Am citit cu atentie postarile anterioare. Eu nu sunt lider de sindicat, tocmai de aceea pot vorbi cu o anumita detasare. Dilema dumneavoastra hamletiana poate primiun raspuns rapid, daca privim simplu si relativ simplist. A fi sau a nu fi membru de sindicat este o optiune pur personala, pur subiectiva.Punct. Dar nu e chiar asa.
Eu nu am incercat sa conving pe nimeni ca e bine sa fie sau sa nu fie membru de sindicat. Eu incercat doar sa spun ca valoarea unui sindicat sta exact in membrii sai. Se spune ca puterea unui sindicat sta in cel mai slab dintre membrii sai. Inteleg ca va plangeti de lideri, ca le reprosati tradarea si distantarea fata de membri. Pai, "dati-i jos", ca dumneavoastra, membrii, i-ati ales. Acum, sa nu ma acuzati de naivitate sau fariseism. Eu stiu exact cum functioneaza sistemul. Stiu exact cum ajung unii in varful ierarhiei sindicale. Si aici functioneaza principiul "nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile". Dar aici s-a ajuns pentru ca sunt prea putin cei care au curajul sa protesteze, sau sa-si puna intrebari, asa cum o faceti dumneavoastra. De fapt, toti vad ca e ceva in neregula, dar prefera sa-si spuna asta in barba sau pe la colturi. De ce? Sincer, nu stiu. Sa fie lasitate? Sa fie teama? Sa fie lipsa de implicare?
Eu va inteleg in mare masura, pentru ca si eu ma numar printre cei asa-zis "revoltati" sau "Gica Contra". Si eu cred ca se poate mai mult si, mai ales, altfel. Insa puterea mea este extrem de limitata. Daca aveti rabdare va puteti arunca un ochi aici: http://sinvlex.blogspot.com/2009/01/sem ... alism.html si aici http://sinvlex.blogspot.com/2008/10/de-ce-iar.html
Veti constata ca nu ne deosebim prea mult in idei.