www.didactic.ro

[cristina_gl]

Dragi colegi învăţători, scriu, de data aceasta, în calitate de părinte. Iată despre ce este vorba: băieţelul meu, în vârstă de 4 ani şi 9 luni, este foarte interesat de citire. De ceva timp, asta însemnând vreo câteva luni, ne tot roagă să-l învăţăm să citească. Recunoaşte toate literele mari de tipar, iar în ultima vreme si multe dintre cele mici de tipar. Eu am considerat că e ceva trecător şi mi-am zis că cel mai bine e să las lucrurile să vină de la sine, mai ales că anul acesta, în grupa mare fiind, va parcurge şi câteva elemente de preabecedar. Ce am mai observat: atunci când îi citesc poveşti, doreşte neaparat să vadă paginile, dar mai mult pentru cuvinte decât pentru imagini. Urmăreşte scrisul cu degetul şi întreaba mereu unde am ajuns. L-am surprins deseori urmărind, cu voce tare, literele care alcătuiesc cuvintele din diferite reviste, auxiliare. Înclin să cred că interesul lui pentru citire este real, dar poate şi normal la acestă vârstă. Ce ar trebui să fac? Să las lucrurile să-şi urmeze cursul, să vină momentul şi vârsta potrivite pentru această deprindere instrumentală? Sau să încerc să-l iniţiez în citire, anticipând ceea ce o să urmeze peste un an? Şi dacă sunteţi de părere să înveţe de pe acum, vă rog să-mi spuneţi ce metodă să folosesc, pentru că aleatoriu nu rezolv nimic.

[codina2007]

Toate la timpul lor! Aceasta este parerea mea. Cand va intra in clasa I, va invata cititul si scrisul impreuna cu ceilalti copii. Altfel se va plictisi...

[verona_m]

Cu tot respectul, nu este chiar adevarat.
Exista multi copii care vor sa citeasca la aceasta varsta. Si daca asta vor, poti sa ii ajuti sa o faca.
Exista o varsta pt fiecare lucru, e adevarat. Dar daca asta depinde de copil, nu vad de ce sa il incetinesti!
A, sunt impotriva fortarii copilului sa faca un lucru pt ca asa vrei tu, parinte, pt ca asa fac alti copii de varsta lui si vrei sa te falesti cu asta. Dar daca el vrea un lucru, nu e normal sa ii interzici...
Si mie mi-a fost teama ca se vor plictisi la scoala la inceput, dar nu stiau sa si scrie decat litere anemice de tipar (special i-am lasat asa), asa ca au avut de lucru.
Nu am regretat niciodata ca le-am raspuns la curiozitatile lor de la varste mici.

Si o povestioara cu fata (care are 20 ani acum). Era la bunici in vacanta, avea cam 3 ani. Cand am ajuns la ea, ne-a spus mandra ca stie sa numere: 1,2,3,4,5,6, 7,8,9,10 nu!
De ce nu? Cum adica nu?
Pai a zis bunicu ca nu tre sa tin minte 7,8,9,10 ca sunt mica!

[mariro]

Chiar daca nu vrem noi sa-i invatam sa scrie si sa citeasca, daca isi doresc asta foarte mult, o vor face: fiica mea oriunde vedea un semn- litera sau cifra venea sa ma intrebe ce e. Trebuia sa-i raspund. Asa a invatat singura atat cifrele cat si literele. Desi a vorbit foarte tarziu, pe la 2 ani jumate, inainte de intrarea in scoala stia sa scrie, sa citeasca si sa rezolve probleme de adunare si scadere- oral. I-a placut foarte mult sa invete si inca o face si la varsta de 32 de ani. Baiatul a invatat altfel: Avea cam 4 ani cand s-a indragostit de Rapsodiile de toamna ale lui Toparceanu. Aveam o carte ilustrata. La fiecare strofa cate o imagine. Cele 38 de strofe (parca) le-a invata imediat ajutandu-se de imagini si apoi a facut legatura intre cuvintele spuse si cele scrise. Descoperirea a fost minunata pentru el. De atunci asta i-a fost principala activitate. Copilul nu trebuie fortat dar nici ignorat daca isi doreste ceva.
Cristina, daca baietelul tau isi doreste atat de mult sa citeasca, o va face singur. Interesul lui este si real si normal. Nu-ti trebuie o planificare a lectiilor de invatare a literelor sau o anumita ordine in invatare. Un mic ajutor, o mica atentie la intrebarile lui si gata, va citi si va fi fericit. Daca va dori sa si scrie, cred ca muschii mainii nu sunt destul de dezvoltati pentru liniile curbe (literele de mana) dar pentru literele de tipar, e bine. Spor la treaba si multa sanatate!

[cristina_gl]

Mulţumesc mult pentru răspunsuri.
Da, am luat în calcul şi varianta că va reuşi să citească singur, aşa cum mi s-a întâmplat mie pe la cinci ani. O să mai aştept puţin, să vedem ce se întâmplă. Să scrie încă nu-şi doreşte. Deşi ţine corect creionul în mână, nu-l atrage niciun fel de... ,,mâzgăleală", nici măcar desenul.

[moisa_florica_54]

Să ai un copil precoce e o mare bucurie! Să îl ajuţi de câte ori trebuie e cea mai mare satisfacţie!Să te rogi la Dumnezeu pentru el e o datorie!El sigur îşi va alege ritmul în care va învăţa. Părerile sunt împărţite chiar între noi cadrele didactice. Chiar dacă în clasa întâi va fi ,,avansat,, învăţătoarea ştie ce are de făcut-lucru suplimentar individualizat. Mult succes copilului în viaţă! Părinţilor le urez răbdare, răbdare,răbdare!

[betiana]

Draga cristina_gl, ai un copil curios si asta e minunat. Exista laptopuri jucarie prin care poatet face cunostinte cu literele sau mai sunt niste cuburi de plastic pe care sunt scrise literele si poti construi castele.

[cristina_gl]

Ideea cu castelele e minunata. Multumesc, Betiana.

[ela52]

Trebuie satisfacuta dorinta de cunoastere a copilului ! Cineva a scris "toate la timpul lor ", dar pentru copilul dv. acum e timpul. Baiatul meu a invatat literele la 2 ani si 4 luni , pe cand l-am luat cu mine la scoala in primele doua saptamani din septembrie. L-a atras un manual de Cunoasterea mediului, mai viu colorat, a intrebat despre litere, i-am spus , a retinut numele lor ,restul a venit de la sine.La 3 ani citea , la 5 ani a invatat alfabetul rusesc singur ( ca sa poata descifra la televizor , la emisiunile rusesti care se puteau vedea in zona noastra ).Deci, totul a satisfacut nevoile sale de cunoastere , nu a fost fortat. Nu s-a plictisit la scoala, desi stia tabla inmultirii in clasa I.Acum fiul meu are propriul copil si sunt convinsa ca va sti cum sa procedeze pentru a-i satisface dorinta de cunoastere , evitand supraincarcarea .Incercati sa fiti alaturi de copilul dv., cu aceeasi rabdare / intelegere ca si la scoala .

[felixmunteanu]

Si fetita mea s-a atasat de o carticica "Mon premier alphabet" (nu, n-a citit in franceza!!!) pe care a pus ochii inainte de doi ani si a inceput Ata! Ata! si tragea de mine sa-i spun fiecare litera. Ma facea sa-i spun povesti dupa imaginile ei si ea completa propozitiile, apoi incepea sa le spuna ea, in limba ei. Ei, bine pe la 2 ani si jumatate stia tot alfabetul si oriunde vedea litere pe strada incepea sa le spuna cu voce tare din carucior, spre mirarea trecatorilor. La 4 ani si ceva am vazut-o urmarind cu degetul in carti. Citea aproape cursiv, nu pe litere. La cuvintele mai lungi citea pe silabe si ma intrebam cum stie cat e o silaba. Era interesata de carti, dar nu i-am cerut sa faca mai mult decat isi dorea. Apoi a inceput cu steagurie si-a trebuit sa-i spun vreo 30 pe care le-a invatat, iar ala micu' dupa ea Ponia, Ghecia.
Copiii mei nu sunt genii, invata foarte bine la scoala, fetita e intr-a sasea iar baiatul intr-a treia. Sunt foarte curiosi si, pe cat pot, le satisfac curiozitatea.
Referitor la citit, chiar imi pare rau ca fetitei i-a cam pierit gustul. Citeste zilnic, dar mai mult reviste si enciclopedii, literatura, insa, nu.

Pe scurt, citand-o pe colega ela52, "acum e timpul" copilului dumneavoastra.

Scuzati-ma pentru amanunte, dar mi-a placut sa-mi amintesc de acele minunate clipe alaturi de copiii mei.

[cristina_gl]

Sunt amintiri grozave! Va multumesc pentru ca... imi sustineti copilul.

[codina2007]

Stimata colega,
Eu mi-am spus parerea si-atat! Hotararea va apartine
Am luat in calcul faptul ca acesta varsta nu o va mai trai niciodata, dar are in fata toata viata pentru a invata.

P.S. Pentru mine acest subiect este incheiat.
Va urez succes atat d-voastra cat si copilasului!

[cristina_gl]

Daca m-ati inteles gresit, imi pare rau. Ma bucur ca v-ati expus parerea, de aceea am si deschis subiectul. Nu cred ca cineva de aici a avut ceva impotriva dumneavoastra, fiecare a scris din experienta.

[felixmunteanu]

Si mie mi s-a parut o discutie deschisa. Nimeni nu a contrazis pe nimeni cu vehementa. Au fost puncte de vedere diferite exprimate civilizat (nimeni n-a spus "auzi ce idee?", "vai, cum se poate?", "nici vorba de!". Faptul ca s-au folosit citate din opiniile unora dintre noi nu inseamna ca a fost atacata persoana, nici macar ideea.

[valimatiuta]

FELICITARI FELIXMUNTEANU, pentru deschidere, pentru relatarea acestei secvente din viata copiilor tai.
Am admirat si eu pentru o clipa interesul mult prea precoce al unui copil pentru citit. Cred ca esti o mama deosebita si un dascal desavarsit.
Sanatate si toate cele bune pentru toti ai tai!