Religiune si manipulatie ( nu mai indoctrinati indivizii! )

Religiune si manipulatie ( nu mai indoctrinati indivizii! )

Mesajde andre_dicovici » 05 Feb 2007, 08:30

Va indemn sa va nasteti liberi-cugetatori, nu va nasc - sa slujiti religii...

~ Andre`Dicovici, Baruch Spinoza, I.Firu ~

Credinta nu e altceva decat o superstitie, o notiune laica, etico - juridica, ea constand numai in iubire si dreptate...
Dumnezeu nu e decat un nume improriu atribuit " naturii ", iar " vesnicia lui dumnezeu ", " legile lui dumnezeu ", " perfectiunea lui dumnezeu ", nu sunt decat expresii improprii pentru " vesnicia naturii ", " perfectiunea naturii ", " legile naturii ".
Cristianismul dogmatic acopera cu nori misteriosi " natura " si " legile " ei, chiar daca acestea au o explicare rationala a unor fenomene aleatorii care sunt personificate pe baza creatiei si conducerii naturii de catre divinitate.
Cauzele care duc la privirea personificarilor ca atare sunt credulitatea si ignoranta. Pentru a evidentia aceste aspecte, biblia trebuie explicata prin ea insasi, iar continutul ei trebuie explicat pornind de la istoria bibliei ~ precum " natura " trebuie explicata prin ea insasi pornind de la istoria ei. In acest scop se pun intrebarile - cine sunt autorii diferitelor carti ale bibliei, cand au fost scrise diferitele povestiri, in ce imprejurari istorice si pentru cine anume, cui se adresau si in ce scop, ce urmareau acestia si ce au vrut sa spuna !?
" Despre Solomon se stie f.bine ca era superior celorlalti numai prin intelepciune, nu si prin darul profetic. Oameni f.invatati ca Heman, Darda, Calhol, n-au fost profeti; dimpotriva _ oameni simpli si lipsiti de orice invatatura... ba chiar simple femei ca Hagar, servitoarea lui Avraam, erau inzestrate cu darul profetiei. Acest lucru e in acord si cu experienta si cu ratiunea, caci cei care stralucesc prin imaginatie sunt mai putin in stare sa inteleaga lucrurile in puritatea lor _ si dimpotriva, cei care stralucesc mai mult prin intelect si si-l cultiva f.mult pot avea o putere de imaginatie " metafizica " dar mai stapanita si-o tin ( asa zicand ) in frau, spre a nu se confunda cu intelectul. Asadar, cei ce incearca sa caute intelepciunea si cunoasterea lucrurilor naturale si spirituale in cartile profetilor merg pe o cale cu totul gresita. Acest lucru m-am hotarat sa-l arat aici pe larg, caci o cer vremurile, filosofia si subiectul insusi, fara sa-mi pese prea mult de protestele zgomotoase ale superstitiei, care pe nimeni nu uraste mai mult decat pe cei ce cinstesc stiinta cea adevarata si viata cea adevarata. Si vai, lucrurile au ajuns pana acolo incat _ cei care marturisesc pe fatza ca nu au idee de dumnezeu si ca nu-l cunosc pe dumnezeu decat prin lucrurile create ( ale caror cauze nu le cunosc ), nu se rusineaza sa-i acuze pe filosofi de ateism.
Ca sa procedez ordonat, voi arata ca profetiile au variat, nu numai potrivit cu imaginatia si temperamentul fiecarui profet, ci si cu opiniile de care erau patrunsi... si de aceea profetia nu i-a facut niciodata pe profeti mai invatati decat au fost, dupa cum voi explica indata mai pe larg...
Dar mai intai trebuie sa vorbim aici despre certitudinea profetilor, atat pentru ca aceasta chestiune priveste subiectul acestui capitol, cat si pentru ca ne ajuta in oarecare masura, la ceea ce intentionam sa dovedim.
Deoarece simpla imaginatie nu include prin natura sa certitudinea, asa cum o include orice idee clara si distincta, si deoarece pentru a putea fi siguri de lucrurile pe care le imaginam trebuie neaparat sa se adauge ceva la imaginatie, si anume rationamentul... urmeaza ca profetia nu poate include prin sine insasi certitudinea caci, asa cum am mai aratat profetia depinde de imaginatie. De aceea profetii nu erau siguri prin insusi faptul revelatiei ca aceasta vine de la dumnezeu, ci printr-un semn oarecare, dupa cum se vede lamurit in cazul lui Avraam ( vezi Facerea, cap 15. v8. ) care, dupa ce a auzit fagaduinta lui dumnezeu a cerut un semn. El, de buna seama, credea in dumnezeu si a cerut semnul, nu pentru ca sa creada in el, ci pentru ca sa stie ca fagaduinta vine de la dumnezeu. Acest lucru, se invedereaza inca si mai clar la Ghedeon, care-i spune lui dumnezeu : " Atunci, da-mi un semn de incredintare ( ca sa stiu ) ca tu esti cel care vorbeste cu mine ". Chiar si lui Moise ii spune dumnezeu : " Si acesta sa fie semnul ca eu te-am trimis ". Iezechia, care stia de mult ca Isaia este profet, totusi, cand i-a prezis insanatosirea, i-a cerut semnul profetiei. Ceea ce arata fara indoiala ca profetii au avut totdeauna un semn prin care se incredintau de lucrurile pe care si le imaginau in chip profetic; de aceea Moise le atrage atentia evreilor sa ceara un semn de la profet, anume - ca se va intampla un lucru oarecare in viitor ( vezi Deuteronom, cap. 18, v. ultim ). Prin urmare, in aceasta privinta, profetia recunoaste superioritatea cunoasterii naturale, care nu are nevoie de niciun semn ci include prin natura ei certitudinea. In adevar, certitudinea profetica nu era matematica, ci numai morala - ceea ce apare si din scriptura, caci in Deuteronom, cap. 13, Moise le atrage atentia evreilor ca, daca un profet oarecare va vrea sa propavaduiasca un alt dumnezeu, chiar daca si-ar intari invatatura lui prin semne si prin minuni, acesta sa fie totusi condamnat la moarte ( iar Hristos invata - sa arunce cu piatra cel lipsit de pacat...), caci _ asa cum continua Moise, insusi dumnezeu face semne si minuni pentru a ispiti poporul.
Acelasi sfat il da si Hristos apostolilor, precum se vede in Matei, cap. 24, v. 24. Ba chiar Iezechil arata limpede in cap. 14, v.9, ca dumnezeu ii inseala cateodata pe oameni prin minuni false, caci spune : "Daca vrem proroc, se va insela si va grai ceva, eu, Domnul, am facut pe acel proroc sa se insele ", ceea ce marturiseste si Miheia ( vezi cartea intai a Regilor, cap 22., v. 21, si urmatorul ) cu privire la profetii lui Ahab.
Si cu toate ca acestea par a fi lucruri absolut indoielnice, ele aveau totusi ( cum am spus ) multa certitudine. Astfel, dumnezeu nu-i inseala niciodata pe cei cucernici si alesi ci, asa cum spune un proverb ( vezi Samuil, Cartea intai, cap 24, v 14. ) si dupa cum se vede in povestea lui Abigail si din vorbele pe care le-a rostit el, dumnezeu se foloseste de cei cucernici ca de instrumente ale milei sale ( cu toate ca omul e inzestrat cu libera alegere ), iar de cei nelegiuiti, ca de instrumente si executori ai maniei sale. Ceea ce se vede f.limpede si din cazul lui Miheia, pe care l-am citat mai sus, caci _ dumnezeu hotarase sa-l insele pe Ahab prin profeti si s-a folosit in acest scop numai de profeti mincinosi, pe cand celui cucernic ii revela lucrurile asa cum erau si nu l-a oprit sa prezica adevarul. Cu toate acestea ( asa cum am spus ) certitudinea profetului nu era decat morala, caci nimeni nu se poate justifica singur in fatza lui dumnezeu si nici sa se laude singur ca este instrumentul milei lui dumnezeu, asa cum ne invata insasi scriptura si cum ne dovedesc insesi faptele; caci mania lui dumnezeu l-a constrans pe David sa faca numaratoarea poporului, desi scriptura dovedeste din belsug cucernicia lui. Intreaga certitudine profetica se baza pe aceste trei lucruri : intai, pe faptul ca profetii isi imaginau f. viu lucrurile revelate asa cum noi in momentele in care veghem, obisnuim sa fim impresionati de obiecte; in al doilea rand, pe semne, si in sfarsit, in al treilea rand, mai ales ca " sufletul " lor era inclinat pe dreptate si spre bine. Si cu toate ca scriptura nu face mereu mentiune despre semne, trebuie sa credem totusi ca profetii le-au avut in toate cazurile; caci scriptura nu obisnuieste sa insire totdeauna toate conditiile si imprejurarile ( asa cum multi au si aratat aceasta ), ci mai degraba le presupune cunoscute. Afara de aceasta, putem admite ca profetii nu proroceau nimic nou in afara de cele cuprinse in legea lui Moise, nu aveau semne caci prorocirile lor erau confirmate de lege. De exemplu, profetia lui Ieremia despre pustiirea Ierusalimului era confirmata de prorocirile celorlalti profeti si de amenintarile legii si de aceea nu avea nevoie de semne. Dar Anania care, contrar tuturor profetilor, prorocea o apropiata refacere a cetatii, avea neaparat nevoie de semn; altfel trebuia sa se indoiasca de prorocia sa pana cand realizarea lucrului prezis de el i-ar fi confirmat profetia ( vezi Ieremia, cap 28., v9. ). Asadar, fiindca certitudinea care se nastea in " sufletul " profetilor din semne nu era o certitudine matematica ( adica o certitudine care sa rezulte din necesitatea perceptiei lucrului perceput sau vazut ), ci numai una morala, si ca semnele nu erau decat spre a-l convinge pe profet, rezulta ca ele au fost date potrivit cu opiniile si capacitatea profetului, incat un semn care l-ar fi facut pe un profet sa fie sigur de profetia lui, pe altul, care ar fi fost stapanit de alte opinii _ l-ar fi putut convinge prea putin; de aceea semnele variau de la profet la profet... Tot astfel, varia insasi revelatia ( asa cum am spus ) potrivit cu temperamentul fiecarui profet, potrivit cu imaginatia sa si cu opiniile pe care le imbratisase mai inainte. Potrivit temperamentului ea varia astfel : daca profetul avea o fire vesela i se revelau izbanzi, pace, deci ceea ce aduce oamenilor bucurie ( oamenii cu temperament de felul acesta obisnuiesc sa-si imagineze mai des astfel de lucruri ); daca dimpotriva, erau oameni cu temperament posomorat li se revelau razboaie, suferinte si toate relele... si tot astfel, in masura in care profetul era milos, bland, manios, sever etc., el era mai apt sa primeasca unele revelatii sau altele. Revelatia mai varia si dupa felul imaginatiei; daca profetul era un om cu gust, atunci si stilul in care percepea mintea lui dumnezeu era placut, iar daca era un om confuz, o percepea confuz; revelatiile variau si prin imaginile in care se infatisau. Daca profetul era taran i se aratau boi, vaci etc., daca era soldat i se aratau conducatori de osti, ostiri etc., iar daca era curtean, vedea un tron regesc sau alte lucruri asemanatoare. In sfarsit, profetia varia dupa diversitatea opiniilor profetilor. Astfel, magilor ( vezi Matei, cap II. ), care credeau in nimicurile astrologiei, li s-a revelat nasterea lui Hristos prin imaginea stelei ce s-a ridicat la rasarit. Pustiirea Ierusalimului s-a revelat ghicitorilor lui Nabucodonosor ( vezi Iezechil, cap. 21, v. 26. ) in maruntaiele animalelor jertfite, ceea ce aflase regele insusi din preziceri si din directia sagetilor pe care le arunca in sus, in aer. Apoi, profetilor care credeau ca oamenii lucreaza dupa libera lor alegere si dupa puterea lor proprie, dumnezeu li se revela nepasator si nestiutor de faptele viitoare ale oamenilor. Toate le vom demonstra pe rand, chiar din scriptura.
Mai intai, lucrul acesta se vede in cazul lui Eliseu ( vezi cartea a II-a a Regilor, cap. 3, v. 15. ), care _ ca sa-i proroceasca lui Ioram, a cerut un instrument muzical si n-a putut sa afle gandul lui dumnezeu decat dupa ce s-a desfatat cu cantecul instrumentului; abia atunci a prezis lui Ioram si insotitorilor sai bucurii, ceea ce nu se putea intampla mai inainte, pentru ca era suparat pe rege, iar cei ce sunt suparati pe cineva sunt in stare sa-si imagineze despre ei lucruri rele, nicidecum bune. Unii vor sa spuna ca dumnezeu nu se descopera celor maniosi si tristi. Acestia desigur aiureaza, fiindca lui Moise, care era suparat pe Faraon, dumnezeu i-a revelat acel ingrozitor macel al primilor nascuti ( vezi Iesirea, cap 11., v8. ) si aceasta fara sa i se aduca vreun instrument. Chiar si furiosului Cain i s-a aratat dumnezeu. Nerabdatorului Iezechil, din cauza maniei, i-a fost revelata nenorocirea si indaratnicirea iudeilor ( vezi Iezechil, cap. 3, v. 14 ) iar Ieremia f. mahnit si intr-un moment cand i se urase de viata, a prorocit nenorocirile iudeilor; asa incat Iosia n-a mai vrut sa-l consulte pe el, ci pe o femeie din acel timp , si aceasta pentru ca prin firea ei femeiasca era mai dispusa sa-i reveleze indurarea lui dumnezeu ( vezi cartea a II-a a Cronicilor, cap. 34., v.22. si urm. ). Chiar si Miheia n-a prorocit lui Ahab ceva bun, ceea ce alti profeti adevarati au facut totusi, cum reiese din Cartea intai a Regilor, cap.20, ci toata viata lui a profetit rele ( vezi Cartea intai a regilor, cap. 22, v.8., si mai clar in cartea a doua a Cronicilor, cap. 18., v 7. ) . Prin urmare, profetii din pricina temperamentului lor fizic, puteau sa faca mai mult unele revelatii, decat altele. Apoi, stilul profetiei varia dupa talentul oratoric al fiecarui profet. In adevar, profetiile lui Iezechil si ale lui Amos nu sunt scrise ca acelea ale lui Isaia si Naum, intr-un stil ales, ci intr-unul mai simplu. Iar daca cineva vrea sa cerceteze cu mai multa grija acest lucru sa compare diferitele capitole ale mai multor profeti care trateaza acelasi subiect _ si va descoperi o mare nepotrivire in privinta stilului. Toate acestea, demonstreaza ca dumnezeu nu are niciun stil precis de a vorbi, ci dupa cum e stiinta si capacitatea profetului asa este si stilul : ales, concis, cumpatat, necioplit, prolix, sau obscur. "
Mai adaug eu, Dicovici - deducem din deductiile prezentate de Spinoza, c-ar fi intervenit in scrierile biblice pensula unui demon. Atunci crestinii, de ce mai citeaza din acestea, profilandu-le oamenilor de pretutindeni ca adevaruri general valabile !? Un oarecare, ar putea sa insinueze ca aceasta e voia lui dumnezeu. Atunci, invaturile biblice mai pot sa aiba vreo credibilitate, din moment ce dumnezeu combina imagini reale cu imagini fantastice pentru a ne pune la incercare !? Astfel, apar trei situatii si anume : invatatura prezentata poate fi credibila integral; invatatura poate sa contzina imagini credibile combinate cu imagini fantasmagorice; invatatura poate fi integral eronata.
Dar sa admitem totusi, ca cele trei situatii sunt valabile. Daca e astfel, l-am putea contura pe dumnezeu ( si pe buna dreptate ) ca fiind jumatate stramb ~ jumatate drept, ori stramb ~ ori drept ( de preferinta ), aspecte care apar in incongruenta cu toata dogmatica crestina.
In mod normal, crestinii m-ar critica de profanarea vocabulei domnului, dat fiind faptul ca pentru acestia e un lucru mai presus de indoiala ca autorul bibliei este insusi dumnezeu, care a " dictat " prin revelatie cuvantul sau, poruncile sale oamenilor prin intermediul profetilor, apostolilor. Pentru acestia e mai presus de indoiala ca ceea ce e scris in scriptura nu vine din mintea profetilor, ca nu exprima opinia lor ( chiar daca fiecare in parte are individualitate ), ci izvoraste de la dumnezeu si reda hotararile lui. Asa se explica starea iritabila a maselor dogmatizate care vad in aceste comentarii o profanare precum si un atentat impotriva bisericii ce urmareste sa compromita autoritatea ei. Din aceasta pricina, devotatii " cuvantului domnului ", cauta sa nauceasca masele de indivizi naivi si sa ii aduca in starea de servitute cerebrala, mentinandu-se astfel in varful sinastrofiei.
Ca marturie palpabila va pot exemplifica manualul de filosofie tip A, pentru clasa a XII-a, avand ca autori pe Nicolae Stan si Paul Marinescu, lucrarea fiind aprobata de ministerul educatiei si cercetarii. La pagina 32. autorii manualului infatiseaza deductiile lui Spinoza in felul urmator - " Natura divina nu poate fi decat necesara. Datorita raportului de imanenta, natura, adica lucrurile create, sunt guvernate de necesitate. Omul este supus unei necesitati inexorabile - necesitatea divina ".
Dar am expus precedent cu detalii complexe faptul ca _ Baruch Spinoza, ne confirma pledarea inexistentei unui spirit suprem, cel din urma fiind un produs imaginat conceput cu obiectivul patetic de-a mentine o anumita ordine statala care sa asigure buna coabitare ( cu toate ca multi se folosesc de aceasta, pentru control si satisfactia " cuvantului domnului ").
Acest extras din manualul de filosofie pentru clasa XII-a, nu demonstreaza decat faptul ca_ dupa cortina ministerului de invatamant romanesc se afla o parte din parazitii bisericii ortodoxe, care se straduie printr-un fideism contemporan renovat - a pune credinta crestina deasupra filosofiei si stiintei exacte.
" Dar cea mai mare taina si cel mai mare interes al unui regim monarhic este sa-i insele pe oameni si sa ascunda, sub numele impunator de religie, teama prin care sa-i tina in frau, ca sa-i faca sa lupte pentru inrobirea lor imbracata in mantuire si sa nu vada o rusine, ci cea mai mare cinste in a-si varsa sangele si a-si da viata pentru un singur om ". - Spinoza.
Caci scopul credintei nu este altul decat supunerea si evlavia. Astfel, se pune problema - faptele de dreptate si de iubire izvorasc din credinta ca cineva se supune " poruncilor lui dumnezeu " sau din ratiune !?
E indubitabil ca ceea ce poporul nestiutor numeste beatitudine providentiala e defapt _ firea naturii umane aparuta ca urmare a necesitatii unui trai comod si a persistentei, impusa de mizeriile unor sinastrofii ale vremilor innegurate...
Caci nu se poate ca un om sa fie fericit numai prin supunere, fara intelegerea lucrurilor.
Iubirea si dreptatea sunt porunci ale divinitatii numai pentru acela caruia i se pare ca ele sunt legi si asezaminte ale unui stapan suprem, adika numai atata vreme cat nu se cunoaste cauza naturala a lucrurilor. Din moment ce justificarea acestora iese la iveala, atunci _ individul se libereaza de norii misteriosi ai cristianismului dogmatic si devine persoana.
" Dupa ce insa am cunoscut cauza naturala, ele inceteaza indata de a mai fi porunci si le imbratisam ca pe niste adevaruri si nu ca pe niste legi, adika supunerea se preface indata in iubire, care se preface in cunoastere adevarata tot atat de necesara cum izvoraste si lumina de la soare ". - Benedict Spinoza.
Filosoful care cunoaste cauzele naturale ale lucrurilor si intamplarilor pe calea ratiunii, isi ordoneaza intelectul calauzindu-se dupa stiinta, nu dupa credinta.
Caci credinta impusa de religiune e o oarecare superstitie si nu e nicio legatura intre notiunea de dumnezeu si de oameni.
Ea este o conceptie asupra lumii si a vietii, asupra naturii si a societatii, o conceptie integral eronata care izvoraste in mare parte din frica. Astfel apare si credulitatea, care este hranita si intarita de necunoasterea cauzelor fenomenelor naturale; tocmai de aceea ele sunt atribuite interventiei unei forte supranaturale.
" Nu omul este creatia lui dumnezeu, ci dumnezeu este creatia omului, dupa chipul si asemanarea omului " - a afirmat inca din antichitate Xenofan. In felul acesta oamenii au devenit sclavii propriei lor imaginatii. Oamenii au creat prin intermediul fanteziei lor - o fiinta supranaturala care ar concentra in sine insusirile omenesti pozitive ca - puterea, cunoasterea, bunatatea etc. la gradul superlativ, incat dumnezeu cel atotputernic, atotstiutor, preabunul etc. nu este decat o idealizare a omului insusi, a celor mai bune insusiri ale lui.
" Cred ( scria Spinoza ) ca, daca triunghiul ar avea facultatea vorbirii, ar spune tot la fel - ca dumnezeu este atot-triughiular, iar cercul atot-circular. Si in felul acesta, oricine va atribui lui dumnezeu atributele proprii si-l va zugravi pe dumnezeu dupa asemanarea proprie, iar restul atributelor le-ar considera nepotrivite lui dumnezeu " - Spinoza.
Religia fiind o simpla superstitie, rezulta ca cei ce se erijeaza ca delegati ai providentei, nu au nici temei divin, nici temei uman pentru a-si impune autoritatea ( dogmele si hotararile lor ), nici in viata particulara ( in ce priveste opiniile de orice fel ) si nici in viata de stat ( in ce priveste conducerea si reglementarea vietii cetatenilor ).
Pe baza analizei comparative a diferitelor texte din vechiul si noul testament, se constata o multime de nepotriviri istorice, contradictii in felul cum sunt redate aceleasi povestiri, confuzii de ani si de persoane etc. Din toate acestea se deduce ca multe din partile componente ale scripturii, trebuie atribuite altor autori decat celor mentionati in scriptura, pentru ca au fost scrise dupa mai multe veacuri dupa moartea profetilor carora le sunt atribuite. Cu un cuvant, scriptura se dovedeste a fi o oarecare compilatie de texte trunchiate, plina de greseli si plastografieri din scrierile unor istorici ai poporului ebraic.
Scrierile biblice cuprind lucruri f.simple, scrise de oameni f.simpli. Fiecare autor a scris dupa firea sa si dupa puterea inchipuirii sale, dupa cunostiintele pe care le avea, dupa mentalitatea pe care i-a imprimat-o ocupatia sa.
Toate invataturile profetilor si apostolilor, pretinse a fi primite de la dumnezeu prin revelatie, nu sunt in adevar decat simple indemnuri si reguli de viata pe care inchipuirea profetilor si apostolilor le interpreta ca fiind data lor de catre dumnezeu si pe care apoi le infatisau poporului, dar in imagini cat mai sugestive si cat mai convingatoare, adaptandu-se capacitatii de intelegere, obiceiurilor si credintelor acestuia...
Religia mozaica nu a fost decat codul legilor statului evreiesc, intr-o faza inferioara de dezvoltare a lui, cand oamenii in mare parte erau la stadiul de ignoranti si creduli, cand normele etice si juridice nu se puteau impune pe baza convingerii rationale, ci prin amenintarea cu pedeapsa dumnezeiasca...
Defapt, " legamantul " biblic e legamantul dintre oameni care se leaga rational intre ei si intemeiaza statul, spre a se feri de neajunsurile vietii in salbaticie; bazele statului sunt dreptul natural si civil; puterile supreme detin dreptul de a conduce statul in virtutea actului rational prin care indivizii au transferat statului dreptul de a se apara, spre a trai in stat mai bine si in mai mare siguranta in starea civila, decat traiau inainte in starea naturala...
Iata ca testimoniu statul intemeiat de Moise, care ne arata ca e foarte primejdios pentru stat sa se dea clerului drepturi politice, sa se lase pe seama dreptului religios a hotari in chestiuni de stiinta si de opinii. Acel stat a fost macinat de razboaie interne si externe, a degenerat si pana la urma a pierit datorita faptului ca levitii au impartit puterea in stat cu conducatorul, apoi au uzurpat-o in folosul lor.
Din acest considerent e necesar ca indrumarea statului sa fie in mana intelectualilor liber-cugetatori. In lipsa inexistentei unei elite iata ce injustitii se pot intampla - prin incheierea " legamantului " dintre popor si dumnezeu realizat indirect prin intermediul lui Moise, se constituie astfel statul teocratic al evreilor - prin contractul incheiat de popor cu Moise, acesta devine monarh si legislator absolut. De aici urmeaza ca " legamantul " biblic si poruncile lui dumnezeu descoperite de Moise erau defapt simple legaminte si porunci ale lui Moise care, spre a se face ascultat de popor i-a infatisat acestuia poruncile ca dictate lui de dumnezeu si le-a intarit cu pedeapsa dumnezeiasca in caz de nesupunere.
Pentru a evitata aceste neechitati, e necesara eliberarea intelectului de sub intoleranta teologiei, conditie sine qua non a progresului stiintei cerut de embriogenia noii sinastrofii.
" Explicatiile pseudo-filosofice ale celor care sustin ca dispun de lumina supranaturala, dovedesc ca ele nu cuprind nimic supranatural, ci mai mult inca - vom gasi ca sunt simple presupuneri. Comparati-le daca vreti, cu explicatiile celor care marturisesc sincer ca nu au nicio lumina in afara de cea naturala ( ratiunea ) si veti gasi ca sunt intru totul asemanatoare, adica omenesti, indelung gandite si cu truda gasite ". - Spinoza.
Din acest considerent, reactiunea bisericii e potrivnica de la aparitia ei si pana in zilele noastre, pentru progresul mentalitatii stiintifice si aliata a asupritorilor.
Autoritatea teologilor si a bisericii se sprijina pe un temei subred...Dar dogmele nu vor putea sa dispara prin simpla propagare a ideilor stiintifice, ci prin nimicirea radacinii ei sociale, a oranduielilor bazate pe exploatarea omului de catre om.
Cei care se pretind ca pe langa intelect mai au si un duh care sa le dea certitudinea adevarului, se lauda fara temei si converseaza numai dintr-o prejudecata izvorata din pasiuni sau, din teama de a nu fi biruiti de filosofi si de a se face de rasul lumii, se rufugiaza in cele " sfinte ". Dispretuirea intelectului este un semn de nebunie sau un semn de neputinta si de disperare in fatza unor realitati, ce refuza sa raspunda intereselor si dorintelor contrare mersului naturii - " Caci cine poate sa renunte cu usurinta la certitudinea ratiunii sau sa dispretuiasca artele si stiintele daca nu un disperat si un nebun !? ", se intreba pe buna dreptate Spinoza.
Fideismul contemporan incearca aceeasi tactica de renuntare la religiunea vetusta _ si de inlocuire a ei cu o religiune rafinata, tactica ce urmareste evident, sa faca mai solida temelia religiunii. Fideismul are pretentia de a pune in acord continutul scripturii cu adevarurile de necontestat ale stiintei, recurgand si azi la interpretarea alegorica a afirmatiilor biblice. In aceasta privinta, in manifestul impotriva idealismului fideist contemporan, e necesara o scurta demonstratie stiintifica a inexistentei spiritului astfel - chimicalele din care e constituit acest conglomerat denumit fiinta umana, reactioneaza intre ele si dau nastere la stari variate odata cu activarea memoriei, gandurile fiind imagini inregistrate ale mediului extern/intern sau inregistrari ale starilor provocate de manifestarile mediului extern/intern. Aceste stari benefice/nebenefice provocate de mediul extern/intern, fiind inregistrate de catre elementul structural şi funcţional de bază al sistemului nervos - neuronul, prin intermediul retelei sinaptice, sunt reactivate in momentul reaparitiei considerentului - ( mase de aer, vapori de apa, lichide, alimente, radiatii etc. )... de unde si expresia - " Off, sunt tare trist din pricina vremii ! " sau " Oh, m-a trecut un fior de dragoste prin stomac ", sau " Mi s-a facut pielea de gaina" etc.etc. Astfel, stari ca - frica, emotia, placerea, dragostea etc. sunt deschise de " poarta " memoriei, aceasta fiind "lumina sufletului " - ochii, ca dealtfel si urechile...intr-un cuvant - receptorii, sau acea capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior - imaginatia. Urmand acest traiect, deducem de aici ca _ simtamintele cotidiene isi au originea in cele arhaice si sunt derivate din acestea, iar aceste aspecte nu ne pot arata decat faptul ca _ absolut toate simtamintele nu sunt generate de spirit. Prin urmare, spiritul nu exista.
Din aceasta cauza, intocmai ca pe timpul feudalismului, fideistii contemporani lupta contra stiintei cautand sa o subordoneze teologiei. Fiind siliti sa cedeze in fatza adevarurilor incontestabile descoperite de stiinta, fideistii afirma si acum ca _ biblia trebuie interpretata simbolic, ca ( spre exemplu ) zilele facerii lumii care corespund erelor etc.
Vaticanul, in diferitele sale enciclici, afirma ca biserica e " bucuroasa " de progresul stiintei, ca stiinta nu poate descoperi adevaruri care sa fie contrare scripturii, ca dimpotriva _ fiecare adevar nou ar fi o confirmare a scripturii. Fideistilor nu le displace sa se declare uneori chiar " adepti " ai stiintei, dar numai in masura in care e vorba de exactitati naturale : in ce priveste insa, conceptia generala asupra lumii pe care o implica stiinta si care nu poate fi decat substantiala, neotomistii, neopozitivistii si toti fideistii contemporani sunt in acord ca aceasta n-ar fi de competinta stiintei, ci a teologiei. Stiinta nu are ( dupa ei ) decat _ sa descopere legile naturii - legi pe care dumnezeu le-ar fi dat cand a creat lumea - si, pe baza acestor descoperiri, sa perfectioneze tehnica. Cu alte cuvinte, dupa fideistii contemporani, ca si dupa premergatorii lor, stiinta ar trebui sa se margineasca la a descoperi cum se desfasoara legile naturii, caci n-ar avea competinta sa raspunda la intrebarea - de ce se petrec lucrurile asa _ si nu altfel. La aceasta intrebare ( dupa ei ) poate raspunde doar teologia. Delimitarea sferelor de competinta intre stiinta si teologie, este un principiu de baza al fideismului contemporan : stiinta sa studieze natura, substanta - teologia sa rezolve problemele explicarii lumii, a " sufletului " _ si sa arate care sunt idealurile si aspiratiile omenirii.
In aceste limite, nu pot exista pentru fideisti, contradictii intre stiinta si religie.
Fideistii din epoca noastra, sprijinitori ai clericalismului si imperialismului, au ajuns sa faca afirmatii ilogice si de-a dreptul irationale. Astfel, in asa numitele " relatii de nedeterminare " ei vad un capriciu al divinitatii. Unii dimpotriva, vad in determinism liberul arbitru al lui dumnezeu; altii gasesc " logic " sa se postuleze crearea lumii din nimic prin actul liber al vointei divine, iar altii gasesc ca _ tehnica este trimisul lui dumnezeu care desavarseste actul creatiei...
Daca astfel de oameni pot recurge la astfel de conceptii retrograde sub influenta filosofiei disperarii cu care este alimentata lumea capitalista aflata in agonie, nu e de mirare ca indoctrinatii cauta sa-i marginalizeze pe liberi-cugetatori, pentru a satisface " cuvantul domnului " .
Dar stiinta si religia e imposibil sa coexiste, caci oamenii de stiinta lipsiti de prejudicii sustin indubitabil inexistenta spiritului.
Astfel, e necesara secarea izvorului social care alimenteaza aceste prejudicii - exploatarea omului de catre om, mizeria si nesiguranta maselor muncitoare, inerente sinastrofiei impartite in clase antagoniste.



P.S.1. Dupa ce-ati trecut prin " poarta sufletului " punct cu punct acest text dedus din insasi faptele celor ce le comit, reflectati asupra lui cel putin o ora, in care sa va formati o idee lamurita legata de cele peste 3 milenii de aservire si de hecatombe in numele doctrinelor politeiste si monoteiste. Iar daca nu se vede din nepasare " trista " si nici nu se aude datorita dopurilor de ceara de lumanare monastica infipte cu sau fara vointa in urechi, infasurati-va cu leucoplast gura vanitoasa si incercati sa nu comentati... iar daca da, ca si continuatori ai acestei dogme perfide, cereti-va scuze ( macar in sinea voastra ), pentru urmatoarele victime ( si nu numai ) :
- Mihail Servetus, medic celebru, precursorul lui Harvey in rezolvarea problemei sangelui, a fost ars pe rug de calvini la Geneva, in 1555, pentru ideile lui curajoase in interpretarea scripturii;
- Valentin Gentilis, a fost ucis la Berna. in 1567, pentru ideile lui antitrinitariene;
- Giordano Bruno, a fost ars pe rug la Roma, in 1600, din cauza ideilor materialiste si ateiste consecvente pe care le propagase;
- Lucilio Vannini, discipolul lui Bruno, a fost ars pe rug la Toulouse in 1619, fiind acuzat de ateism;
- s-ar putea cita nenumarate alte victime ale reactiunii catolice si protestante ca torturarea lui Campanella, persecutiile suferite de Galilei, Erasmus s.a.

P.S.2. Noi nu suntem nici satanisti, nici pagani, nici panteisti s.a. - noi suntem LIBERI-CUGETATORI.
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 17 Feb 2007, 20:40

Religiune si manipulatiune: indrazneata propunere!
Pentru a astepat un raspuns sau o contributie la aceasta tema cred ca ar fi nevoie de texte concise.
Nu cred ca cineva are timp sa citeasca un text atat de mare.
In PS vad cateva exemple care nu ma conving in ce priveste indreptatirea temei.
Nu cred ca trebuie sa divinizam stiinta. Ne-a dezanmagit mai mult decat religia.
Ce este de fapt stiinta? O metoda, o realitate, un concept...
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 18 Feb 2007, 00:00

Ne-a dazamagit stiinta... da, intradevar... e seaca - e handicapata emotional... dar nicidecum nu ne-a mintit...
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 20 Feb 2007, 16:32

Cata vreme astazi omul "se trage din maimuta" si maine dintr-un stramos comun....
Cata vreme datarea cu izotopi radioactivi da diferente extraordinare intre metodele sale si acest fapt este ascuns elevilor...
Cata vreme nu li se explica elevilor ca rata de descompunere a elementelor este influentata de factorii inconjuratori si li se serveste o datare ca si cum elementul ar fi fost pastrat intr-un mediu inchis (ex. sarurile de uraniu - solubile in apa si in consecinta nu se tine cont de aceasta)...
cata vreme unii oameni de stiinta (cu ghilimele) fac falsuri grosolane prezentandu-le ca fiind reale (omul de Jawa, Omul de Pekin, etc)...
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 21 Feb 2007, 00:32

Vorbeste gura fara de tine !!! Dar omul din neanderthal ce-ti zice !? :roll:
Dar picturile rupestre !? Dar hai sa nu ne ducem prea departe... incearca sa faci o diferenta intre aborigeni si populatia statelor unite... sa vezi ca exista totusi o diferenta de la abis la celest. Asta se numeste evolutie si nu are absolut nicio legatura cu creationismul. Doar daca vrei sa freci lampa sa vezi daca-ti iese duhul... :lol:
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 22 Feb 2007, 11:57

Am rugamintea sa nu recurgi la jigniri gen "vorbeste gura fara tine".
Astfel de atitudini imi sugereaza inversunare, ceea ce nu este tocmai in spiritul stiintei si al unei argumentatii obiective.
Omul de neanderthal a fost un om ca toti oamenii asa cum sustin majoritatea biologilor. Ba, mai mult, capacitatea lui craniana era

chiar ceva mai mare decat a unui om om al timpurilor noastre.
Conformatia lor fizica a diferit foarte mult in functie de zona unde au fost descoperiti. Astfel:
In zonele polare extreme din cauza rahitismului datorat fixarii mai grele a calciului in oase (fenomen explicabil din cauze solare si

alimentare - lipsa vitaminei D- ) craniul lor era deformat fontanela inchizandu-se mai greu.

Omul de Piltdown (Pithecantropus)- fals premeditat contrafacut dintr-un os de mandibula de maimuta si unul de craniu uman
Omul de Java - fals din resturi separate de om si de gibon- falsul a fost ascuns vreme de 30 de ani de catre autorul sau
Omul de Pekin / era mai degraba hrana omului (creierul) decat stramosul sau - dovada craniile sparte
Omul de Nebrasca / fals realizat de la un dinte plantat in alt craniu- era vorba de un dinte de porc
In ceea ce priveste picturile rupestre acestea nu dovedesc decat faptul ca omul a fost de la inceput religios.(Citeste-l pe Mircea Eliade)
Biblia este prima care vorbeste despre forma sferica a pamantului si despre faptul ca nu este asezat pe nimic Iov 26:7 "El întinde

miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic." Tot in Biblie se vorbeste indirect despre rotatia pamantului atunci cand

se arata ca in acelasi timp unul va fi la camp ziua aiar altul va dormi noaptea...
In ceea ce priveste diferenta intre aborigeni si americani (puteai sa zici europeni ca americanii de aici se trag), asta este o

interpretare de tip nazist sau neonazist.
Diferenta este datorata izolarii si conditiilor dificile de viata, diferitelor carente alimentare.
Crestinismul nu neaga evolutia omului ci doar evolutia de la o specie la alte.
Citeste capitolul 1 din cartea Facerii si vezi ca Moise repeta cu insistenta( de ce oare?!) ca toate au fost facute dupa soiul lor (

o face de 14-15 ori intr-un text de cateva randuri)
**************
Nu ocoli celelalte probleme pe care ti le-am pus in mesajul anterior. Nu te intereseaza sau ai alte prioritati?


:!: :!: :idea:
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 22 Feb 2007, 23:44

Nu prea am timp sa discut cu dumitale, caci mai sunt pe un forum... dar iti pun o intrebare si mai vedem dupa asta...

Pamantul a picat din cer !? :roll:
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 25 Feb 2007, 14:50

Raspunsul meu este acela ca nu ai habar ce e ala cer.
Problema e urmatoarea:
Este materia vesnica sau nu ?
In rest poti sa-ti pierzi vremea pe orice forum vrei. Poti sa-ti trambitezi ideile putin argumentate pe oriunde.
Oricum trebuie sa te mai maturizezi din toate punctele de vedere.
P.S.
De ce vorbesti cu "dumitale"? Se vede ca esti prea "tanar".
Nu te-ai prins ca n-am nimic cu stiinta ca metoda de cercetare dar nu cred nici un pic in apostolii ei mult mai habotnici decat cei religiosi. Daca maine "vine" stiinta ta si-ti demonstreaza ca totul este creatia lui Dumnezeu cu care stiinta o sa fii de acord cu cea de ieri sau cu cea de azi?
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 26 Feb 2007, 00:18

Amice, lasa fantasmagoriile deoparte. Nu avem nevoie deloc de asa ceva. Si nu te pripi sa tragi concluzii, apoi sa te oftici... :shock: Eu m-am referit la cerul pe care-l vede orice om si pe care-l stie oricine. Iar tu-mi vorbesti de un anume cer imaginat in care saluiesc ingerii...
Si iata cine ignora anumite chestiuni si cine zice de altii... Nu te impacienta amice _ si nu lasa deoparte ceea ce te-am intrebat in mesajul anterior. Spune ! Cum a aparut planeta !? :lol:


P.S. Neneee... nu e nevoie ca stiinta sa demonstreze ceva... Acel ceva,
s-ar putea prezenta singur. :idea: Si acel ceva cu siguranta nu e un om care a sangerat pe o cruce...
Apoi, substanta e vesnica atat timp cat nimic nu se pierde, totul se castiga. Insa _ dupa ce se castiga nu va mai fi la fel ca-n stadiul in care s-a pierdut... fiindca decompozitia isi face efectul. Si de ce sa vorbesc de un ideal ca acesta - vesnicia, cand moartea e reala !? Mai bine mor in realitate decat sa traiesc in vis. :idea:

Veritatea e cruda dar nu e reverie uscata.
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 26 Feb 2007, 12:38

andre_dicovici scrie:Amice, lasa fantasmagoriile deoparte. Nu avem nevoie deloc de asa ceva.
[color=blue]Nu stiu la ce fantasmagorii te referi si nu inteleg de ce spui "nu avem nevoie", e de ajuns sa spui "nu am nevoie": e mai corect sa vorbesti doar in numele tau, sau esti cumva " om de stiinta"?

Si nu te pripi sa tragi concluzii, apoi sa te oftici... :shock: Eu m-am referit la cerul pe care-l vede orice om si pe care-l stie oricine. Iar tu-mi vorbesti de un anume cer imaginat in care saluiesc ingerii...
Dupa cum ai pus intrebarea am aproape siguranta ca ai folosit cuvantul cer fara a te referi la atmosfera sau la ceeea ce vedem noi , la firmamentul albastru. Cel putin asa reiese din modul in care ai formulat intrebarea ta. De ce sa ma oftic? In ceea ce priveste cerul ca loc si stare e mai mult de discutat si o vom face daca timpul si rabdarea ne permite.
Si iata cine ignora anumite chestiuni si cine zice de altii... Nu te impacienta amice _ si nu lasa deoparte ceea ce te-am intrebat in mesajul anterior. Spune ! Cum a aparut planeta !?
Pui intrebari mari. Unei asemenea intrebari nu i-a raspuns pe deplin si corect nici un om de stiinta. Trebuie sa fii de acord macar cu ideea asta. Tot ce s-a spus pana acum dpdv stiintific sunt doar teorii mai mult sau mai putin documentate. Actul crearii lumii apartine lui Dumnezeu. Stiinta poate doar sa descoper felul in care Dumnezeu a creat lumea. Biblia ne arata ca dumneyeu a creat intai materia pe care apoi a organizat-o. Citeste cartea Facerii si vezi ca Dumnezeu a zis mai apoi: "sa scoata pamantul verdeata ... fiecare dupa soiul lor" Deci nu este vorba de un act magic ci de o actiune de potentare a materiei care sa scoata viata din ea. Iar textul biblic nu a fost adaptat curentelor de azi. A se vedea si traducerile foarte vechi. Vezi Biblia de la Bucuresti (1688) cand Darwin nu exista. Totusi Biblia nu trebuie privita ca un tratat stiintific ea are un sens religios moral. Altfel trebuia sa cu prinda in ea ceea ce ar cuprinde toate tratatele stiintifice. De fapt, este vorba de un act de consideratie fata de om din partea lui Dumnezeu> este vorba de libertatea pe care i-o da omului si de posibilitatea ca acesta sa fie el insusi fauritorul personalitatii sale. Dumnezeu n-a facut roboti.

P.S. Neneee... nu e nevoie ca stiinta sa demonstreze ceva... Acel ceva,
s-ar putea prezenta singur. :idea: Si acel ceva cu siguranta nu e un om care a sangerat pe o cruce...
Partea aceasta mi se pare ambigua. Nu inteleg exact ce ai vrut sa spui
Apoi, substanta e vesnica atat timp cat nimic nu se pierde, totul se castiga. Insa _ dupa ce se castiga nu va mai fi la fel ca-n stadiul in care s-a pierdut... fiindca decompozitia isi face efectul. Si de ce sa vorbesc de un ideal ca acesta - vesnicia, cand moartea e reala !? Mai bine mor in realitate decat sa traiesc in vis. :idea:
Ai surprins aici cele doua legi ale termodinamicii. Ei bine, tocmai acestea demonstreaza ca materia nu este vesnica si ca este creata. Entropia va duce la moartea termica. Rezultanta logica: ceea ce are un sfarsit nu poate fi fara de inceput. Ce exista dincolo de acel inceput?
Materia se trezeste singura pentru a muri din nou?
Dumnezeu creaza lumea?


Veritatea e cruda dar nu e reverie uscata.
N
ce este adevarul?
care este adevarul?


P.S.
Pana cum ai pus doar intrebari asteptand raspunsuri. Eu ti le/am dat chiar daca ele nu ti se par stiintifice. Nici mie nu mi se par stiintifice foarte multe ipoteze ale unor oameni de stiinta. E randul sa ai macar cateva consideratii fata de temele propuse de mine si nu de genul "nene", "amice" sau mai stiu eu cum.
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 04 Mar 2007, 23:43

Spiritul suprem ( sau cum vreti sa-i ziceti... ) e o MARE PLASMUIRE si ATAT. Caci dupa ce putrefactia isi face efectul se disipa in spatiu absolut toata informatia pe care-ai acumulat-o ani de-a randul... Explica asta ! Si daca e astfel, ce dumnezeu e acela care-ar putea sa creeze astfel de fiinte doar de dragul de a le vedea chinuindu-se, ca mai apoi sa dispara !?...

" De-i sens intru asta e-ntors si ateu. Pe palida-ti frunte nu-i scris dumnezeu. " - M. Eminescu.

P.S. Si cand mai sustineti pe viitor astfel de reverii, vedeti-va de lungul balivernelor !!!
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde ioann » 13 Mar 2007, 14:34

ESTI PROST

PS
ESTI FOARTE PROST
ioann
 
Mesaje: 14
Membru din: 17 Feb 2007, 20:32

Mesajde andre_dicovici » 13 Mar 2007, 14:44

Tu esti deschis la gura - eu la pantaloni. Hai sa ne-mpacam ! Nu dau o ceapa degerata... ( nu, e prea mult spus )....nu dau o boaba de ingrasamant pe astel de asertiuni nefondate. :wink:
Cand vezi ca nu poti sa mai dai un raspuns cum trebuie, hai ( ca orice asa zis crestin ) sa-i dau cu vexari alterate. :shock:
Nu poti sa-mi raspunzi la ce-am intrebat, noapte buna si la reveria ! Dar nu ma jigni asa... ca ti ridicat matale la ceriuri... :wink:
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Mesajde titi_kit » 13 Mar 2007, 22:36

Moderatorii !!!!!!! blocati-l pe asta ca nu e sanatos si inchideti topicul !!!!
titi_kit
 
Mesaje: 2
Membru din: 12 Feb 2006, 23:12

Mesajde andre_dicovici » 14 Mar 2007, 23:24

" Moderatorii !!!!!!! blocati-l pe asta ca nu e sanatos si inchideti topicul !!!! ". - titi_kit .


Da`cu ce ocazie sa-mi inchida topicul ?! Am atins cumva vreo coarda sensibila ?! Si de ce ma acuzi de senilitate ?! :shock:
Cine plm esti tu, sa-mi atribui astfel de insuri care ma caracterizeaza catusi de putin ?!

Vezi-ti de ale tale si nu te mai baga precum musca in ingrasamant ! Atat timp cat n-am vexat si n-am atacat pe nimeni, nici macar verbal... care-ar fi problema ?! Nu ma cunosti, asa ca _ nu fa afirmatii de acest gen, care n-au nicio baza !

Ce naiba poti sa discuti cu astfel de oligofreni ?! :roll:
andre_dicovici
 
Mesaje: 14
Membru din: 05 Feb 2007, 08:20

Următorul

Înapoi la Filosofie, Religie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator