www.didactic.ro

[absolutep0wer]

Medici din mai multe universităţi si spitale de prestigiu din toata lumea susţin că au identificat cauzele aşa numitelor „experienţe din pragul morţii” şi se declară convinşi că nu este vorba de experienţe metafizice si de dovezi ale unei lumi de dincolo ci, mai degrabă, de o reacţie involuntara a creierului inainte de a-si opri toate functiile.

Studiile efectuate asupra mai multor pacienţi aflaţi in fază terminală au demonstrat prezenţa unei activităţi electrice de amploare la nivelul creierului în momentele premergătoare morţii, acesta fiind şi motivul pentru care cei care îşi revin vorbesc de prezenţa unor lumini puternice, a senzaţiei de părăsire a propriului trup şi de întâlniri cu persoane decedate.

[mariro]

Acest articol se termina asa: Cei doi experti sunt de parere ca descoperirile lor nu sunt decat un prim pas in intelegerea proceselor care au loc la nivelul creierului in momentul mortii si ca studiile trebuie sa continue pentru intelegerea deplina a acestor fenomene. Adica, medici din mai multe universităţi si spitale de prestigiu din toata lumea sunt doi experti!!! http://www.descopera.ro/dnews/6239877-n ... r-o-iluzie
Dar cati medici au scris in cartile lor ca exista viata dupa viata? De preoti, calugari si oameni simpli nu mai vorbesc!

[ianchis]

Eu cred ca acest subiect este relativ, ca si cum am discuta despre culoarea preferata.
Eu cred cu tarie in viata de apoi si voi crede mereu, dar cunosc persoane care nu o fac si sunt foarte sigure in privinta asta. Insa pe mine nu ma poate convinge nimeni sa-mi schimb parerea. Am trait 25 de ani intr-o casa bantuita de fostul proprietar, decedat in conditii suspecte. Il vedeam pur si simplu, fara sa stiu cine este, si mi-era ingrozitor de frica de el. Eu fac parte din generatia copiilor crescuti cu cheia la gat, pe atunci nu erau la moda after-school-urile, dar nici mamicile nu mai erau casnice de mult. Asa ca, dupa scoala veneam acasa si stateam singura toata ziua. In casa ACEEA! Am avut "n" experiente ciudate, infricosatoare, si ai mei parinti imi spuneau mereu ca nu se poate sa fie altceva decat imaginatia mea de copil. Dar cand treaba s-a agravat si geamurile au inceput sa se deschida si sa se inchida singure, luminile la fel, lucrurile sa se miste, ai mei au inteles. Discutand cu o vecina care l-a cunoscut pe acel om, i-am descris exact persoana pe care o vedeam, iar ea s-a cutremurat: "De unde stii tu cum arata dl Sandu? A murit inainte sa vii tu pe lume". Asa mi-a spus. Apoi mi-a mai zis ca si ei i-a aparut vreme de un an de zile. In fine........s-au mobilizat amandoua, mama mea si vecina, au facut sfestanii, au dat pomeni, au facut ceea ce se face dpdv al credintei noastre, si problema a disparut. Nu l-am mai vazut, nu l-am mai auzit niciodata. Nu era un spirit periculos, era doar un suflet pentru care nu se mai ruga nimeni si pe care nu-l mai ajuta nimeni sa-si afle linistea. In momentul in care s-a facut ceva pentru el, s-a linistit.
Desigur, este doar o experienta traita de mine. Cu siguranta "expertii" pot contraargumenta toata povestea mea. Insa eu stiu ce am trait si nu ma poate clinti nimeni: DA, exista viata dupa...... Doar ca nu s-a intors nimeni sa ne spuna, iar noi suntem obisnuiti sa credem doar ceea ce vedem. Dar intuitia ce ne spune??....... (Sau nici ea nu exista?)

[mariro]

Brrr, ma ingrozesti cu povestirea ta, ianchis! Nu as vrea sa fiu in astfel de situatii vreodata!

[ianchis]

Da, Mari, asa a fost..... Dupa ce a murit bunica mea m-am temut ca situatia se va repeta. Nu a fost insa asa, dar si noi am avut grija sa nu aiba motive de suparare...
Nu am vrut sa va sperii, am vrut doar sa sustin cu argumente teoria in care eu cred. In plus, intr-o astfel de situatie poate sa se gaseasca oricine la un moment dat. E util ca oamenii sa stie ca exista astfel de lucruri si ca se poate face ceva. Multi nu cred in lucrurile astea si cand se lovesc de ele se streseaza ingrozitor si nu stiu de unde sa inceapa cu rezolvarea.

[mariro]

Am urmarit diverse emisiuni la TV dar cand ti se intampla chiar tie cred ca e urat de tot... Doamne fereste! Daca stau sa ma gandesc si mama povestea acum 31 de ani cand a murit tatal meu ca vorbea cu el (desi era mort) pentru ca il simtea in casa. Isi facea simtita prezenta prin diverse zgomote, sunete... A regretat mult ca moare, a avut lacrimi in ochi... Avea varsta mai mica decat o am eu acum.

[ianchis]

Da, exista multe emisiuni pe tema asta. Dar cand ti se intampla tie, e cu totul altceva pentru ca, intotdeauna cand auzi de la altii, e ca o poveste. Cand traiesti pe pielea ta este mult mai ........ nu stiu cum sa spun. Poate o sa par nebuna, dar cand eram copil si bunicul meu a murit, il vedeam mereu prin jurul casei. O strigam pe bunica si-i spuneam: "Uite, buni, nu mai fii trista, ca bunicu'-i aici!" Bunica se supara si-mi spunea sa nu mai vorbesc prostii. Nu stiu cum sa spun..... e un sentiment pe care mi-l aduc aminte si acum: eram deznadajduita, trista, confuza fiindca nu ma credeau cei mari. Si nu intelegeam cum de numai eu vad. Cu timpul, cand am crescut, am incetat sa-l mai vad, dar imi aparea mereu in vise. Atunci stiam ca trebuie sa dau pomana si, daca faceam asta, o perioada nu mai visam nimic. Apoi iar si iar...... Pana intr-o noapte cand, acum cativa ani, in vis, bunicul a aparut ca din senin si m-a imbratisat. Am simtit o iubire imensa. Eram atat de fericita ca sunt cu el..... Atunci mi-a zis ca el a fost cu mine mereu si ca stie tot ce am facut. Mi-a mai zis ca e ultima oara cand ne vedem, pentru ca trebuie sa plece. Cand m-am trezit aveam lacrimi in ochi. Cred ca am plans in somn. Fusese atat de real, Doamne, nu puteam sa cred ca am visat! Si totusi, nu stiu daca a fost doar un vis pentru ca, intr-adevar, asa cum mi-a zis el, nu l-am mai visat niciodata, nu l-am mai simtit niciodata...... pur si simplu a plecat. Acum imi lipsesc visele acelea pentru ca era singurul mod de a ma intalni cu bunul meu, insa ma incalzesc cu gandul ca, intr-un fel mi-a vegheat copilaria.

[mariro]

Da, Ileana, ti-a vegheat copilaria si a ajuns acolo unde este bine pentru el. Acolo unde este iubirea imensa. Cred ca acolo vrem sa ajungem toti dupa... Am avut un unchi ce a vrut sa ma vada medic desi eu am fost si sunt foarte fricoasa la vederea unei seringi. A murit inainte de admiterea fetei mele la medicina si am avut mereu senzatia ca de acolo de sus o vegheaza si o va ajuta sa ia admiterea. E un mister...viata, moartea...

[ianchis]

Eu nu mai incerc sa-mi explic dpdv stiintific, pentru ca am inteles un lucru: suntem mici, mult prea mici pentru a deslusi misterele existentei noastre. Nu spun ca nu trebuie facute cercetari, bineinteles ca e bine sa cunoastem, dar cred ca, la un moment dat e bine sa ne oprim si sa stim spune: "Stop! De aici incolo e treaba lui Doamne-Doamne." Indiferent de meserie, suntem si vom ramane doar niste oameni limitati in gandire si in cunoastere. Iar experientele traite de mine, nu le poate infirma nimeni. Indiferent cine imi va spune vreodata ca au fost doar simple vise si imaginatii, eu voi ramane ferma in atitudinea mea vizavi de ceea ce cred. Si cred ca exista viata dupa moarte, altfel multe lucruri nu s-ar explica, inclusiv intreaga noastra existenta: De ce existam? Doar ca sa mancam, sa bem, sa facem copii si sa murim? Unde e scopul? Care e ideea, daca nu ar exista ceva dincolo de ceea ce putem vedea noi?

[mariro]

Subscriu!

[ianchis]

Mi-ar placea sa intre mai multa lume pe acest topic, Mari, insa se pare ca nu prezinta prea mult interes. Adevarul este ca, decat sa scrii si sa nu spui nimic, mai bine deloc. Oricum, asa cum spuneam, noi suntem ca o pala de vant. Nu stim decat ceea ce se scrie prin carti. Adevarul suprem il stie doar Dumnezeu.

[mariro]

Eu cred in viata vesnica, indiferent ce cred altii. Asta e!

[roxanabadea]

Eu cred intr-o forma de viata dupa moarte. De fapt asa am invatat-o si pe Ana: ca dupa ce murim, daca suntem buni ne transformam intr-o floare, intr-un porumbel sau o vrabiuta si ne reatasam de cei dragi noua... cred asta cu tarie, mai ales ca actuala noastra pisica a fost adoptata de noi la cateva saptamani dupa moartea bunicii mele. Cu toate ca eu sunt alergica rau la par de pisica, am urmat un tratament medicamentos timp de 6 luni, iar acum nu mai am nicio problema cu matza... Ba mai mult, noua ni se pare ca ea e foarte expresiva, si doar cuvintele ii lipsesc pentru a ne spune cu exactitate ceea ce-si doreste!

[ianchis]

Se numeste Reincarnare si se pare ca exista.......
Eu cred ca trebuie sa credem in ceva care sa ne ajute sa evoluam dpdv spiritual. Stiti cum se spune:
"Daca crezi si nu exista, nu ai pierdut nimic, insa daca nu crezi si exista, ai pierdut totul". Zicala se refera la Dumnezeu, dar noi o putem adapta si altor situatii, nu-i asa?

[ianchis]

Multumim fain!