www.didactic.ro

[bogdaniciu]

Dragi profesori,

Pentru a intelege aceasta scrisoare in toata profunzimea ei, este necesar un autoreglaj din partea fiecarui profesor. Doresc din suflet, ca incepand din acest moment, sa iesiti din mintea dumneavoastra, sa nu mai ganditi, sa lasati procesele gandirii si judecatile sa doarma, sa uitati pentru cateva minute tot trecutul dumneavoastra. Deveniti, pentru cateva momente, o noua persoana. Activati empatia, compasiunea si mariti nivelul de implicare sufleteasca(emotionala) pentru un efect optim.

Va astept….1 minut.

Acum puneti-va in papucii unui psiholog care este asezat pe scaunul lui de la birou, relaxat si este gata sa asculte vorbele unui student(trecut prin cele 12 clase), despre faptul ca, dupa parerea lui, si-a dat seama ce se intampla.

Cu grija scriu aceste cuvinte, pentru ca vreau sa pastrez o relatie de interdependenta cat mai curata intre mine si voi.

Sincer, ma simt frustrat, pentru ca in acesti doisprezece ani de viata, scoala, sistemul de invatamant, profesorii nu m-au invatat decat 3 lucruri: sa memorez, sa reproduc ce am memorat si sa ma supun autoritatii. Mai pe scurt, am devenit un model de sclav. Am invatat de la voi ca e bine sa “inveti” cat mai mult, ca sa ajung departe. Departe insemnand sa am un job si o familie. Aceasta este programarea, acesta este tiparul, acestea sunt standardele. Daca ma supun standardelor, am garantat o viata de la decenta in sus. Totul este bine si frumos, iau note mari, memorez, reproduc pe hartie, memorez, reproduc oral, memorez si iar reproduc ca dupa un an sa uit totul. Nu am voie sa gandesc, sa inovez, pentru ca mi se baga cartoful, necuratat, in gura!


In clasa a 2a, a 3a sau a 5a, cand am vrut sa spun ceva, din mine, din imaginatia mea, colegii au ras de mine iar dumneavoastra ati ras impreuna cu ei ca fiind ceva nesemnificativ. Dar dumneavoastra nu ati stiut ca lumea mea, firava si in plina dezvoltare, de atunci s-a zdruncinat cu totul! De atunci, din acel moment, probabil ca nu am mai zis nimic niciodata pana la facultate. Sau daca am zis, pumnul in gura tot l-am primit. De ce l-am primit? Pentru ca nu a existat empatie. De ce ? Pentru ca mintea nu stie ce inseamna empatie, ea are multe cunostinte si se mandreste cu asta. Ego-ul se umfla in pene pentru ca stie foarte multe! Astfel, identificandu-te cu mintea, draga profesore, plina de rationamente incurcate bolnave, nu ai mai tinut cont de mine, micul elev care din imaginatia mea bogata am spus o “prostie”. Nu mai ai puterea sa creezi acel spatiu interior de a te gandi ca poate mi-a trebuit 4 zile sa-mi fac curaj si sa o spun cu glas tare. Si atunci eu ce sa cred? Ca de fapt, parerile mele sunt numai “prostii” si ca de acum inainte, cel mai bine pentru mine, ca sa nu mai sufar, este sa memorez alte pareri ai altor oameni. Si atunci e bine. M-am programat. Te simti si tu bine ca m-am “cumintit”, ca “invat”, deci ca s-a adaugat inca un mic sclav pe lista ta cu care te vei mandri la alti colegi de ai tai si eventual la parinti.

De ce oare profesorii sunt din ce in ce mai duri si nepasatori pe masura ce elevul creste? Se zice ca profesorii de la liceu sunt mai severi decat cei din generala, iar cei de la facultate nu le mai pasa deloc de studenti. Intra in clasa, isi fac treaba si gata. Nu oare pentru ca elevul incepe sa se invete sa fie si mai sclav, si mai programat, si mai infundat in realitatea faptului ca lumea e rea, nepasatoare si viata e grea? Profesorul stie ca asa evolueaza elevul asa ca este pregatit dinainte. De aceea devine si elevul rau! Normal ca devine din ce in ce mai rezistent la palme din ce in ce mai puternice, e ca o pregatire, pentru ca mai incolo sa devina si el la fel, si mai rau daca se poate! Este o crima ce se intampla in acest sistem! De ce sa se perturbeze natura umana in halul asta?


Vreau sa va marturisesc ca dupa jumatate de an de introspectie, mi-am dat seama ca sunt condus. Eu nu-mi conduc propria viata. Sunt manipulat si condus de societate. Condus de standardele impuse de parinti si profesori care, din pacate, si lor le-a fost “spalat” creierul pe masura ce au crescut. Asta se numeste programarea sociala. Slava Domnului ca m-am trezit! Atatia copii sufera din cauza ca profesorii lor nu isi au problemele de ordin psihologic rezolvate. Iar copii dau vina pe ei insisi si uite asa se incuie cate o comoara cu potential urias in interiorul lor.


Jur, acum, ca imi pare rau pentru tine ca esti asa. Si tu ai fost mic prichindel care ai trecut prin acest sistem de invatamant. Si tu ai avut sau inca ai dramele tale care lasa urme. Lasa rani adanci. Problema este ca aceste rani adanci, din umbra ta, creeaza proiectii pe “ecranele” tinerilor din ziua de azi. Si astfel ii ranesti si pe ei, in mod inconstient. Pacat ca acele teste psihologice de care dai, pe parcursul “drumului” de a deveni profesor, nu sunt mai elaborate, mai patrunzatoare.

VOI, PROFESORILOR, TREBUIE SA FITI SANATOSI MINTAL SI SUFLETESTE PENTRU A PUTEA EDUCA SANATOS.

Scoala educa. A educa inseamna a invata din interior. Viata este mult mai mult decat memorarea. Memorarea mecanica trebuie combatuta. Ea este buna numai copiilor de 5,6,7,8 ani care nu au complet dezvoltate functiile si procesele gandirii, a memoriei si a perceptiei.

Dragi profesori de matematica si de profil real, impuneti memorarea logica! Daca pentru voi totul este atat de logic, clar si simplu, spuneti si elevilor asta. Explicati de 5 ori daca este nevoie, intrebati FIECARE elev daca a inteles, chiar daca merge greu! Pana la urma dumneavoastra ati decis sa fiti profesor, de ce nu incercati sa fiti cel mai bun si motivant din scoala? Adoptati noi strategii de a explica teorii si formule. INOVATI! Inainte de toate impuneti motivatia si abea apoi exact ceea ce trebuie invatat. Vorbiti despre matematicieni/fizicieni/chimisti/informaticieni renumiti. Asta este pasiunea voastra! Impartasiti-o! Povestiti elevilor vostri cum ati ales aceasta disciplina. Fi-ti cat mai umani. Lasa-ti deoparte autoritatea. Cand credeti ca faceti tot ce va sta in putinta, si vedeti ca inca sunt elevi care nu invata la materia voastra, de abia aceia merita 2 sau 4(ce nota mica va caracterizeaza).Dar nu incetati, vorbiti cu ei…

In fiecare zi straduiti-va sa fiti un profesor mai bun! Daca simtiti ca nu asta este vocatia dumneavoastra, atunci iesiti din invatamant. Luati-o la sanatoasa!

Dragi profesori de limbi straine, vreau sa va spun ca dupa opt ani de limba franceza, nu stiu mare lucru. Stiu doar sa citesc si sa zic: “Bonjour”, “Je m’appelle Costel”, “Comment t’appelle tu?”, “Je cava bien”, si “Je suis 20 ans”, ATAT! De aici se poate concluziona ca nu prea mi-a placut, daca nu s-a lipit deci nu e de mine limba franceza.


Acum 2 saptamani am inceput sa ascult muzica franceza, si fara sa vreau a inceput sa-mi placa. Nu-mi vine sa cred faptul ca urechile mele sunt induiosate si vesele atunci cand o ascult pe Alizee sau muzica traditionala franceza. La fel s-a intamplat si cu limba italiana. Deja am inceput sa invat SINGUR aceasta limba. Imi place si traditiile Italiei. Acum vreau sa invat franceza pentru faptul ca suna frumos si-mi place si normal, sigur imi va fi de folos!
Acum vreau in mod natural sa invat! Pentru ca aceste limbi sunt frumoase! Nu pentru ca voi avea nevoie de ele. Am inceput AUTOEDUCAREA!

“Nu am vrut ca educatia mea sa stea in calea invataturii mele!”

DUPA 12 ANI DE SCOALA, AM INCEPUT AUTOEDUCAREA PENTRU CA NUMAI ASA POT SA MA EDUC CU ADEVARAT!

Doamnelor si domnilor profesori de limbi straine, sfatul meu cel mai umil este sa incepeti prin a motiva elevii sa le placa limba respectiva. Inainte de toata gramatica si acele texte plictisitoare din manual, puneti-le muzica, prezentati-le traditiile tarii respective. Vizionati impreuna filme. Modul natural de a invata este de la general la particular. Intai si intai prezentati totul in ansamblu, apoi treceti la amanunte. Daca din prima le puneti pe tabla gramatica grea a limbii respective, pai NORMAL CA INTERVINE PLICTISEALA! Si de aici note proaste deci “elevi prosti care nu invata”.

Daca aceasta este vocatia dumneavoastra, de profesor, dati tot ce este mai bun din voi fara prejudecati!

Memorarea este buna dar numai in cantitati mici. Nu trebuie ca tot invatamantul sa se rezume la memorare. Practic cel mai bun elev din clasa stie sa memoreze cel mai bine. Laudele ii apartin. Este cel mai bun sclav din clasa! Sef de promotie? Sclavul numarul 1!

Unde sunt profesorii care predau despre inteligenta emotionala? Unde sunt aceia care explica elevilor ce este personalitatea umana si cum functioneaza ea? Despre hobby-uri, despre afaceri online si offline pentru ai pune pe elevi pe picioarele lor financiar si nu sa devina sclavii unor banci sau a unor companii multinationale. De ce sa-mi vand sufletul pentru traiul unei companii care oricum, este efemera?

Viata este mult mai mult decat situatia de viata. Si asta ne-o dovedeste realitatea faptului ca exista bogati nefericiti si saraci fericiti in acelasi timp.

Voi compuneti acest sistem. Schimbarea incepe de la voi, apoi la noi, si de la noi, mai departe.


Schimbarea dumneavoastra face posibila schimbarea a sute de generatii.

Dragi profesori, va compatimesc si va sustin din toata inima sa schimbati acest sistem corupt. Aveti grija de elevii vostrii. Ei prezinta o mica responsabilitate. Ei va vor conduce!


“Fiti voi schimbarea ce vreti sa o vedeti in lume”- Mahatma Ghandi

Cu respect, elevul vostru



http://shadowofmen.wordpress.com/2012/0 ... profesori/

[iuliana76]

Buna ziua.
Minunata scrisoare sau mai bine zis :gand la gand.Bravo!Sper doar sa fi fost citita de cine trebuie...nu de noi parintii sau de elevi.

[anamariaharsan]

Cuvinte desprinse din realitate...Noi ar trebui sa aducem schimbarea!Din pacate e din ce in ce mai greu sa fii altfel intr-o lume in care e o "trebuinta imperios necesara" sa ai elevi care sa reproduca si sa invete mecanic.

[professorbujor]

Este mult adevar in cele scrise ;nu foarte corect din punct de vedere gramatical .
A nu se uita ca scoala nu este a mea ,nici a altcuiva ;ea este sub comanda societatii !Daca societatea comanda,scoala executa !

[crisadela]

Sunt de acord cu ceea ce spune elevul ,,X''.Lucrez in sistemul de invcatamant de 28 de ani si vreau cu adevarat o schimbare. Nici mie nu-mi place memoratul mecanic si apoi reproducerea intocmai a celor dictate de profesorii care nu mai stiu sa vorbeasca liber, fara a avea manualul in fata. Dovada ca nici ei nu pot retine ceea ce dicteaza copiilor.
Eu cred ca in fata elevilor, profesorul trebuie sa aiba un limbaj adecvat particularitatilor de varsta ale acestora, nu sa foloseasca cuvinte pompoase, pe care nici el nu le poate retine.As vrea sa existe o alta relatie intre profesor si elev. Nu-mi place relatia stapan- sclav, in care stapanul e vesnic indispus, nervos, fara urma de zambet pe fata. Doresc o relatie cordiala, bazata pe incredere, pe intelegere, o relatie in care profesorul sa-si scoata de pe fata masca rigida de atotstiutor si sa zambeasca din toata inima elevilor lui, sa raspunda cu placere intrebarilor ce i se adreseaza( nu iritat, de parca l-ai calcat pe coada , daca indrazneste vreun elev sa nu inteleaga ceva).Elevii nu sunt niste roboti care trebuie doar sa inmagazineze informatii, ei sunt oameni de sufletul carora trebuie sa ne ocupam, in sufletul carora trebuie sa sadim flori rare precum : bunatatea, bunul-simt, iubirea pentru aproapele, toleranta, intrajutorarea, etc.
Profesorii sa nu fie preocupati doar de a avea cat mai multe ore peste norma didactica , incarcand orerele elevilor cu ore suplimentare.
Unde este mult-trambitata reducere a numarului de ore pe saptamana pentru elevi?
Traim o vesnica minciuna si nu cred ca cineva va tine seama de ceea ce discutam aici.
Cand ne vom trezi? Cand vom avea tot mai multi copii lipsiti de suflet, stresati si bolnavi psihic.

[crisadela]

Ceea ce spune domnul Bujor este adevarat: se lucreaza dupa cum se comanda.Dar acceptam sa lucram astfel din moment ce nu ne revoltam.
Unii nu se revolta din interes: daca elevul nu e in stare sa acumuleze la scoala cunostintele la standarde maxime, atunci va veni la meditatii cu plata!Altii, din servilism fata de forurile superioare, accepta orice vine din partea acestora.Nu se poate pune nici de o greva, pentru ca nu se gasesc doritori de schimbare sau pentru ca suntem prea comozi, ori din teama ca ne vom pierde locul de munca.
Asa ca in societatea asa-zisa democratica, dreptate nu are decat cel care are painea si cutitul in maini.Parerea omului de rand nu conteaza1