www.didactic.ro

[paladeagata]

Vine ploaia!

Vine ploaia! Bine-mi pare!
In grădina am o floare.
Ploaia o va creşte mare.
Vine ploaia! Bine-mi pare!



Hoţul


Căţeluşule, să-mi spui
Unde-i laptele, că nu-i!
Cine mi-a umblat in oală
De-o găsesc acuma goală?!
Care-i hoţul, n-ai fi tu?
Dai din coadă, zici că nu?!
Dar eşti murdar de lapte tot,
Şi pe coad㠺i pe bot!



Periuţa cea glumeaţă

de Sen Alexandru

Veselă e periuţa:
Toată ziua se dă huţa
Şi se joacă şi glumeşte
Nici n-ai spune că munceşte.
Uite-aşa, mai mult în glumă,
Zburdă până face spumă.
Dinţilor le înfiripă
Alb veşmânt ce ţine-o clipă.

Îi iubeşte, îi albeşte
Şi pe cei mai mici îi creşte.
Şi-o ascultă, că-i isteaţă,
Periuţa cea glumeaţă.

[romel]

Dragii noştri colegi,
Se apropie ora următoarei noastre lansări de capitol...
Care mai aveţi poezii de trimis şi nu aţi trimis, faceţi-o în aceste ultime două ore rămase.
Ceilalţi aşteptaţi momentul lansării capitolului şi a sfaturilor ce se cuvin.
NOI

[romel]

AMICA

PĂIANJENUL ŞI MUSCA


- Muscă, ştii cât te iubesc !
Pentru ce nu vii la mine ?
Eu sunt bun şi ştii tu bine,
De mâncare, toată viaţa
Am dulceţuri ! Ce zici tu,
Vii la mine ?


- Cum să nu !
Mie-mi place mult dulceaţa !

La dulceţuri, deci, chemată,
Musca merge bucuros ;
Dar ea s-a văzut îndată
Prinsă-n pânză şiu-ncurcată.
Ea se zbate-n sus şi-n jos.
Nu mai poate de-oboseală,
- Am păţit-o ! Iată, mor !
Zice ea tânguitor.

Pe cel lesne crezător
Toată lume îl înşală.

[tom_ela_64]

Ce ruşine!
Marcela Peneş

Alexandru şi Marin
De la şcoală-acasă vin.
Zice dintr-o dat’ Marin:
- Hai să ne jucăm puţin!
Într-un ram de corcoduş
Pun ghiozdanele acuş
Şi încing, cu sete-un joc.
Tinpul însă nu stă-n loc.

Mama-i tare supărată.
Alexandru-n prag s-arată:
- Bunicuţa m-a ţinut ,
Pe la treburi s-o ajut.
Nu termină vorba bine,
Iată şi bunica vine,
Ca să-l vadă pe băiat,
Că ast-noapte l-a visat.

Ce ruţine a păţit
Alexandru, c-a minţit,
Nu e greu de-nchipuit...

[tom_ela_64]

Ciupercuţă, cerc, ibric
Daniela Crăsnaru

Beţişoare aplecate,
Cerculeţe tremurate,
Mâna nu vrea să asculte,
Literele sunt cam multe.
Vârful la creion se rupe
Şi ascuţitoarea ciupe.
Râde foaia de caiet
Când în hohot, când încet.
Guma e pe terminate.
Ha, aşa nu se mai poate!
S se scurge somnolent,
T tresare imprudent,
P pufneşte pe-nfundate,
O se miră peste poate,
I te-mpinge cu bulina,
Însă cel ce poartă vina
Tuturor acestor rele
Este R, desigur el e.
Toată vina e a lui,
Fiindcă nici nu poţi să-l spui!
Ciupelcuţă, celc, iblic.
Ce-ar fi să mai creşti un pic?


[/b]

[flor31]

Deoarece nu a funcţionat internetul toată săptămâna abia acum am reuşit să scriu. îMI CER SCUZEEE!
Face oricine ce vrea

Ana Blandiana

În grădina mea, şirete,
Piersicile-s violete,
Iar prunele, şi mai şi,
S-au făcut portocalii;
Căţăraţi cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais;
Castraveţii cum să spun,
Au pornit să urce-n prun,
Pe-o tulpină de mărar,
Se roşeşte-un gogoşar;
Sub o frunză de măcriş,
Creşte-o floare pe furiş;
Sub o tufă de urzici,
Ziua doarme-un licurici;
Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi;
La umbră de pătrunjel,
Doarme dus şi un căţel;
Profitând că nu-s un zbir,
A crescut şi-un fir de pir;
Şi văzând că-i slobodă;
Creşte-n voie-o lobodă,
Ba, ceea ce-i prea de tot
Se întinde şi-un troscot;
Iar un dovlecel grăbit
Sare gardul ilicit.
Ce să fac?Tot ce se poate
Că-i prea multă libertate.
Mi-a spus mie o furnică
Multă libertate strică.
Iar o viespe rea de gură
Mi-a spus că-i harababură.
Dar nu vreau să schimb nimic,
De aceea şi eu zic:
Uite că-n grădina mea
Face oricine ce vrea.

[toni]

Sanda Sfichi

Veveriţa

În pădure, fără frică,
Pe o creangă de stejar,
Sare-o veveriţă mică
Cât s-o pui în buzunar.

Pe sub arbori la căpşune,
E-o fetiţă ghemotoc.
Are-n mână două-alune
Şi le bate: cioc, cioc, cioc!

Veveriţa se întreabă:
“Să mă duc, să nu mă duc?
Dacă sar colea în iarbă
Nu dau oare de-un bucluc?”

În poiană lângă fată
A ajuns într-o clipită…
E în palma ei şi, iată,
Ronţăie nestingherită.

Zice mica mustăcioasă:
“Mulţumesc, fetiţă bună!
Asta-s eu, sunt pofticioasă.
Ce, să mor dup-o alună?”

[mari58]

Floriile

Vasile Alecsandri

Iata zile-ncalzitoare
Dupa aspre vijelii,
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii!

Primavara-ncantatoare
Scoate iarba pe campii,
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Lumea-i toata sarbatoare,
Ceru-i plin de ciocarlii,
Vin floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Pe camp, floare langa floare,
Sa ne bucuram, copii!
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii!

[mari58]

FETITA MAMEI

Are mama o fetita cat un ghemotoc,
Are mama o fetita cumintica foc!
Vesela si harnicuta unde s-ar afla,
Parca e o furnicuta, asa este ea.
Si la scoala si acasa e mereu in zor,
Fata mamei e voioasa si de ajutor!

Acasa, eu cred ca nu strica,
Sa fii gospodina mereu,
Deci patul mi-l fac singurica
Si praful il sterg numai eu.
Ghiozdanul mi-l fac de cu seara
Si-mi pun tot ce trebuie-n el,
Imi dau pantofiorii cu ceara
Si sortul mi-l calc frumusel.

Ma scol totdeauna devreme,
Pe mama s-o pot ajuta,
Ca poate ea are nevoie
Sa merg si sa cumpar ceva.
Si florile de pe terasa
Le ud si tot eu le-ngrijesc,
Cand vin de la scoala acasa,
Cu-n zambet voios ma primesc.


Am gasit intamplator versurile si chiar daca este suparator de tarziu, mi-am asumat riscul de a le scrie pentru toti carora le-ar putea fi de folos.

[rodes]

Floare la ureche
de Otilia Cazimir

Proaspătă şi sperioasă,
Rază nouă-mi intră-n casă,
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,
Se ridică pe fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-şi caută un loc
Să se culce?)

Şi rămâne aninată,
Nebunatică şi vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă şi decolorată,

Şi deodată,floarea veche
Râde, roşie ca para,
Că şi-a pus-o la ureche
Primăvara...


De-a poveştile
de Passionaria Stoicescu

De-a poveştile-i un joc
Născocit pe lângă foc
De părinţi şi de bunici,
Pentru mari şi pentru mici.
Cel mai mult se joacă-n casă
Când e iarna viscoloasă
Şi când vântul de pe horn
Nu-ţi aduce pic de somn.
Atunci mama, ca-n poveste,
O-ntâmplare născoceşte
Şi viforniţa de-afară
Se preface-n zi de vară;
Glasul ei miroase-a verde
Şi în ierburi moi mă pierde...

[igtataru]

SMOCHINUL GALBEN de Marin Sorescu

Smochinul s-a uscat, de ger.
Stă trist în curte: un cuier.
Şi am chemat ciocănitoarea
Să-i facă ea verificarea.

“Să nu-l tăiaţi”, zice, “sub coajă,
Sub cioc, se simte ceva vrajă
Şi să vedeţi că-n iunie
Dau frunze şi din funie.”

De când vă spun, pe le copaci
Să puneţi iarna, frunze-n saci ?
Tulpina s-oblojiţi cu paie ?
Uite, c-a şi ieşit o foaie.

[and11]

Şcolarilor de clasa întâi
Violeta Zamfirescu

Cling, clang, clopoţelul sună,
Binişor, doi câte doi,
Clasa e curată, lună
Băncile sunt toate noi.

Alfabetul ca păunul
Stă-n coperţi de vinilin,
Mândru, mândru, că nici unul
De la a la z nu-l ştim.

Dar îl desenăm cu-ncetul,
Ba un băţ, ba un cercel,
Învăţăm noi alfabetul,
Cling, clang, sun-un clopoţel!

[and11]

Prima scrisoare
Andrei Ciurunga

Vă scriu, doamna învăţătoare
de ziua dumneavoastră, cu respect.
Aceasta este prima mea scrisoare
şi-mi dau silinţa s-o compun corect.

Vorbiţi atât de cald întotdeauna
când pomeniţi de ţară şi părinţi-
Şi nea-ţi aduce pe fereastră luna
doar ca să fim mai buni şi mai cuminţi.

Vă mulţumim că ne-nvăţaţi de bine,
că ne-agăţaţi de visuri câte-o stea,
Şi încheind aşa cum se cuvine,
vă sărut mâna pentru "O" şi "A".

[rodes]

RUGÃCIUNE
de Radu Gyr

DĂŁ-i fetiţei mele, Dimineaţă,
tălpi cu care lipăi prin verdeaţă,
tril de ciocârlie-ascuns în guşă,
zburda veveriţei jucăuşă,
lângă uşă.

Cireşar, dă-i zmeura cunună,
zâmbet de caisă şi căpşună,
fă-i caleşti din fluturi şi rădvane,
şi din crini pantofi şi lampioane
diafane.

Pune-i Basm, pe zodie lăstunii,
scutură-i în vis găteala lunii,
adu-i Sânzienele să-i coase
scrânciob de mătase-n chiparoase
somnoroase.

Şi tu, Cântec, suie-mi-o lumină
pe-o lăcustă lină, cristalină,
du-mi-o bob de rouă prin glicină
şi din floare-n floare mi-o aşază,
ca o rază !


CÂNTEC DE LEAGAN
de Radu Gyr

Vino somn,
albastru domn,
tânăr crai
suflat cu rai,
safirin
prin rozmarin,
fulguind, plutind, zâmbind,
lângă puiul meu de-argint,
şi tiptil
adoarme-mi-l.

Vino cer
de giuvaer,
să mi-l plouă
numai rouă,
să mi-l vază
numai raza,
să-l sărute desfăcute
numai rodii şi lăute,
luna lin,
să-l culce-n crin.

Vino stea
de peruzea,
cerne-i zări
pe mâini şi-n păr,
flori de cântec şi de măr.
Suflă-i pene
peste gene,
suflă-i basm peste obraz
fă-i un leagăn de topaz, -

culcă-l : stea,
scoală-l : lalea.

SCHIŢĂ DE PRIMĂVARĂ
de Radu Gyr

Ce se-aude ? Ce zvon lin ?
Ghioceii ies din humă
şi sub cer primăverin
sună clopote de spumă.

Şi la sunetele mici
care-n aer se desfoaie,
gărgăriţe şi furnici
se trezesc prin muşuroaie.

Se îmbracă-n haine noi,
ca în zi de sărbătoare,
şi din peşteri ies apoi,
să se-nchine lung la soare.

Blând, de la fereastra lui,
toporaşul le strecoară
vestea bună cum că nu-i,
nu-i nici un vrăjmaş pe-afară.

Vioreaua s-a sculat
şi-ntr-un ciob de rouă clară
ca o fată de-mpărat
se admiră-n oglinjoară.

Un gândac în strai de scrum
vrea şi el să-i vadă faţa :
- Uite-o, m-am oprit din drum,
Să-ţi spun bună dimineaţa !


CÂNTEC DE LEAGĂN
de Ion Minulescu

Nani, nani...
Dormi in paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
Şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,
Si parfumurile lor,
Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor.
Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
Ce pătrund printre perdele
Şi te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina -
Lacul,nuferii,castanii,
stânjeneii şi glicina -
toate dorm.
Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...