cremened scrie:Păreri despre părerile altor colegi-dascăli şi despre Legile Educaţiei Naţionale 2010, după 35 de ani de activitate în slujba şcolii:
1. În 2011, „Titularizarea” este un concept depăşit, oricâte eforturi de păstrare a vechilor privilegii, ar face unii dintre beneficiari !
2. Pledoarie pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi – iată unde ar putea deveni (dacă încă mai stă pe gânduri) dascălul de calitate - model de comportament şi mentor pentru elevii săi;
3. Evaluările psihologice şi psihiatrice ale dascălilor, cât şi ale elevilor, mai suferă încă de boala formalismului;
4. Din echipele de evaluatori şi parteneri ai actului educaţional nu mai pot fi excluşi părinţii copiilor şi ceilalţi aparţinători ai lor;
5. Dacă vom căuta mai bine, poate că vom găsi si metode de educaţie care să-l facă pe copil să regrete absenţa de la activităţile şcolare, iar nu să se bucure atunci când chiuleşte;
6. Cine s-a făcut dascăl numai pentru bani, oricât de mic sau de mare i-ar fi salariul, se va gândi numai la bani, iar nu la educaţie;
7. După apariţia LEN 2010, „Selecţionerii” de ieri din învăţământul preuniversitar, simt că-şi vor pierde privilegiile şi anticipează că „Noii Selecţioneri” vor fi mai slabi decât ei. Să lăsăm timpul să decidă !
Reghin, 09.02.2011 Prof. Dorin Cremene
Domnule Cremene, constat că navigăm împotriva curentului... În urmă cu cinci ani am postat pe acest forum un mesaj (
http://forum.didactic.ro/viewtopic.php?f=67&t=2489&p=30158#p30158 ) care m-a făcut antipatică în ochii dascălilor. Constatam falimentul sistemului educațional și consideram că principala cauză era centralismul excesiv și tot ce decurge din acesta (birocrație, corupție, măsluirea adevărurilor neconvenabile și așa mai departe). Părerea mea era (și încă este) că școala trebuie să aparțină comunității iar profesorii să fie angajații școlii. La limită, cred că profesia didactică poate fi chiar una liberală, în care profesorul să poată lucra pe bază de contract că școala (sau școlile) care-i solicită serviciile.
Mie mi se pare evident că titularizarea este un mecanism anticompetițional. Nu văd care sunt rațiunile pentru care profesorul să fie "inamovibil", indiferent de calitatea muncii sale. Renunțarea la titularizare este în avantajul profesorilor buni, care pot accede la posturi mai bune și mai bine plătite, la fel ca și în zona competitivă a sectorului privat. Nu înțeleg nici acum de ce salariul profesorului trebuie stabilit pe baza unei grile și nu pe baza unei negocieri directe cu angajatorul (adică școala). Dacă școala are nevoie de un profesor bun la o anumită materie, n-are decât să-l caute și să-l atragă cu un salariu de 2000 de euro (dacă-și permite). Mi-aș dori să văd profesori bogați și mi-aș dori ca meseria de profesor să fie una atractivă, în care un profesor talentat să poată să facă carieră pe baza performanțelor sale și nu în baza anilor de vechime (și a unor gradații care cel mai adesea sunt formale și decurg mai degrabă din vechime decât din merite deosebite). Cred că unul dintre motoarele performanței este competiția onestă, fie că vorbim de școli, de profesori sau de elevi.
Da, aveți iarăși dreptate, școala trebuie să (re)devină atractivă pentru elevi, să fie "cool"... Însa asta nu se poate face cu materii plicticoase, cu manuale prăfuite și profesori blazați, pentru care "lifelong learning" este un dușman personal. Lumea s-a schimbat, ritmul s-a schimbat, accesul la informație s-a democratizat iar școala trebuie să se actualizeze, pentru că altfel distanța dintre ea și elevi nu va face decât să crească.
Nu spun că noua lege a învățământului este perfectă, dar este un prim pas către modernizare (iar bacalaureatul de anul acesta este o dovadă clară că "așa nu mai merge"). Cât despre Funeriu... a devenit eroul meu personal.
Diana