mikicoman scrie:Trebuie sa faci diferenta dintre inteligenta scolara si inteligenta generala. Sunt doua lucruri diferite.
Ai trait tu comunismul?
E posibil ca profesorul sa faca greseli, e posibil ca si tu sa fi gresit. Cauta sa-l accepti, sa inveti lucrurile importante pe care ti le transmite fiindca scopul tau este sa sedimentezi o serie de cunostinte. Peste 10 ani vor fi mai importante notiunile pe care trebuia sa ti le insusesti de la profesorul respectiv, decat egoul sau.
Toate bune!
1. Poate că inteligența școlară și cea generală sunt două lucruri diferite în concepția multora, dar mă îndoiesc că e așa cu adevărat. Poate mai aproape de adevăr ar fi să spunem că de cele mai multe ori nu folosim cunoștințele acumulate în școală în viața de zi cu zi, nu pentru că nu ne-ar fi de folos, ci pentru că nu știm cum să le scoatem din contextul școlar. Din nefericire pentru noi, școala nu ne pregătește pentru viață, chiar dacă asta pretinde că face.
Nu sunt de acord cu sfatul pe care îl dați, deoarece îi refuzați elevului dreptul de a ști scopul concret pentru care învață. Eu nu pot să învăț pentru ceea ce va fi peste 10 ani, ci pentru nevoia mea de a ști din momentul în care învăț. De aceea, nu mă convinge o utilitate ipotetică. Am învățat prea multe lucruri irelevante pentru mine și pentru viața mea, când puteam să mă concentrez pe ceea ce mi-e cu adevărat de folos.
2. Elevul are dreptul să decidă el însuși dacă ceva îi folosește sau nu, pentru că numai el știe ce pasiuni, ce preferințe, ce înclinații are. El ar trebui să-și poată alege un traseu în viață (o meserie) și să decidă ce face pentru a ajunge acolo. Credem noi adulții că le știm pe toate, dar nu e așa.
3. Profesorul nu ar trebui să-și construiască imaginea unui expert atotștiutor, ci a unui om pasionat de cunoaștere, care își recunoaște greșelile și le tratează drept o nouă șansă de a învăța. Îi spuneți elevului să-și accepte profesorul, însă ceea ce se înțelege este să i se supună. De prea multe ori, profesorii întrețin o distanță disprețuitoare față de elevi, așa-numita autoritate sau așa-zisul respect, uitând că respectul se câștigă, nu se impune. Într-un studiu recent, s-a ajuns la concluzia că cea mai apreciată calitate a profesorilor este EMPATIA, abilitatea de a se transpune în locul elevului și de a încerca să-l înțelegi.
De ce să menținem distanța aceasta atât de dăunătoare între profesor si elev, cand o apropiere respectuoasă ar fi mult mai benefică?
4. Există mari controverse în lumea științelor cunoașterii cu privire la felul în care este privită inteligența. Din ce în ce mai multe voci spun că testele standardizate din școli, precum și cele de tip IQ, nu reflectă de fapt potențialul cognitiv al oamenilor. S-a observat, de pildă, că dintre absolvenții magna cum laude ai unversitatii Harvard un foarte mic procent aveau succes în viața profesională și în cea personală. Cum e posibil, din moment ce aveau rezultate atât de bune? E simplu, in scoala sunt cultivate și testate numai anumite tipuri de cunoștințe, unele mai puțin utile în viața de zi cu zi.
Așa că, surfarstar, notele reflectă prea puțin din ce știe și poate face un elev. Din păcate, în sistemul școlar ele sunt singura măsură a inteligenței.
N-o să-ți dau și eu sfaturi, pentru că nu cred că-ți pot folosi. Mă mulțumesc să încerc măcar să lămuresc unele chestiuni și să-ți spun că ți-am citit cu atenție mesajul. N-am putut decât să ghicesc că te simți frustrat, indignat și chiar furios, atunci când te confrunți cu situații ca cele descrise. Toate sentimentele negative pe care le ai sunt un semn că există probleme în jurul tău și că nu-ți sunt respectate drepturile.
Ai dreptul să te simți așa și să-ți poți arăta sentimentele. Ai dreptul să pui întrebări cu privire la lucrurile care te afectează și ai dreptul să ți se răspundă cu seriozitate și cu atenție. Ai dreptul să cauți sensul și utilitatea a ceea ce înveți înainte de a investi atâta timp și efort.