de ianchis » 13 Oct 2011, 21:42
Intr-adevar, este o mare, mare problema ceea ce scrieti dvs aici. De aceasta problema ajungem sa ne lovim mai toti, intr-un fel sau altul, fiindca oamenii interactioneaza intre ei mereu. Asa se face ca, acest comportament agresiv ajunge sa ne supere pe multi dintre noi, chiar daca nu lucram cu totii in invatamant. Insa ce putem face, e greu de zis. Aici e nevoie de unirea tuturor fortelor pentru a contracara un astfel de comportament, si, din pacate, nu multi dascali sunt dispusi "sa-si aprinda paie-n cap", luand masurile necesare, cum nici unii parinti nu vor sa se puna rau cu scoala, facand scandal si "agitand apele" prea mult. Dar problema nu de aici pleaca, ci, in primul rand, se pune in felul urmator: conform legii, toti copiii au dreptul la educatie, cu totii au dreptul sa fie integrati in sistemul educational, iar aceasta lege este de multe ori interpretata dupa cum ii convine fiecaruia. De aceea, un copil cu probleme de comportament, oricat de grave, daca nu are un act doveditor in acest sens, poate frecventa gradinita/scoala fara nicio problema. Si sa nu uitam ca, in Romania, unii medici pot fi "convinsi" sa treaca cu vederea problemele unui astfel de copil, astfel incat acesta va putea fi considerat normal dpdv medical (nici un act nu va arata faptul ca acest copil este "problema"). Desigur ca, pana la un astfel de act si diagnostic este mult, dar eu v-am explicat cum sta treaba ca sa va dati seama ca, pana si un copil realmente bolnav poate sta linistit intr-o scoala obisnuita. Apoi mai sunt profesorii care ori nu pot sa faca nimic (ca in exemplul de mai sus), ori nu vor. Si aici vin cu alt exemplu: nu de putine ori mi s-a intamplat sa am in colectivul de copii, astfel de cazuri. Eu nu sunt genul care sa stea pe ganduri si am trecut la actiune: am discutat imediat cu parintii. Bineinteles ca nu am rezolvat nimic. In general, cu oamenii care au astfel de copii, nu prea se poate discuta. In schimb, s-au simtit ofensati de faptul ca le sugeram un psiholog sau o mai atenta supraveghere acasa, si mergeau direct la conducerea unitatii ca sa ma reclame. Am avut odata un caz de copil super-agresiv pentru care am ajuns sa fac sedinta cu parintii. Dupa ce am incercat sa iau, pe rand, toate masurile necesare, am ajuns la concluzia ca acest copil reprezinta un real pericol pentru ceilalti, iar eu nu mai puteam sa controlez situatia nicicum. Am convocat toti parintii clasei la o sedinta si am discutat pe fata problema. Vreau sa spun ca, m-am ales cu o mega-reclamatie din partea parintilor copilului bataus, cum ca i-am pus in situatia de a se simti ofensati in fata celorlalti parinti. Bineinteles ca au mai "inflorit" reclamatia si cu alte lucruri pe care eu nu le facusem, ca sa para si mai si. Directorul, un om foarte influentabil si usor de atras de anumite parti, le-a luat lor partea -ca altfel nu dadea bine imaginii lui daca acesti oameni mai mergeau cine stie pe unde- si m-a facut cu ou si cu otet. In incheiere m-a amenintat si ca, daca acest caz va ajunge la Inspectorat, acesta nu-mi va da mie dreptate nici chiar daca am. Cireasa de pe tort este ca acel copil s-a retras de la mine si a fost dus la alta colega in clasa. Aceasta s-a prefacut mereu ca toate-s bune, castigand astfel simpatia parintilor si a batausului. Bineinteles ca mi-am mai auzit si reprosuri:"Vezi, ea cum de poate? Tu de ce n-ai fost in stare?" In final mai trebuie sa va spun ca, acel director mi-a facut de atunci viata un iad in acea unitate, si mi-a facut rau si inafara ei, dupa ce am plecat, fiindca, ajunsa in alta parte, am mai suportat o replica dura: "Stim noi cine esti tu."
De aceea spun: daca lumea nu e unita, nu se pot rezolva aceste probleme. Ori in Romania lumea e foarte corupta, nimanui nu-i pasa de nimic. Unii medici fac orice si trec orice cu vederea pentru un ciubuc, directorii, ca sa-si mentina functia, "sapa" pe oricine, oricat ar fi de bun in postul lui, profesorii ca sa "dea bine" in ochii superiorilor tac din gura si inghit orice prostie, iar parintii sunt de multe ori indiferenti sau chiar absenti din viata copiilor. In aceasta situatie, eu una nu vad nici macar o mica portita de iesire.
Tin sa va mai spun ca eu am trait toate acestea pe pielea mea, si nu mi-a fost niciodata usor sa fiu altfel decat altii, dar am ajuns la concluzia ca suntem mult prea putini aceia care vrem cu adevarat o schimbare. Multi se plang, dar cati au facut o sedinta cu parintii sa-si puna o unitate intreaga in cap? Cati si-au pus imaginea la bataie pentru dreptate? Cati au indurat umilinte si jigniri pe nedrept numai pentru ca au vrut sa fie corecti?..........
Pacat ca nu vrem sa intelegem un lucru: tot ceea ce facem se intoarce inzecit impotriva noastra, iar indiferenta pe care o avem acum o sa ne loveasca in plin mai tarziu, chiar si pe strada........