Comanda de pizza in 2008
Sunday, September 17. 2006
Ceea ce urmeaza este atat de aproape de realitatea informatica incat nu stiu daca trebuie sa ne amuzam sau sa ne speriem.
Clientul - Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizze.
Telefonista - Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN - national ID number), domnule ?
Clientul - Numarul meu de identitate nationala...da, un moment. 6102049998-45-54610.
Telefonista - Multumesc, dle X. Vad ca locuiti la 1742 Meadowland Drive si aveti tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numarul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mmda.. Da' de unde aveti toate informatiile mele?
Telefonista - Suntem legati, ca orice companie, de HSS.
Clientul - HSS, ce dracovenie mai este si asta?
Telefonista - Suntem legati electronic de Homeland Security System, domnule.
Clientul - (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista - Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.
Clientul - Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?
Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul - Ceee? Si atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.
Clientul - Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?
Telefonista - Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime pentru familie.
Telefonista - Da, marimea este potrivita pt. dvs., sotie si cei patru copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul - (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista - Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.
Clientul - Dau o fuga la o masina ATM si voi scoate niste bani inainte sa ajunga pizza la mine la usa .
Telefonista - Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil.Vad aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.
Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?
Telefonista - Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca va grabiti, puteti veni dvs pana aici sa ridicati personal comanda, dupa ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putin mai jenant sa carati pizza pe motocicleta.
Clientul - Da de unde stii ca merg cu motocicleta?
Telefonista - Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o masina care v-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati platit la timp. Alaturi scrie ca Harley-ul dvs. este cu plata la zi si in plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.
Clientul - Fu (beep)...
Telefonista - V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza pe care o comandati.
Clientul - (fara cuvinte)
Telefonista - Mai doriti altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica pentru oferta noastra gratuita. Noua Constitutie nu ne permite.
Multumim ca ati sunat la Pizza Hut....
Bu-hu-huuu...
de silverstar » 01 Oct 2006, 12:14
Intrebere pt. un domn/doamna prof. de biologie:
Bufnita si/sau cucuveaua sunt una si aceeasi pasare
La Imagini, pe calculator, am cerut cucuvea si mi-au dat bufnita 
.
Multumesc!
Bufnita si/sau cucuveaua sunt una si aceeasi pasare
La Imagini, pe calculator, am cerut cucuvea si mi-au dat bufnita .
Multumesc!
- Fişiere ataşate
-
- inedit-bufnita2.jpg (19.16 KiB) Vizualizat de 1535 ori
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
de silverstar » 01 Oct 2006, 19:29
Scufiţa Roşie - Analiză
Date: Scufiţa Roşie este fetiţă cuminte.
Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului. Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.
Date: Scufiţa merge zi de zi cu cosuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure.
Analiză: Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit, în urma retrocedărilor, câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că
ţăranii nu se gândesc mult ca să prade pădurea de lemne, mai ales înainte de venirea iernii. Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casă în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul. Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că, în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în padure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Date: Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei.
Analiză: Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi mai sunt tare puţini, doi la mână că se feresc de om ca de dracu iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de-ar face-o, ar întreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de ronţăit. Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite.
Analiză: Nu mai stăm să analizăm faptul că multe flori prin pădure nu-s, numai in luminiş. Dar trebuie spus că nu e frumos să înveţi copiii că e în regulă ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul, în schimb, pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Dacă citim şi "Cei trei purceluşi" sau "Capra cu trei iezi" observăm un model bine definit. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi, dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica muscă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Date: Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Analiză: Asta întrece orice ruşine. Să-l dea pe lup drept travestit, ei asta încă nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării? Iar dialogul purtat cu Scufiţa e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţa în pat lânga el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!
Date: Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica.
Analiză: Ce căuta vânătorul în casa bunicii? Doar dacă n-a venit cu gând ascuns. Apoi, ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. ÃŽn oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa măreaţă.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii (şi ne mai întrebăm de ce avem copii dereglaţi din toate punctele de vedere) "elibereaza" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii.
Asemenea închipuiri a unei minţi bolnave se servesc zilnic copiilor între 2 şi 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada", auzi Albă şi ea trăieşte în pădure cu 7 bărbaţi.
sursa:http://www.resursadefun.ro/
_________________
Ei rad de mine pentru ca nu sunt ca ei; eu rad de ei pentru ca toti sunt la fel...
Date: Scufiţa Roşie este fetiţă cuminte.
Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului. Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.
Date: Scufiţa merge zi de zi cu cosuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure.
Analiză: Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit, în urma retrocedărilor, câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că
ţăranii nu se gândesc mult ca să prade pădurea de lemne, mai ales înainte de venirea iernii. Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casă în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul. Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că, în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în padure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Date: Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei.
Analiză: Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi mai sunt tare puţini, doi la mână că se feresc de om ca de dracu iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de-ar face-o, ar întreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de ronţăit. Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite.
Analiză: Nu mai stăm să analizăm faptul că multe flori prin pădure nu-s, numai in luminiş. Dar trebuie spus că nu e frumos să înveţi copiii că e în regulă ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul, în schimb, pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Dacă citim şi "Cei trei purceluşi" sau "Capra cu trei iezi" observăm un model bine definit. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi, dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica muscă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Date: Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Analiză: Asta întrece orice ruşine. Să-l dea pe lup drept travestit, ei asta încă nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării? Iar dialogul purtat cu Scufiţa e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţa în pat lânga el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!
Date: Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica.
Analiză: Ce căuta vânătorul în casa bunicii? Doar dacă n-a venit cu gând ascuns. Apoi, ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. ÃŽn oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa măreaţă.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii (şi ne mai întrebăm de ce avem copii dereglaţi din toate punctele de vedere) "elibereaza" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii.
Asemenea închipuiri a unei minţi bolnave se servesc zilnic copiilor între 2 şi 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada", auzi Albă şi ea trăieşte în pădure cu 7 bărbaţi.
sursa:http://www.resursadefun.ro/
_________________
Ei rad de mine pentru ca nu sunt ca ei; eu rad de ei pentru ca toti sunt la fel...
- Fişiere ataşate
-
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
Re: Bu-hu-huuu...
de oana1964 » 01 Oct 2006, 20:37
silverstar scrie:Ce spuneţi, credeţi în fenomene paranormale
da, silver, cred, pentru ca le-am trait pe pielea mea. unele dintre ele. nu vreau sa le povestesc. ele sunt de o frumusete de neimaginat, dar am avut parte si de ceva foarte neplacut care m-a adus, candva, la un prag periculos. cred ca a fost un atatc psihic, pentru ca a fost implicata o persoana, de la distanta fata de orasul meu, care comparativ cu mine este ultraexpert in paranormale practicate. persoana zice ca nu a avut intentia sa-mi faca rau. alte persoane cu calitati paranormale spun la fel. asa o fi. l-am iertat. dar mi-a schimbat viata. nu stiu daca in bine. poate ca da. poate eram prea idealista, si la propriu si la figurat. poate asa a trebuit sa inteleg ca in toate exista un echilibru, si ca trebuie sa acord importanta si acestei lumi fizice.
silver, argintul, este metalul Lunii. Soarele este aurul iar Luna argintul.
nu te mira. si eu sunt marcata intr-un oarecare fel de cifra 7 si de simbolurile acesteia.
- oana1964
- Mesaje: 850
- Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
- Localitate: Piatra Neamt
de silverstar » 01 Oct 2006, 20:48
Eu am trait mai multe experiente, sa spun paranormale, si asta dupa ce mi-a murit copilul. Am sa-ti trumit, dar nu asta seara, niste link-uri unde sa citesti niste lucruri pe care nu le pot posta aici. Problema e ca nu ma cred nici persoane care se ocupa cu asa ceva. Adica pornesc de la premisa ca, daca fenomenul nu exista in literatura de specialitate de pana acum, nu se poate intampla. De asemenea, mi s-a mai spus ca am luat de pe internet. Am cerut sa mi se arate de unde. Eu am internetul de doar cateva luni. Sigur, nu stiu de ce mi se intampla. Este groaznic sa ''stiu" ca undeva vor muri oameni si eu sa nu pot face nimic. Pentru ca, efectiv, nu pot face. Nu ma crede nimeni. Este mai usor sa-i arunci omului ca-i nebun decat sa ai rabdare sa-l asculti si sa analizezi ce ti se spune.
Cu prima ocazie cand voi fi mai libera, o sa-ti trimit adresele.
Cu prima ocazie cand voi fi mai libera, o sa-ti trimit adresele.
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
de clapa_valentina » 05 Oct 2006, 21:25
Imi pare rau pentru pierderea suferita, silverstar. Vreau si eu linkurile.
- clapa_valentina
- Mesaje: 240
- Membru din: 29 Aug 2006, 18:19
de silverstar » 06 Oct 2006, 07:07
De fapt, nu vad de ce nu le-as publica aici. Incep cu niste versuri premonitionale, scrise in perioada studentiei... Cutiti, va rog, cei interesati de paranormal.
...istoria acestor poezii e tare ciudată. Şi-aş vrea şi eu să o-nţeleg, dar în literatura de specialitate nu am găsit nimic asemănător ori nu am citit eu ce trebuia. Poeziile există de mult, din minunata mea studenţie. Nu mi-au plăcut pentru că nu le înţelegeam dar, după terminarea facultăţii, nu le-am aruncat, le-am adunat într-un caiet, ca pe o amintire dintr-o perioadă fericită a vieţii mele. Apoi, am pus caietul într-un sertar. Şi-acolo a rămas până...
Cred că am mai spus că singurul meu copil a murit în accident de maşină în ziua când a împlinit 6 anişori. Pentru parastasul de 1 an am făcut mormântul dar nu ştiam ce să scriu pe placa de marmoră de pe soclul crucii. Era totuşi un copil şi nu puteam scrie orice. După multe căutări, tocmai când voiam să renunţ la a mai scrie ceva, într-una din seri, ca dusă de mână, am scos caietul de poezii şi dintr-una numită "Poem neterminat...", (titlu parcă predestinat) scrisă pe când Lucian nu era în capul meu nici măcar idee, am luat un fragment, devenit epitaf: "să mă aştepţi cu flori de crin / când clopotul de fum / va bate ora veşniciei..."
Atunci nu am conştientizat nimic şi nici nu am spus cuiva de unde am luat versurile, de ce am scris aşa, deşi colegii, prietenii, cunoştinţele mele, impresionate de epitaf, mi-au cerut lămuriri...
Caietul s-a întors în sertar unde a mai stat câţiva ani până când o fostă elevă de a mea, în prag de banchet de absolvire a liceului, mi-a făcut o vizită şi m-a rugat să-i dau nişte versuri, (mă ştia mare iubitoare de poezie) dacă se poate cât mai puţin cunoscute, să le pună pe muzică şi să le cânte la banchet profesorilor ei. Acum nu am mai ezitat. Am ştiut ce să-i dau. Am scos caietul şi de acolo am copiat poezia "Romanţă..." Spuneţi-mi şi mie, vă rog, cine scrie şi cine ascultă romanţe la 20 de ani? Nimeni. Dar eu am scris, e drept, una singură... Sfâşietoare... După banchet, Ana-Maria a venit şi mi-a povestit că a avut un succes nebun cu poezia dată de mine (niciodată n-a ştiut că versurile erau scrise de mine şi nici nu ştiu dacă m-a întrebat...) şi cântecul a fost solicitat de câteva ori în noaptea aceea. Când mi-a mai spus că unele doamne profesoare chiar au lăcrimat la auzul cuvintelor, am izbucnit în râs, punând chiar la îndoială gusturile colegelor mele de la liceul de peste drum de şcoala unde predam eu. Mi se părea ridicol să plângi la auzul unor versuri scrise, repet, de o oarecare, la 20 de ani... Nici de astă dată nu am conştientizat nimic şi caietul iar s-a-ntors în sertar până...
...a venit revoluţia şi apoi pe piaţa publicistică românească au apărut o serie de scrieri despre care nici nu ştiam că există, scrieri care vorbeau despre partea omului, cea nevăzută în oglindă: suflet, conştient, premoniţie, clarviziune, intuiţie, instinct...Era o nebunie! Devoram tot ce găseam. Asta ca o primă fază. Pe urmă le-am luat pe îndelete. Voiam să le şi înţeleg. Au fost cărţi, studii, articole pe care le-am citit de câteva ori. La un moment dat, în urma lecturii a mai multor cărţi, o idee a început să nu-mi dea pace. Scria că subconştientul nostru sre înmagazinat trecutul, cu toate ale lui, dar că are creionat şi viitorul. Se mai spunea că prin diferite semne (vise, premoniţii, viziuni etc.) suntem avizaţi a ceea ce urmează să ni se întâmple, numai că, din diferite motive, (lipsă de informaţie, necredinţă, neatenţie din partea noastră în privinţa autocunoaşterii etc.) nu înţelegem, nu percepem semnele, semnalele, informaţiile care ni se transmit, care ne vin. Au trecut câteva luni de frământări, de căutări, simţeam că în preajma mea e ceva care are legătură cu această idee, şi nu puteam să descopăr, nu-mi dădeam seama ce e, dar simţeam că e aproape, simţeam vibraţia. Până într-o seară, când, aceeaşi senzaţie de altă dată, deja descrisă, parcă cineva m-a dus de mână la sertar de unde am scos caietul cu poezii şi-am început să citesc ce-am scris de mult, în studenţie. Şi-atunci, am început să-mi înţeleg propriile creaţii. Erau poezii scrise într-o perioadă fericită a vieţii mele, dar care se refereau la viitorul care nu a fost mai de loc darnic cu mine.
ÃŽn poezia "La nunta Soarelui-apune..." e descrisă înmormântarea copilului meu. ÃŽn alta, numită "Joc ciudat...", despărţirea de copil. Sigur, nu pot face acuma analiza acelor poezii care nu mi-au plăcut pentru că nu le înţelegeam şi nu le înţelegeam pentru că ele, poeziile, se refereau la un timp pe care urma să-l trăiesc, la data aceea era un timp necunoscut mie...
ÃŽn ceea ce priveşte viaţa mea ca mamă şi femeie, e clar! fiasco total. Profesional, nu am de ce mă plânge decât de faptul că mi se fac şicane pentru că refuz să dau şpagă!... Am mai vorbit despre asta.
Dorinţa mea, ca să rămână ceva după mine, dacă a fost ca băiatul să-mi fie doar arătat şi pe urmă luat, este să public aceste poezii cu explicaţiile de rigoare. Volumul există în manuscris de câţiva ani. Cu salariul meu de profesor n-o să pot niciodată... Nu-mi doresc nimic de la viaţă decât sănătate şi să scot volumul pe piaţă pentru ca învăţămintele de acolo, desprinse din tot ce-am trăit eu, să folosească şi altora, dar mai ales tinerilor care trebuie învăţaţi să se cunoască!...
...istoria acestor poezii e tare ciudată. Şi-aş vrea şi eu să o-nţeleg, dar în literatura de specialitate nu am găsit nimic asemănător ori nu am citit eu ce trebuia. Poeziile există de mult, din minunata mea studenţie. Nu mi-au plăcut pentru că nu le înţelegeam dar, după terminarea facultăţii, nu le-am aruncat, le-am adunat într-un caiet, ca pe o amintire dintr-o perioadă fericită a vieţii mele. Apoi, am pus caietul într-un sertar. Şi-acolo a rămas până...
Cred că am mai spus că singurul meu copil a murit în accident de maşină în ziua când a împlinit 6 anişori. Pentru parastasul de 1 an am făcut mormântul dar nu ştiam ce să scriu pe placa de marmoră de pe soclul crucii. Era totuşi un copil şi nu puteam scrie orice. După multe căutări, tocmai când voiam să renunţ la a mai scrie ceva, într-una din seri, ca dusă de mână, am scos caietul de poezii şi dintr-una numită "Poem neterminat...", (titlu parcă predestinat) scrisă pe când Lucian nu era în capul meu nici măcar idee, am luat un fragment, devenit epitaf: "să mă aştepţi cu flori de crin / când clopotul de fum / va bate ora veşniciei..."
Atunci nu am conştientizat nimic şi nici nu am spus cuiva de unde am luat versurile, de ce am scris aşa, deşi colegii, prietenii, cunoştinţele mele, impresionate de epitaf, mi-au cerut lămuriri...
Caietul s-a întors în sertar unde a mai stat câţiva ani până când o fostă elevă de a mea, în prag de banchet de absolvire a liceului, mi-a făcut o vizită şi m-a rugat să-i dau nişte versuri, (mă ştia mare iubitoare de poezie) dacă se poate cât mai puţin cunoscute, să le pună pe muzică şi să le cânte la banchet profesorilor ei. Acum nu am mai ezitat. Am ştiut ce să-i dau. Am scos caietul şi de acolo am copiat poezia "Romanţă..." Spuneţi-mi şi mie, vă rog, cine scrie şi cine ascultă romanţe la 20 de ani? Nimeni. Dar eu am scris, e drept, una singură... Sfâşietoare... După banchet, Ana-Maria a venit şi mi-a povestit că a avut un succes nebun cu poezia dată de mine (niciodată n-a ştiut că versurile erau scrise de mine şi nici nu ştiu dacă m-a întrebat...) şi cântecul a fost solicitat de câteva ori în noaptea aceea. Când mi-a mai spus că unele doamne profesoare chiar au lăcrimat la auzul cuvintelor, am izbucnit în râs, punând chiar la îndoială gusturile colegelor mele de la liceul de peste drum de şcoala unde predam eu. Mi se părea ridicol să plângi la auzul unor versuri scrise, repet, de o oarecare, la 20 de ani... Nici de astă dată nu am conştientizat nimic şi caietul iar s-a-ntors în sertar până...
...a venit revoluţia şi apoi pe piaţa publicistică românească au apărut o serie de scrieri despre care nici nu ştiam că există, scrieri care vorbeau despre partea omului, cea nevăzută în oglindă: suflet, conştient, premoniţie, clarviziune, intuiţie, instinct...Era o nebunie! Devoram tot ce găseam. Asta ca o primă fază. Pe urmă le-am luat pe îndelete. Voiam să le şi înţeleg. Au fost cărţi, studii, articole pe care le-am citit de câteva ori. La un moment dat, în urma lecturii a mai multor cărţi, o idee a început să nu-mi dea pace. Scria că subconştientul nostru sre înmagazinat trecutul, cu toate ale lui, dar că are creionat şi viitorul. Se mai spunea că prin diferite semne (vise, premoniţii, viziuni etc.) suntem avizaţi a ceea ce urmează să ni se întâmple, numai că, din diferite motive, (lipsă de informaţie, necredinţă, neatenţie din partea noastră în privinţa autocunoaşterii etc.) nu înţelegem, nu percepem semnele, semnalele, informaţiile care ni se transmit, care ne vin. Au trecut câteva luni de frământări, de căutări, simţeam că în preajma mea e ceva care are legătură cu această idee, şi nu puteam să descopăr, nu-mi dădeam seama ce e, dar simţeam că e aproape, simţeam vibraţia. Până într-o seară, când, aceeaşi senzaţie de altă dată, deja descrisă, parcă cineva m-a dus de mână la sertar de unde am scos caietul cu poezii şi-am început să citesc ce-am scris de mult, în studenţie. Şi-atunci, am început să-mi înţeleg propriile creaţii. Erau poezii scrise într-o perioadă fericită a vieţii mele, dar care se refereau la viitorul care nu a fost mai de loc darnic cu mine.
ÃŽn poezia "La nunta Soarelui-apune..." e descrisă înmormântarea copilului meu. ÃŽn alta, numită "Joc ciudat...", despărţirea de copil. Sigur, nu pot face acuma analiza acelor poezii care nu mi-au plăcut pentru că nu le înţelegeam şi nu le înţelegeam pentru că ele, poeziile, se refereau la un timp pe care urma să-l trăiesc, la data aceea era un timp necunoscut mie...
ÃŽn ceea ce priveşte viaţa mea ca mamă şi femeie, e clar! fiasco total. Profesional, nu am de ce mă plânge decât de faptul că mi se fac şicane pentru că refuz să dau şpagă!... Am mai vorbit despre asta.
Dorinţa mea, ca să rămână ceva după mine, dacă a fost ca băiatul să-mi fie doar arătat şi pe urmă luat, este să public aceste poezii cu explicaţiile de rigoare. Volumul există în manuscris de câţiva ani. Cu salariul meu de profesor n-o să pot niciodată... Nu-mi doresc nimic de la viaţă decât sănătate şi să scot volumul pe piaţă pentru ca învăţămintele de acolo, desprinse din tot ce-am trăit eu, să folosească şi altora, dar mai ales tinerilor care trebuie învăţaţi să se cunoască!...
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
de clapa_valentina » 06 Oct 2006, 21:40
Iti urez succes, silverstar, in a-ti realiza visul. Sunt sigura ca va iesi pe piata un volum de versuri bun. Inca o data, SUCCES!
- clapa_valentina
- Mesaje: 240
- Membru din: 29 Aug 2006, 18:19
de doina_barsan » 07 Oct 2006, 12:54
Pentru cei interesati de paranormal si OZN-uri :
http://www.gfxworld.info/forum/forumdisplay.php?fid=14
http://www.gfxworld.info/forum/forumdisplay.php?fid=14
-
doina_barsan - Mesaje: 1710
- Membru din: 01 Iun 2005, 20:56
- Localitate: Bucuresti
de silverstar » 09 Oct 2006, 18:38
Mergi la adresa de sus unde sper sa gasesti si tu lucruri interesante.
Apoi, eu am propus spre discutie "nasterea" unor versuri despre care tarziu, peste ani, mi-am dat seama ca sunt premonitionale. Chiar m-am gandit ca vei avansa vreo idee. Si nici celelalte subiecte nu sunt de neglijat, dar vad ca nu atrage pe nimeni, nici chiar pe tine care doar vrei adrese despre paranormal. Atat!
Apoi, eu am propus spre discutie "nasterea" unor versuri despre care tarziu, peste ani, mi-am dat seama ca sunt premonitionale. Chiar m-am gandit ca vei avansa vreo idee. Si nici celelalte subiecte nu sunt de neglijat, dar vad ca nu atrage pe nimeni, nici chiar pe tine care doar vrei adrese despre paranormal. Atat!
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
de oana1964 » 10 Oct 2006, 11:47
silver, ceea ce ti s-a intamplat tie este o raritate. eu cred ca demonstreaza ca totul exista in acelasi timp, toate evenimentele care au fost, sunt si vor fi exista simultan, de fapt universul este simultan; iar numai noi, limitati de trup, vedem totul intr-o ordine lineara, si credem ca viitorul ni-l facem, noi insine.
dar e greu sa convingi pe cineva ca viitorul este asa cum a fost stabilit de Creator, si nu cum vrem noi. numai prin experienta proprie, de genul celei pe care ai trait-o tu, ne dam seama de o parte a ADEVARULUI.
dar e greu sa convingi pe cineva ca viitorul este asa cum a fost stabilit de Creator, si nu cum vrem noi. numai prin experienta proprie, de genul celei pe care ai trait-o tu, ne dam seama de o parte a ADEVARULUI.
- oana1964
- Mesaje: 850
- Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
- Localitate: Piatra Neamt
de silverstar » 10 Oct 2006, 16:56
Problema e ca, atata timp, cat nu exista precedent, cat in literatura de specialitate nu exista un caz similar, nimeni nu se inghesuie sa-l interpreteze, sa-l descifreze pe acesta. Spun asta pentru ca am luat legatura cu vreo doua nume sonore care tot calca pe la televiziuni, dar care au dat-o tare inapoi numai la cateva minute de cand am inceput sa vorbesc. Deci, persoanele nu sunt dispuse la cercetare (ori ce fac e numai din amatorism si adevaratele probleme ii depasesc si-i face sa gaseasca scuze ca sa nu pice in ridicol). Nu sa ma cerceteze pe mine, Doamne fereste! Nu vor sa-si chinuie mintea atata timp cat exista o posibilitate sau mai multe de a castiga niste bani, repede si fara efort.
-
silverstar - Mesaje: 483
- Membru din: 08 Sep 2006, 17:12
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator