nu începe
cu a fost odată...// Zăpada albă scârțâia sub pași./ Era
orașul alb.Ningea-n oraș... "
Sa fie oare Victor Tulbure? A fost poezia copilariei mele. O stiu de la 5 ani si pana acum nu am uitat niciun vers. O recit de cate ori am ocazia.