www.didactic.ro

[narcisas]

În perioada 21-23 februarie 2012, a avut loc la Piteşti cea de a V-a ediţie a Sesiunii Internaţionale Omul şi Societatea, cu tema Societatea contemporană – dimensiuni şi perspective.
Sesiunea a fost organizată de Societatea Culturală Argedava, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, Casa Artelor Poligrafice Editoriale Rotarexim cu sprijinul Consiliului Judeţean Argeş, cu o participare numeroasă şi reprezentativă cu lucrări din ţară cât şi din Japonia.
Printre invitaţi s-au numărat Profesor dr. Tomohiro Moryama de la Univesritatea Kinki din Osaka, Profesor dr. Masafumi Fukumori de la Facultatea de limbi străine din Kyoto, Academician Soloman Marcus, Profesor universitar dr. Ion Tudosescu, Profesor universitar dr. Ioan Roşca, Profesor universitar dr. Virgil Constantinescu, Conferenţiar dr. Mina Rusu – Inspector General M.E.C.T.S., Profesor dr. Stan Florea, Conferenţiar dr. Octavian Sachelarie, Economist dr. Constantin Rotaru, Lector dr. Viorel Crăciuneanu, Profesor Corina Oprescu, Istoric George Rotaru, Profesor Emil Oprescu
În comunicările prezentate de domnii Ion Tudosescu, Ioan Roşca, Virgil Constantinescu, Stan Florea, Octavian Sachlarie s-au pus în discuţie aspecte esenţiale ale organizării şi funcţionării statului de drept în societatea contemporană. Au fost scoase în evidenţă funcţiile pozitive ale mecanismului democraţiei, dar şi disfuncţiile şi derapajele de la valorile şi principiile autentice ale democraţiei, tendinţele de nerespectare a principiilor separaţiei puterilor în stat.
Domnul profesor Ion Tudosescu a atras atenţia asupra unei tendinţe tot mai prezentă în dezbaterea contemporană, aceea de a neglija efectele nocive ale societăţii de tip totalitar asupra formării şi dezvoltării personalităţii umane, transformarea omului în mijloc şi nu în scop al dezvoltării sociale. Au fost puse în dezbatere aspectele esenţiale ale reformei actuale a învăţământului românesc, contribuţia pe care o poate aduce şcoala la modernizarea societăţii româneşti şi la integrarea în circuitul valorilor culturii universale a creaţiei culturale, spirituale şi ştiinţifice româneşti.
Domnul profesor Ioan N. Roşca în expunerea „Perspective asupra evoluţiei sociale şi economice a lumii contemporane” a subliniat că în condiţiile actuale gândirea teoretică este preocupată de decelarea tendinţelor de evoluţie şi de ieşire din criză a societăţii contemporane. În context, a făcut ample referiri la dezvoltările teoriei statului de drept a lui Hayek, statului asistenţial, teoriei rawlsiană a dreptăţii şi a formulat propriul punct de vedere, menţionând că: „statele trebuie să practice impozitul progresiv, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în Suedia şi cum se propune în SUA, aplicarea principiului politico-moral al avantajului tuturor în viaţa economică atât în interiorul fiecărui stat, cât şi în relaţiile dintre statele occidentale puternic dezvoltate şi cele slab dezvoltate, în sensul ca primele să accepte transferurile de tehnologii, de fonduri de capital şi de hownow spre cele din urmă, fără presiuni economice, sociale şi politice de slăbire a acestora, ci, mai curând, condiţionându-le să ia măsuri de modernizare şi de creştere economică”.
Ideea introducerii impozitului progresiv a fost susţinută şi de domnul Constantin Rotaru, doctor în economie. Punctul său de vedere a fost exemplificat printr-un bogat material documentar şi prin calcul economic. De asemenea, în sprijinul acestui punct de vedere, domnul Constantin Rotaru a arătat dezavantajul impozitării unitare atât asupra dezvoltării economice cât şi asupra nivelului de trai şi a condiţiilor de viaţă ale multor categorii socio-profesionale, deteriorării factorilor determinanţi ai afirmării personalităţii umane: învăţământul, ştiinţa şi sănătatea.
Participanţii au audiat cu mult interes expunerile oaspeţilor japonezi. Domnul Profesor dr. Tomohiro Moriyama menţiona în cuvântul său: Dupã catastrofa de anul trecut, când au fost înregistraţi 16.000 de morţi şi 3.000 de persoane dispãrute, ne-am întrebat: care este adevãratul sens al Japoniei, ca ţarã, şi ce suntem noi, ca japonezi? Atunci ne-am dat seama cã de la strãmoşi avem moştenitã încrederea cã, indiferent ce s-ar întâmpla, putem trece de necaz cu puterea datã de spiritul samuraiului. Acest spirit este bazat pe trei concepte: sã ne unim cu cei slabi şi sã-i distrugem pe cei puternici, sã nu le cauzãm altora probleme şi sã nu ne simţim mizerabil, indiferent de situaţie. Fãrã rãbdare şi modestie nu putem construi o societate. Iar a construi o societate nouã nu înseamnã a construi şi o gândire nouã. Frumuseţea interioarã datã de moderaţie, cooperare şi demnitate este mai importantã decât frumuseţea exterioarã. Folosind aceste concepte, Japonia a putut trece de al Doilea Rãzboi Mondial şi a putut depãşi dezastrul de anul trecut.
La rândul său, domnul profesor dr. Masafumi Fukumori s-a referit la educaţia japoneză, şi putem reţine: A vorbi de educaţia japonezã înseamnã a vorbi despre spiritul de curãţenie interioarã şi exterioarã. În Japonia eşti responsabil de tot ceea ce faci, inclusiv în a-ţi curãţi locul unde înveţi, unde munceşti. Aceastã regulã este aplicatã şi pe stradã, şi acasã. Oriunde te-ai duce în Japonia trebuie sã fie curat şi sã existe responsabilitate.
O contribuţie de seamă a avut expunerea domnului acdemician Solomon Marcus. În intervenţia sa, domnul academician Solomon Marcus a arătat că în discuţiile asupra învăţământului românesc tendinţa de a idealiza interbelicul nu ne duce pe calea cea bună, pentru că liceul interbelic a fost un liceu „elitar” pe când liceul care a venit ulterior a vrut să fie unul „popular”. Deci trebuie judecate după considerente complet diferite. Idealul interbelic a fost şi trebuie înţeles din punctul de vedere al numărului de licee interbelice care era mult mai mic în comparaţie cu numărul universităţilor de azi din România, deci lucrurile trebuie judecate complet diferit şi nu e deloc cazul să îl idealizăm. Sigur că în condiţiile în care trebuia să devii profesor de liceu standardul era foarte ridicat pentru că nu era nevoie de prea mulţi profesori şi atunci sigur că era mult mai greu să devii profesor de liceu decât acum.
În continuare, domnul academician Solomon Marcus a vorbit despre disputa dintre Spiru Haret şi Titu Maiorescu privind bifurcarea învăţământului liceal în clasic şi real, despre ponderea deferitelor discipline de învăţământ, a ştiinţelor pozitive în raport cu cele umaniste, precum şi despre rolul şi locul profesorului în activitatea didactică şi în viaţa socială, aportul la educarea morală a elevilor şi la dezvoltarea culturală a populaţiei, îndeosebi a celei din mediul rural. Legea propusă de Spiru Haret susţinea prezenţa învăţătorului în activitatea comunităţii. Titu Maiorescu dorea „să avem mai multă independenţă, mai multă siguranţă de atitudinea cetăţenească, în toate privirile”.
Domnul academician Solomon Marcus şi-a exprimat dezacordul cu tendinţa de se schimba orientarea învăţământului după cum doresc anumite personalităţi. Mie, afirma domnia sa, mi se pare că schimbările fundamentale în educaţie, în învăţământ, trebuie să vină de jos, din masa oamenilor şcolii, ei trebuie să iniţieze noi programe, noi scenarii educaţionale în învăţământ şi să le supună dezbaterii factorilor de decizie din învăţământ. Degeaba o să aşteptăm ca ministerul să vină să facă aceste mutaţii revoluţionare dacă nu ne batem pentru ele.
Intervenind în dezbatere, domnul profesor dr. Stan I. Florea s-a referit la modul elegant, civilizat în care au polemizat în legătură cu proiectul de lege asupra învăţământului secundar şi superior Spiru Haret, Constantin Dumitrescu-Iaşi, Titu Maiorescu, B.Şt. Delavrancea, Take Ionescu. Titu Maiorescu, în maniera binecunoscută a discursului corect, obiectiv, în care se dezbate în folosul interesului naţional şi nu al unei grupări sau camarile. Şi-a susţinut punctul de vedere citând din discursul maiorescian: „… proiectul de lege al d-lui Haret cuprinde câteva idei principale, cari erau cuprinse şi în proiectele anterioare şi rezumă aşadar în mare parte ceea ce au gândit diferiţii cunoscători ai trebuinţelor şcolilor din diferita partide.
Conform acestui punct de vedere sînt pentru luarea în considerare a legii de faţă. În prima linie, fiindcă ea împlineşte o lacună lăsată în legea din 1864, adică prevede organizarea învăţământului real în interesul actual al cuvântului. În al doilea rând, proiectul introduce, precum şi este necesar pentru a apropia şcoalele noastre secundare de nivelul celor occidenatale, o mai mare adâncire a învăţământului liceal prin întinderea lui la cel puţin opt ani. El introduce totdeodată vechea formă a bacalaureatului şi o înlocuieşte prin forma mai potrivită a unui examen final la chiar liceul unde a studiat şcolarul. El introduce o convenabilă serie de măsuri disciplinare pentru corpul profesoral. El înlătură greutatea, care până astăzi paraliza o mai bună recrutare a corpului profesoral secundar, adecă greutatea unui nenumărat şi nerealizabil şir de concursuri (…) şi propune o altă procedură, nişte examene colective dinaintea unor comisiuni permanente, în definitiv tot un fel de concurs cu note valabile pe doi ani. Proiectul caută în sfârşit (şi aceasta va fi una din măsurile cele mai incizive pentru îmbunătăţirea învăţământului secundar) să împiedice nefericita specializare a profesorilor de gimnazii şi licee, care a reclamat un prea mare număr de profesori la aceeaşi şcoală, cu o prea mare diversitate în propunerea obiectelor, aşa încât s-a nimicit armonizarea şi unitatea instrucţiunii liceale şi s-a produs în capetele mijlocii ale şcolarilor acea confuzie şi insuficienţă a judecăţii, care s-a constatat din ce în ce mai mult în rezultatele examenelor de bacalaureat.”
S-au făcut apoi referiri la superficialitatea cu care s-a discutat actuala lege a învăţământului românesc.
Doamna Mina Rusu, Inspector General în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi-a început expunerea prin invocarea necesităţii de a repune în discuţie modul românesc în corelaţie cu ideile lui Mircea Vulcănescu cuprinse în lucrarea Dimensiunea românească a existenţei, făcând conexiunile în „lumea tradiţiei cu lumea de perspectivă”. De aceea, ar fi nevoie să studiem paradigma verbului românesc, pentru că verbul ca element care exprimă ideea de acţiune, de înţelegere în spaţiul existenţial, îl configurează, îi dă identitate. Verbul poate spune multe prin paradigma sa despre poporul care îl foloseşte în limba română decupată din modelul limbii latine, dar în acelaşi timp trebuie să luăm în calcul infidelitatea faţă de gramatica latină şi de ordinea intelectuală cultivată de cultura latină”. De fapt, latina ordonează gândirea şi îţi crează acel mod de a fi. Ei bine, contaminările în planul limbii, în spaţiul românesc, cred că au avut influenţe covârşitoare asupra modului nostru de a fi. S-a vorbit aici despre fenomenul de criză cu care ne confruntăm; ei bine, trebuie să discutăm despre acea criză identitară pentru că noi în momentul de faţă, bombardaţi de importuri lingvistice, cu voie sau fără voie în plan cultural, nu cred că avem la nivelul individul aceea criză identitară care poate să genereze eşecuri. De fapt, existenţa noastră, am senzaţia că este una insulară. (...) Prin urmare, eu nu văd în izolare, în existenţa aceasta insulară, pe care încercăm să ne-o construim, cel puţin în plan spiritual, nu văd o soluţie de ieşire din criză, ci dimpotrivă, văd o conectare la tot ce este în afară, în sensul de contaminare benefică şi nu import fără rezerve.
În perioada celor trei zile delegaţia japoneză a vizitat obiective culturale din judeţul Argeş, cum ar fi Muzeul judeţean, Muzeul Goleşti, Mânăstirea Curtea de Argeş, dar şi din judeţul Vâlcea, cum ar fi Episcopia Vâlcei şi Mânăstirea Cozia.
Cei doi profesori s-au arătat foarte intersaţi de cultura ortodoxă, dar şi de istoria viaţa, cultura, tradiţiile dacilor, lansând ideea realizării unei reviste româno-japoneze care să cuprindă o paralelă între tradţiile istorice, culturale, ştiinţifice japoneze şi române (plecând de la daci). Acestă revistă va fi tipărită în limbile română şi japoneză.
Cu acest prilej, Societatea Culturală Aregdava, Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu şi Casa Artelor Poligrafice Editoriale Rotarexim au acordat Ordinul SUMMA CUM LAUDE, următoarelor personalităţi:
1. Academician dr. Solmon Marcus
2. Prof. dr. univ. Tomohiro Moryama
3. Prof. dr. univ. Masafumi Fukumori
4. Conf. dr. Mina Rusu
5. Prof. dr. Stan Florea
6. Economist dr. Constantin Rotaru
7. Lector dr. Viorel Crăciuneanu
8. Economist Simona Bucura Oprescu
9. Prof. Corina Oprescu
10. Istoric George Rotaru
11. Prof. Emil Oprescu


Dr. Laura FLOREA
Membru fondator al Asociaţei Culturale Argedava