NICOLAE IORGA despre RETRAGEREA AURELIANA

NICOLAE IORGA despre RETRAGEREA AURELIANA

Mesajde irina_stnc_5 » 05 Feb 2008, 22:07

NICOLAE IORGA despre RETRAGEREA AURELIANA

„Una din chestiunile care, din motive politice, au fost cel mai mult exploatate impotriva romanilor, pentru a le tagadui existenta, in evul mediu timpuriu, - ei aparand, chipurile, printr-un fel de generatie spontanee, mai tarziu, de-a dreptul pe teritoriul pe care-l ocupa si-l stapanesc acum pe malul stang al Dunarii –, este cea a parasirii Daciei traiane de catre Aurelian, care ar fi pus sa fie transportati in noua sa Dacie de pe malul drept insisi provincialii, lasand in seama barbarilor, gotilor, teritoriul evacuat ca si cum ar fi fost vreodata pe acest teritoriu o Gotie asemenea Franciei francilor, ori Lombardiei longobarzilor.inca de multa vreme, chiar fara a tine seama de reprezentantii scolii ardelene din secolul XVIII*, au fost infatisate argumente impotriva unei asertiuni care se bizuie, in afara unui rezumat tarziu al lui Eutropiu**, care prin el insusi valoreaza asa de putin***, pe un singur text cel al istoriografului lui Aurelian, Flavius Vopiscus”****.
* „scoala «latinista» a romanilor din Transilvania, care admitea numai supravietuirea femeilor unui masacru in masa, femei menite sa fie maritate cu legionarii romani in retragere”., Nicolae Iorga, Colonizarea Daciei si sinteza de la Dunarea de Jos in [L.R.I.U.], pag. 31
** „Un retor, probabil lipsit de pregatire politica si militara, caci nu exista nici o dovada ca ar fi fost aceeasi persoana cu cutare guvernator de provincie. El scrie in secolul al IV-lea, in a doua jumatate, si adreseaza Breviarum-ul sau, intr-o vreme in care, cum se vede, se obisnuia cu predilectie evocarea amintirilor, Mansuetudinii Sale imparatului Valens «dominus Valens gothicus maximus perpetuus Augustus», care l-a invitat sa faca aceasta munca, de simpla compilatie, dupa Vietile imparatilor.El nu are alta sursa”., Nicolae Iorga, Problema parasirii Daciei de catre imparatul Aurelian, Comunicare tinuta la Academie des Inscriptions din Paris publicata in limba franceza in Revue Historique du Sud-Est Européen, Bucuresti, I, 1924, 1-3, p.37-58, in Nicolae Iorga, Studii asupra Evului Mediu romanesc, Editie ingrijita de serban Papacostea, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, pag. 18, [S.E.M.R.]„Relatarea sa ajunge, inca de la capitolul consacrat lui Traian, la pretinsa abandonare a Daciei”., ibidem
*** „Intr-adevar, autorul afirma ca cuceritorul a supus aceasta provincie prin victoria sa asupra lui Decebal, dand astfel Romei un teritoriu de «zece ori o suta de mii de pasi», «pe care il detin (habent) acum taifalii, victofalii si tervingii».Asadar nu e vorba de un stat care a inlocuit un altul. Nu e acea «Gothia» pe care, potrivit unei marturii a lui Orosiu, Ataulf s-ar fi gandit doar el, sa o fondeze, dar pe care a sfarsit prin a o considera imposibila. Nu sunt decat «agri», «campuri cultivate», aceste teritorii de cultura pe care le cereau de obicei barbarii, in mainile unor popoare de sange gotic: «taifalii», «victofalii», «tervingii».A spune ca ei controleaza acest teritoriu nu inseamna ca reprezinta o ordine politica care ar fi opusa celei a imperiului. Nu exista decat federati instalati pe malul stang al Dunarii”., ibidem „si referitor la Aurelian, Eutropiu incepe prin a enumera victorii. El spune explicit ca vechile frontiere au fost restabilite. Abia cand gaseste in izvorul sau, care e povestirea lui Vopiscus fraza «Vazand Illyricul devastat iar Moesia pierduta, si nemaiputand spera sa mai poata pastra Dacia transdunareana, provincia intemeiata de Traian, el a parasit-o si a retras armata si pe provinciali; Populatiile pe care le-a scos dintr-insa le-a asezat in Moesia si a numit-o Dacia sa, provincia care acum separa cele doua Moesii», intra in contradictie cu ceea ce afirmase anterior, asigurand ca pentru a repopula Illyricum si Moesia, imparatul victorios a fost silit sa retraga de pe malul stang, «din orase si de pe ogoare», pe toti «romanii»”., ibidem, pag. 19, 16
**** Nicolae Iorga, Le problème de l’abandon de la Dacie par l’empereur Aurelian in Revue Historique du Sud-Est Européen, Bucuresti, I, 1924, 1-3, p.37-58, in Nicolae Iorga, Studii asupra Evului Mediu romanesc, Textul se regaseste in culegerea [L.R.I.U.], pag. 45
„In ciuda pretentiei de a fi cercetat arhive, de a fi cules informatii in familia lui Aurelian chiar, cu toate scrisorile pe care le intercaleaza si care au fost dovedite ca neautentice, Flavius Vopiscus nu este decat un compilator din epoca lui Constantin. Acesta din urma, vrand sa apara ca un nou Augustus socotise ca prestigiul Imperiului sufera din pricina obscuritatii in care era cufundata viata Cezarilor din secolul III si porunci asadar sa li se redacteze biografiile, oricare ar fi fost starea surselor si calitatea insasi a istoricilor. Acestia trebuiau sa puna in relief importanta noii domnii care-si propusese, intre altele, de a recastiga, de la goti si sarmati, vechea frontiera a Dunarii si, cu cat parasirea decretata de Aurelian ar fi aparut mai completa, cu atat mai mare trebuia sa reiasa figura imparatului revansei, care ar fi infipt din nou vulturii pe tarmul barbar al Dunarii.Dar pasajul insusi care povesteste evacuarea totala nu se afla la locul sau, acolo unde este vorba de actiunile militare ale lui Aurelian, ci este amestecat cu alte evenimente si situatii. Trebuie dar sa admitem ca e vorba numai de o nota marginala oarecare pe care un copist de mai tarziu a introdus-o in text. Fara doar si poate, numai ea nu e de ajuns pentru a admite acest fapt cu totul aparte, precum ca Imperiul ar fi transportat dincolo de un mare rau o intreaga populatie.Exista cauze economice, care, dealtfel, au fost adeseori invocate pentru ca ele se impun oricui are simtul realitatilor omenesti, ale unei vieti permanente a societatilor, pentru a nu admite posibilitatea acestei mutari in masa. O populatie nu paraseste niciodata, chiar si in fata celor mai mari restristi istorice, chiar si in fata celei mai inversunate impotriviri a fortelor insesi ale firii, pamantul in care si-a infipt adanci radacini: sa ne gandim la Neapolul traind sub un vulcan, la Messina refacuta pe ruinele lasate de cutremur, la Lisabona reinviata, la insulele japoneze. Ea revine la amintirile sale, la urmele sale, la lucrarea sa, care a sfarsit prin a o domina. Daca aceasta se petrece in mod obisnuit cu locuitorii oraselor, lucrul este cu atat mai adevarat in cazul taranului, legat de brazda sa, de terenul pe care l-a creat prin truda lui, si la toti aceia care, in centrele urbane marunte ale Daciei, traiau de pe urma taranului si nu puteau trai altfel. Cei care, printre romani, mai pastreaza inca obiceiul de a vorbi de o retragere in munti in fata barbarilor navalitori, prefacand cu atata usurinta in pastori pe scoboratorii mai multor generatii de agricultori, nu-si dau seama de faptul ca schimbarea ocupatiilor traditionale in fata unui soc oarecare al istoriei este o imposibilitate, iar a face dintr-un plugar un cioban nu e mai usor decat a preface un meserias intr-un marinar.Trecerea dincolo de Dunare nu poate fi de asemenea admisa pentru un alt motiv, care se impune la fel de firesc oricarui spirit liber care vrea sa cerceteze problema. Daca e vorba de pastori – si intr-aceste regiuni erau(;) din epoca preistorica –, ei nu puteau sa-si afle pe un alt teritoriu obiceiurile lor de neocolit drumul lor, cele doua salasuri ale lor, de vara si de iarna. Daca e vorba de agricultori, unde li s-ar fi dat lor in Moesia campurile de care aveau nevoie, campuri ocupate de o populatie mai demult romanizata, caci nu se putea proceda, pentru a-i reaseza, la o impartire a pamanturilor, asa cum au impus-o dealtfel aiurea capeteniile barbare, ajunse stapanii tarii.Aceasta presupunand, ceea ce este absurd, ca Imperiul ar fi avut in secolul al III-lea mijloacele de care dispune in epoca noastra un stat modern pentru a da de veste la mii de oameni ca trebuie sa-si paraseasca asezarile, pentru a se instala la o data anume, urmand o ruta indicata cu precizie, in alta parte, unde aveau sa-si afle locuinte gata pregatite. S-a vazut in zilele noastre cate sacrificii impune o evacuare, intotdeauna foarte incompleta. si inca admitand ca acesti provinciali, in cea mai mare parte a lor daci romanizati, ar fi fost atat de necesari acestui Imperiu, incat el ar fi luat cele mai amanuntite precautii sa nu ramana urma de ei macar in provincia pe care socotea ca n-o mai poate apara… A ne gandi la scrupule de onoare si de prestigiu numai din cauza acelui nume, de «Dacia lui Aurelian», dat vechii Moesii, inseamna a nu intelege tot ce era aspra realitate, lipsita de orice sentimentalism, in gandirea romana dintotdeauna: prefacatoria ipocrita a celui care a dat inapoi, cu lasitate, in fata presiunii barbarilor, nu reuseste sa se impuna judecatii noastre.Din punct de vedere militar, obiectiile care se prezinta sunt la fel de puternice.in privinta romanilor, de obicei, ne inselam in chip straniu asupra conceptiilor lor asupra frontierei. Tourneur-Aumont – si nu e sigurul care o spune – a aratat ca nu e vorba de o simpla linie, ca in epoca noastra, ci de un intreg ansamblu, in care trebuiau sa intre fortificatii de cel mai divers caracter, pamanturi nelocuite, paduri, mlastini, acele paduri si mlastini care marginesc si astazi malul stang al Dunarii. Aceasta opera de aparare nu era, cu siguranta, aceeasi, de la un capat la altul, din Banat pana-n fundul campiei muntene, acolo unde ea atinge Scitia Mica, ce prezenta alte posibilitati. Rezulta de aici ca aceasta frontiera, care nu era decat un front un front mereu in miscare, a oscilat dupa imprejurari, cedand azi intr-un punct pentru a reveni la primii zori de nadejde. Retragerea legiunilor trebuie sa fi fost hotarata de mai multe ori, la date deosebite. A crede intr-un ordin general inseamna a te incapatana sa ramai intr-o grava greseala. Dealtfel, daca s-a ajuns la concluzii, ele insesi nesigure, prin intreruperea monedei, nu s-a reusit pe de alta parte sa se dea o cronologie sigura parasirii Daciei.Imperiul n-a putut sa cedeze in chip formal Dacia lui Traian unor barbari a caror stabilire ar fi considerat-o ca fiind in afara granitelor sale de drept si prezentand din punct de vedere militar o primejdie permanenta. Notiunea insasi a statului, asa cum au avut-o romanii, s-ar fi impotrivit la aceasta in felul cel mai absolut. A rectifica frontiera dinspre regele Persiei (de fapt un imparat ba inca cel mai vechi), era cu totul altceva decat aceasta cesiune in favoarea unor barbari, oricare ar fi fost acestia si carora niciodata nu s-a gandit nimeni sa le acorde paritatea, ca un stat altui stat. Acesti goti cunoscuti de multa vreme si cu care, totusi, din timp in timp, se avusesera relatii pasnice, puteau fi folositi pentru apararea insasi a hotarului in sensul pe care l-am indicat. imparatii foloseau de zeci de ani pentru flancurile legiunilor contingente de cavalerie barbara, asa cum au asezat in Gallia numerosi coloni germani, pe care proprietarii din tinuturile invecinate cu frontiera ii cautau pentru vigoarea lor fizica. Sistemul de federatii, carora li se platea serviciul, – pe care numai conceptia moderna a prestigiului a putut sa-l faca a fi socotit ca un tribut iar tributul ca o umilinta –, era mai comod decat costisitoarea intretinere a legiunilor; acestia erau lasati sa traiasca, pe langa subsidiile si darurile asupra carora se ajunsese la o intelegere, pe seama locuitorului, caruia in schimb nu i se mai cerea contributia datorata statului, ceea ce, in fond, era acelasi lucru*****”******.
***** „Daca aceasta imagine ni se pare prea deosebita de cele acceptate in mod obisnuit n-avem decat sa ne gandim la ceea ce s-a petrecut intr-aceasta epoca bizantina, de imuabila traditie romana, in cursul careia cutare neam barbar primea un teritoriu, pe aceasta Dunare de Jos chiar, ca sa impiedice inaintarea altor navalitori inspre hotare, navalitori cu care nu se ajunsese la o intelegere inca, facandu-i sa intre si ei, intr-un fel sau altul, intr-acest sistem imperial, a carui elasticitate numai a facut ca statul roman sa supravietuiasca atator primejdii deosebite”., ibidem, pag. 47
****** ibidem, pag. 45-47


Citeste pe larg:

Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
http://www.scribd.com/doc/886667/NICOLA ... continutul

Lucrarea este publicata oficial, cu ISBN; si are drept de libera copiere.
irina_stnc_5
 
Mesaje: 2
Membru din: 05 Feb 2008, 21:05

Înapoi la Istorie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator