Utilizarea caracterelor româneşti comportă două aspecte: editarea şi vizualizarea.
a) Pentru editare este necesară instalarea suportului pentru limba română, astfel încât printr-o combinaţie de taste (la mine Alt-Shift) computerul să comute între modul standard (de regulă limba engleză US) şi limba română.
Aici mai intervin câteva aspecte care ţin de amplasarea caracterelor pe tastatură. Deoarece nu există un standard unanim acceptat, ideal ar fi să ne putem configura uşor tastatura. De pildă, eu prefer amplasarea literei "ş" peste tasta ";". Puteţi găsi un progrămel (driver) foarte util la
Secărică (şi multe alte explicaţii).
b) Pentru vizualizare, importantă este codificarea (encoding), nu fonturile. De regulă sistemele au încărcate fonturile minimale pentru a afişa aproape orice, indiferent dacă suportul pentru limbile respective este instalat). Pentru paginile web, browserele folosesc de obicei codificarea specificată în pagină. Dacă, totuşi, nu vedeţi corect caracterele româneşti (fie pentru că nu este specificat în pagină, fie pentru că browserul a fost setat să folosească o anumită codificare) atunci puteţi să alegeţi manual, în meniul View/Encoding. De obicei, paginile cu caractere româneşti folosesc una dintre următoarele codificări:
ISO 8859-2
Windows-1250
Unicode (UTF-8 sau mai mare)
Mai există o codificare ISO 8859-16 (special pentru limba română), dar este foarte puţin răspândită. Foarte rar se foloseşte şi MacRomanian.
Puteţi încerca să vizualizaţi această pagină folosind diverse codificări. Vizualizarea corectă este cu ISO 8859-2 (se poate vedea în sursă)
Oarecum similar se întâmplă şi la mesajele e-mail, cu observaţia că dacă vreţi să expediaţi mesaje cu caractere româneşti va trebui să specificaţi codificarea şi să ţineţi seama că nu există nici o garanţie că mesajul va fi afişat întotdeauna corect (de exemplu, dacă destinatarul face forward sau reply, mesajul va fi trimis conform codificării lui). Oricum, depinde de programul de e-mail şi de diverse setări.
Tendinţa este de a se generaliza folosirea Unicode, aşa că probabil în câţiva ani vor dispărea aproape toate problemele. Zic "aproape" pentru că scrierea românească corectă mai implică anumite aspecte încă nerezolvate. Un exemplu este folosirea corectă a ghilimelelor, iar altul este legat de glifele asociate literelor "Ş" şi "Ţ" (cu virguliţă, nu cu sedilă).
De obicei eu respect "obiceiul locului" (pe acest forum am scris fără diacritice) însă cred că ar fi oarecum "patriotic" să scriem româneşte. Altfel vom ajunge să acceptăm convenţiile care s-au impus pe chat şi în multe forumuri populate de tineri (de genul sh, tz, k etc.).
Diana