de adrianstoica » 16 Mar 2008, 18:05
Comisiile metodice ar trebui, după părerea mea, organizate astfel:
- în cazul profesorilor, pe specialităţi/discipline (de ex.: matematică, limba română etc.), pe arii curriculare (de ex., ştiinţe = matematică + fizică + chimie + biologie) sau chiar pe mai multe arii curriculare înrudite, dacă numărul profesorilor este mic (ştiinţe + tehnologii). Ăn cadrul unei astfel de comisii, activităţile şi interesele ar trebui să se concentreze pe partea ştiinţifică şi metodică a disciplinelor respective;
- comisia sau comisiile metodice ale învăţătorilor, care sunt oglinda comisiilor metodice pe specialităţi ale profesorilor, iar nu a comisiei diriginţilor. Dacă numărul învăţătorilor este mare şi justifică existenţa mai multor comisii, acestea se pot organiza fie în mod asemănător cu cele ale profesorilor (pe arii curriculare), dar acest lucru presupune ca un învăţător să facă parte din toate aceste comisii, fie pe ani de studiu.
- comisia metodică a ariei curriculare Consiliere şi Orientare, al cărei obiect de activitate este, groso-modo, tot ceea ce e âmuncă educativăâ (şi nu e âspecialitateâ). Ăn acest context, având în vedere specificul oarecum diferit al muncii şi pregătirii învăţătorului faţă de cea a profesorului, consider că această comisie trebuie să reunească, în mod obligatoriu, toţi profesorii şi învăţătorii din şcoală, iar coordonarea acestei comisii să revină, în general, unui învăţător. Dacă numărul învăţătorilor şi diriginţilor este foarte mare, atunci se pot face mai multe subcomisii, sau se poate lucra pe ateliere etc.
Acest punct de vedere este, în general, diferit de ceea ce se practică, în general, în şcoli. Există dificultăţi serioase în implementarea unei astfel de idei: pe de o parte, pot exista învăţători care să nu fie de acord să li se pună âîn cârcăâ o îndatorire specifică profesorilor, iar aceştia din urmă se pot simţi âjigniţiâ să fie coordonaţi de un învăţător (aceasta a fost situaţia din şcoala mea).