maria_oniga scrie:adrianaar scrie: Performanta? Eu am avut in generatia trecuta o eleva care nu stia sa citeasca desi facuse clasa intai si a repetat de doua ori clasa a doua. Am lucrat cu ea mult si la sfarsitul clasei a patra stia sa citeasca , sa scrie dupa dictare. Acum, cand ma vede pe strada imi spune de fiecare data: ,,dumneavoastra m-ati invatat sa citesc''.
(
Asta n-au inteles elevii de mai sus. O gospodina buna e aceea care ingrijeste toata casa, nu cea care lustruieste toata ziua fatada. Profesia noastra nu consta in “a crea olimpici". Chiar daca as fi un bun olar, imi mai trebuie si lutul... si masinaria. Cum si lutul, are mare nevoie de "olari", caci nu s-a vazut vreodata ca lutul singur sa se contureze in oala.
Dar cu atat de putina consideratie fata de profesori…
Cred ca multumirea acelui copil pe care l-ati invatat pana la urma sa scrie si sa citeasca poate fi o lectie de dirigentie. Pentru cei care au cam lipsit la aceste ore…
Olimpic poti fi de 2-3 ori in viata, OM trebuie sa fii in fiecare clipa.
Constat cu părere de rău în ce direcţie au degenerat discuţiile. Am avut poate, şansa, să am sau să cunosc şi să văd profesori cam de toate tipurile. Nu întâmpător. Cât despre orele de dirigenţie despre care dvs declamaţi că noi le sărim....La aceste ore de dirigenţie în procent de 50% nu se mai nimic. Sunt, adevărat şi profesori care fac activităţi, discuţii. Dar nu de aici rezidă capacitatea unui elev sau a unui profesor de a fi om. Sunt olimpică, şi învăţ de la un om să fiu om. De la profesoara mea, care m-a învăţat să trec peste normele pe care poate chiar d-ei mi le punea, să depăşesc întotdeauna limitele, să am curaj, să îndrăznesc. Să spun ce cred. Ce fel de profesor sunteţi dacă nu aţi înţeles încă aceasta ? Victor are dreptate, în multe privinţe. Cu atât mai mult, cu cât eu şi profesoara mea am invăţat cot la cot, am căutat cot la cot. Cred că a fi profesor înseamnă a şti să te apropii şi să îl descoperi pe acel elev care poate, care vrea, şi, pe de altă parte, pe cel care nu. Trecând peste polologhia a ceea ce inseamnă să fii profesor, vorbesc acum din experienţa mea de olimpic. Un profesor trebuie să ştie, cel puţin dublu peste nivelul clasei, chiar şi a celei mai avansate. Am fost la olimpiade şi am avut neplacuta surpriza ca profesori cotati ca fiind foarte pregatiti sa imi spună ca nu au citit opera pe care am propus-o si sa imi ceara explicatii cu privirea la substratul comentariului abordat. Am intalnit profesori care au recunoscut ca au fost pusi fata in fata cu situatia de a nu sti cum sa aprecieze ( pozitiv sau negativ ) o lucrare, si, marturisesc ca am fost mirată. E meritul profesoarei mele care mi-a spus ca trebuie sa urc mereu mai sus, mereu mai sus, incat am ajuns ca astazi, cand scriu aici, sa pot spune ca profesoara mea imi e un parinte, acum doar ma ghideaza. Lectura si parerea sunt ale mele, argumentele ale mele. Asta inseamna a fi profesor. Ca esti olimpic o dată, de două, de trei, de n ori, nu asta conteaza. Conteaza ca dincolo de ceea ce spune profesorul la clasa, tu sa ai capacitatea de a trece dincolo de spusele lui. Să te indoiesti de ele, sa cauti. Nu vorbesc aici de cazurile in care elvul abia poate invata sa citeasca. Cei care ajung olimpici nu sunt ca restul. Sunt altfel, sunt priviti altfel, si nu in sensul ca sunt apreciati. Ceea ce faceti de fapt, si dvs aici. Ne priviti altfel numai pentru ca uneori stim mai multe decat dvs, numai pt ca avem curajul sa spunem ceva altfel decat dvs ? Ar trebui sa recunoasteti ca in cazul de fata, ati recunoscut singura ca un elev stie mai multe. Ar fi fost de apreciat daca nu ati fi ripostat. Dar poate ca e prea mult pentru unii dintre noi sa accepte nivelul superior de cunostinte al altora. Şi asta se cheama invidie. doar pentru ca esti profesor, nu inseamna ca stii mai multe. Un profesor nu invata doar pe altii, se invata pe sine, cred ca asta e principala trasatura. Am marele noroc sa am un astfel de profesor, care e si om in acelasi timp. Un profesor gaseste si lutul si masinaria de care spuneti, in fiecare elev. Sunt oameni care din momentul in care intra pe usa, te determină sa inveti. Şi fara a spune macar un cuvant. Problema abordată aici e de dublă natură. Când vorbeşte un olimpic si un elev in acelasi timp, e mai complicat. Constat însă că părerile dvs sunt net mediocre, întrucât nu cunoaşteţi nici 10% din ceea ce înseamnă să pregătşti un elev pentru o olimpiadă, ce înseamnă măcar un elev care participă la o olimpiadă. Evenimentele de care vă legaţi sunt prozaice. Nu mai suntem pe vremea domnului Trandafir. Emoţia de a invata un elev sa scrie, e emotionantă. Dar astăzi nu mai e relevantă. cel putin nu in lumea in care trăim.E banal, e simplist. Lupta e mult mai dură, cel putin la nivelul unde am ajuns eu şi altii ca mine, acolo nu te poti plange ca nu stii sa rezolvi o banală problemă, sau ca nu esti in stare să comentezi o banală figură de stil. M-am intrebat de multe ori daca cei care alcătuiesc subiectele pt olimpiade chiar stiu sa le rezolve ...? Cum ar fi sa facem o olimpiada a profesorilor? Ar fi teribil prilej de ironie ... Cred tocmai prin faptul ca suntem olimpici suntem oameni, mai mult decat ati fi dvs, prin faptul că luăm contact cu o realitate care nu se rezumă la a sti alfabetul ...nici macar in sens metaforic pentru disciplina pe care o pregatim. E un studiu continuu, o febră continuă. Inainte de a ne critica pe noi, ar fi fost ideal daca ati fi inteles ce inseamna o asemenea experientă. Personal mi s-a reprosat in mai multe randuri ca eu "calatoresc cam mult cu olimpiadele astea". Decat altii care ingheata in banci 9 luni de zile, ca vegetează poate in fata televizorului cand au o farama de timp liber, prefer sa calatoresc. Cunosc oameni, locuri, ma formez ca OM. Sfatul meu e sa nu folositi concepte fara a le putea defini in profunzime. Un olimpic poate fi mai OM decat un elev care pur si simplu intepeneste in fata profesorului la lectie. Şi nu e problemă de modestie aici. La urma urmei, e esential sa ne povestim experientele, sa afle si ceilalti ce inseamna. La un anumit nivel, poate profesorul ar tb sa se inchine elevului. E exagerat, sunt de acord, dar e limpede de vazut ca inainte de toate, elevul trebuie tratat de la egal la egal, indrumat. Profesorii cu exces de autoritate si superiotate nu vor reusi niciodată sa impună respect prin simpla lor prezenţă. Şi, poate că sunt egoistă, dar eu am o profesoară pe care o consider ideală. Pentru ca e, înainte de toate, OM.