de valentin-cristescu » 23 Noi 2017, 10:33
Am observat că există profesori care ridică ştafeta unei clase mult peste nivelul acceptabil (învăţământ gimnazial). Astfel se strecoară probleme de olimpiadă care nu prea au ce căuta la orele obişnuite sau tot felul de probleme complexe pentru care elevii au nevoie de meditatori. Nu există nişte principii pedagogice clare care să ceară profesorului predarea pe un nivel acceptabil întregii clase şi să selecteze/pregătească talentele separat? Nu există în pedagogie o scară a maturizării care să arate ce nivel de predare e adecvat unei anumite vârste? Ce se poate face cu un profesor care depune un exces de zel nejustificat, producând coşmaruri elevilor? E o formă de agresiune care ar trebui oprită cumva. Există mecanisme care să prevină această suprasolicitare de multe ori inutilă? Pentru că rezultatele sunt 2-3 elevi care pricep - de regulă meditaţi (nu de acelaşi profesor, se mai găsesc meditatori) - şi o clasă întreagă care strânge din umeri, plus părinţi care nu îndrăznesc să ridice problema pentru că în definitiv tot profesorul are catalogul.