www.didactic.ro

[grigore_geta]

Albinuto, sa-ti traiasca fetita, sa te bucuri de ea! Ai grija cu educatia ei, pentru ca noi, invatatorii avem tendinta sa fim cu proprii copii prea exigenti, sa le cerem prea mult si sa uitam ca ei nu sunt decat niste oameni care trebuie sa traiasca viata lor. Ei nu pot trai nici viata noastra, nici a celor pe care noi am incercat sa-i educama si poate nu ne-a iesit asa cum trebuia. Ei sunt ei, mai buni sau mai rai, dar ai nostri si trebuie sa-i iubim neconditionat. Nu ai cum sa gresesti, nici cu elevii nici cu cei de acasa, daca-i iubesti, daca le dai tot ce ai tu mai bun. Eu nu vorbesc aici despre cei care nu au ce cauta in aceasta profesie. ca peste tot, sunt si aici neaveniti, iar in ultima vreme s-au cam indesit.
Spunea cineva despre parinti cu mari pretentii si care uita ca sunt analfabeti. Nu fiti prea aspri cu ei. Au trecut si ei prin scoala, au avut si ei un invatator, sau n-au trecut, din anumite motive, dar poate ca, in sfarsit, au inteles ce necesara e scoala! Eu am un obicei: cand ceva nu-mi convine, n-o iau drept critica, ci drept compliment. Deci, luati drept compliment faptul ca acesti parinti au pretentii de la dv; inseamna ca se asteapta sa puteti mai mult, ca au incredere in dv. Si pana la urma, toti copiii ajung adulti si se schimba, daca scoala i-a invatat, asa cum spunea Sfetnicul, si altceva decat sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Daca i-a invatat sa fie buni in ceea ce fac! Sa fie mereu mai buni...si vesnic dornici de mai bine. Macar pentru copiii lor.