de Anaiuga » 26 Sep 2015, 15:07
Ba da, a facut clasa pregatitoare cu aceeasi doamna. Dar sa va relatez de la inceput: inaiante de inscrierea in clasa pergatitoare, am fost sa vedem scoala si sa cunoastem invatatoarele la ziua portilor deschise. Precizez ca este vorba de scoala de care apartin cu adresa. Nu mi-am facut flotant pe adrese ale prietenilor pentru a ajunge la vreo scoala de centru. Este scoala de caretier, despre care cred si acum ca e o scoala buna. Invatatoarele ne au placut amandoua. Nu am optat pentru una in particular. In septembrie, cu doua zile de inceperea scolii se afiseaza listele. Copilul meu era la o a treia invatatoare despre care nu stiam nimic. Am zis ca e bine si ca nu are rost sa facem nimic pana nu o cunoastem. Prima impresie, in prima zi de scoala: nu prea buna. Doamna e rece, distanta si cam acra. Dar am zis ca poate sunt doar impresii gresite, si ca trebuie sa vedem cum e cu copii inainte sa trag concluzii. Cu copii in clasa pregatitoare, a facut strictul necesar. Am incercat sa ne implicam cat am putut de mult cu unii parinti, dar ni s-a cerut implicarea doar pe partea materiala. Dar cum la pregatitoare nu se dau calificative, se invata prin joc nu aveam ce sa reprosez doamnei. Asa ca in clasa I am mers cu drag la scoala. Prima zi de scoala, anul acesta, primul soc: dupa festivitate, parintii si copii sunt poftiti in clasa unde doamna invatatoare anunta ca de acum gata cu joaca. Trecem la scoala adevarata, aia grea(exact cuvintele ei), unde fiecare greseala se va taxa in catalog prin calificative. La finalul discursului de bun venit la scoala doamna ne avertizeaza ca va fi foarte severa.Zambetele copiilor, care asteptau cu nerabdare sa inceapa scoala, au pierit. Nimeni nu a spus nimic atunci. Incepe scoala cu aceleasi amenintari in fiecare ora. Copilul meu isi face tema, greseste ceva si in loc sa puna in paranteza, rupe foaia si o ia de la capat, ca e grav sa ai greseli. La sedinta cu parintii ne explica pe din nou aceasta metoda educativa: invatarea de frica calificativelor. Se vb de bani, de auxiliare... La final, nu mai pot sa ma abtin si o intreb pe doamana daca nu ar fi posibil sa gasim alte metode educative, sa ii facem pe copii sa iubeasca scoala si nu sa invete de frica. Raspunsul: cum vrei doamna sa ii controlez altfel, sa strig si sa ii bat?(cuvintele ei).Eu ii spun ca nu as vrea sa ii controleze ci mai degraba sa ii atraga spre invatatura. Atunci a rabufnit si mi-a spus ca daca nu imi convine sa imi iau copilul si sa plec cu el. Din pacate mi-am pierdut cumpatul si am rabufnit spunandu-i ca e dreptul copilului meu sa invete in aceasta scoala. Cel mai socant a fost ca majoritatea parintilor erau de partea ei: copii trebuie obligati sa invete, trebuie sa stie de frica ca doar asa invatamantul romanesc poate ramane la fel de bun. Ca doar se stie ca suntem cei mai tari, nu???Ca doar copii din alte tari sunt mult mai prosti(exprimarea parintilor prezenti ).Alti parinti care se lamentau pe la colturi ca la copii le este frica de doamna, nu au deschis gura.Sincer, a fost un dus rece. Si eu am studii in domeniul educatiei, si citesc destul de mult in domeniu, dar daca cineva imi face o critica incerc sa vin cu argumente ca sa imi sustin opinia. Eu nici macar nu criticam persoana, ci doar o metoda de predare-invatare. Oare in invatamantul modern, nu se doreste ca parintele sa fie partener al scolii in educatia copiilor? Oare nu se pot gasi solutii care sa ne scuteasca de discutii absurde si de situatii neplacute de acest fel? Nu vreau sincer sa fiu in conflict cu invatatoarea copilului meu. Nu este corect fata de copil. Printele si dascalul ar trebui sa fie aliati pt un tel comun. Asa ca am decis ca nu voi avea nici un fel de discutii cu doamna.Nu stiu ce altceva as putea face.
Inca ceva, doamna are 35 de ani de experienta, dar varsta nu este importanta in actul educativ. Am avut profesori mai in varsta absolut extraordinari la fel cum am avut profesori tineri execrabili.