www.didactic.ro

[punct]

In calitate de parinte sustin descongestionarea materiei. Copiii mei nu mai au timp de joaca..li s-a furat copilaria. Dar..ne aude cineva? Sa nu ne facem iluzii..Sunt prea ocupati pe plan politic..pentru a trata ceva pe plan uman...

[sotil]

Ce ar fi daca invatatoarea si-ar face mai mult timp si ar discuta cu copiii (ca de la om la om)? Sa-i cunoasca mai bine, sa le testeze aptitudinile, sa le descopere talentele? Sa existe ore de dirigentie si in cls. I-IV. Raspuns al unui copil la ora de religie, atunci cand a fost intrebat ce nu-i place la scoala: Faptul ca se da cu biciul!

[AurelianC76]

Suntem si acum cu ochii, cu mintea si cu sufletul la copii. Asa ar trebui sa fie mereu pentru toti profesorii care predau la catedra.
Oare viitoarea legislatie va raspunde tendintelor actuale si schimbarilor viitoare cu privire la cerintele pietii muncii, a competivitatii si promovarii valorilor autentice, va duce la schimbarea atitudinii elevilor , părintilor si profesorilor fata de educatie. Sunt intrebari care trebuie sa ne preocupe pentru ca indiferent cand va incepe scolaritatea problema ramane aceiasi: CALITATEA( calitatea personalului didactic, calitatea şi suificienta bazei materiale, etc). Legislatia va venii in ajutorul elevului descarcand programa, implementand noi metode , dezvoltand personalitatea lui pentru a se putea integra in campul muncii si în mediul social. După parerea mea sunt cateva aspecte importante de care trebuie sa se tina cont şi anume:
- sa reduca volumul programelor /an de studiu si sa lase la latitudinea profesorului parcurgerea anumitor continuturi deoarece nivelul clasei X din Bucureşti nu este la fel cu nivelul clasei Y din Malaiesti
- sa reduca numarul orelor /zi- sunt clase liceeale care au 7 ore pe zi- nu este normal si nu putem vorbi de calitate la un prof care preda 7,8 ore pe zi unor elevii super obositi.
- să schimbe sau sa regandeasca planul de invatamant functie de zona geografica, baza materiala a scolii, calitatea personalului didactic, cererea de meserii de pe piaţa muncii etc
- sa se puna accentul pe curiculumul in dezvoltare locala si pe curiculumul la decizia scolii- fiecare scoala si profesor cu programa avand criterii de performanta si de evaluare unitare la nivel national
- sa garanteze dreptul elevului de a opta pentru anumite materii- nu ca pana acum cand directorul facea cwe vroia cu orele opţionale si optiunile elevilor si parintilor nu contau
- sa se introduca inca din clasa 1 ore de educatie fizică, protectie a mediului tinute de profesori specialisti
- sa se puna accentul din prima clasă pe o limba straina, pe activităţile de educatie fizică.
- sa implice mai mult familia si mediul de afaceri in educatie, oferta educationala a scolii sa fie sustinuta de locurile de munca contractate la agenţii economici
- salarizarea profesorilor sa readuca decenta si normalitatea in viata acestora, iar meditatiile sa fie impozitate cu 1, 2% pentru a sti cine si cum face educatie, iar profesorii care predau la clasa sa nu poata medita elevii de la aceiasi clasa- situatii numeroase de constrangeri, nedreptati si de lipsa de profesionalism se intalnesc astazi cand elevii sunt aproape obligati, de unii profesori, sa vina la meditaţii particulare-
- sa specifice clar care sunt obligatiile partilor in procesul instructiv educativ( profesor, elev, familie-reprezentant legal) si sa asigure modalitati practice concrete de sanctionare a incalcarilor pentru toate parţile- in prezent un profesor poate fi dat afara pentru incalcari grave ale demnitatii elevului, dar acesta sau familia nu patesc nimic.
-sa creeze cadrul legal pentru ca regulamentul scolar sa prevada masura AMENZII pentru parintele care nu participa la sedintele cu parintii sau nu tine legatura cu scoala
- sa stabileasca un grafic anual privind desfasurarea concursurilor de ocupare a tuturor posturilor, sa specifice criteriile si cine poate face parte din comisiile de evaluare, care este programa nationala orientativa
- sa scoata toate posturile din invatamant la concurs odata la 4-5 ani, aceasta actiune fiind brenefica pentru cei care doresc sa promoveze de la o scoala mai putin cotata la o scoala mai buna
-sa se puna accentul pe deprinderile practice cu care absolventul termina scoala si nu pe volumul de informatii, din care marea parte nu-i mai folosesc
- sa asigure profesorilor o salarizare dupa competenta profesionala, clase de perfectionare sau nivele de formare profesionala, după rezultate, dupa modul de implicare in activitatile extrascolare si rezolvarea problemelor elevilor.
- sa lase la latitudinea scoliilor completarea fisei de evaluare a profesorului, a continuturilor evaluate si apunctajului aferent
- sa sustina material activitatile extrascolare si sa promoveza sportul de masa, activitatile sportive recreative sau competitionale
- sa propuna concursuri pe specialitati la nivel judetean, national, pentru fiecare nivel de invatamant, in care profesorii sa-si testeze cunostintele, competentele si abilitatile- s-ar crea premizele reabilitarii cercetarii pedagogice si perfectionarii continue a profesorului ( daca am gr1 la 32 de ani dupa ce urmeaza...)
-
Mai sunt mult altele dar nu vreau sa ma aberez.
Numai bine si SARBATORI FERICITE TUTUROR

[lobaza]

Scolile gimnaziale nu pot primii inca doua nivele de clase: clasa 0 si clasa a 9-a. Si asa sunt multe scoli care isi desfasoara cursurile in doua schimburi si de multe ori elevii din clasele primare vin dupa-amiaza la scoala. Este necesara o perioada si pentru cadrele didactice de acomodare cu programa de clasa a 9-a, in acelasi timp trebuie regandita programa 10-12(13), deoarece este un ciclu optional si trebuie sa aiba consistenta si continuitate.

[mioanghel]

Nu mi se pare ca asta este problema principala: spatiul, mai ales cand efectivele sunt in scadere! Noi am invatat in scoli unde erau trei schimburi si cred ca nu asta a fost motivul care ne-a impiedicat sa invatam! Acum ne legam de tot felul de chestii care au verificare in trecut. Trebuie sa modernizam atat programele, cat si scolile; atat mentalitatile profesorilor, cat si stilurile lor de predare. Si ma refer mai ales la adaptarea la cerinta pietii muncii, la stilul de viata si la timpul pe care astazi un copil este dispus sa-l aloce invatarii, iar un parinte sa-l aloce copilului sau.Acestea sunt principalele elemente care trebuiesc avute in vedere.

[lobaza]

Nu tot ceea ce am trait noi a fost bine. Sa nu credem ca daca noi am invatat in trei schimburi, atunci si copiii nostri pot invata la fel. Cred ca astazi este necesara decongestionarea programei si aerisirea programului tinerilor. Elevii de astazi au mult mai multe surse de informare si avalansa informationala asupra lor este imensa. Din ce in ce mai mult se simte nevoia realizarii unui program care sa cuprinda si timpi alocati dezvoltarii personalitatii, asa zisa "after school". Ar trebui sa asiguram servicii pentru servirea mesei in scoli, sa asiguram un program elevilor pana la orele 16 sau 17. In loc sa pregatim scolile pentru aceste necesitati, existente in toate scolile din tarile civilizate, noi ii invitam pe elevi sa cunoasca invatamantul in trei serii. Haideti sa nu ne mai uitam la trecut ci sa ne uitam la tinerii de azi, sa privim necesitatile lor si sa vedem in jur spre ce ne indreptam. Calitate nu inseamna ce am facut noi ci ceea ce au nevoie acesti tineri pentru viata lor viitoare. Este extraordinar ce am invatat in acele vremuri cu doua ore de televiziune si cu cinematografe cenzurate, dar astazi este altfel si trebuie sa intelegem acest lucru.

[mioanghel]

Programele "after school" le au scolile private in occident, nu scolile de stat.
Dar e adevarat: asa vad si eu salvarea invatamantului: si pregatirea extrascolara a elevilor sa se faca tot sub supravegherea noastra ( de altfel sistemul de meditatii este acelasi lucru, cu deosebirea ca nu si-l permite orice familie). Asa s-ar rezolva si problema meditatiilor si , mai ales, rivalitatile din randul cadrelor didactice pe eaceasta tema: pregatirea elevilor si cine are mai mare merit cand e vorba de succese sau cine este de vina cand e vorba de esecuri. Cel mai important ,insa, este faptul ca elevii de azi nu se mai pot baza pe sprijinul parintilor lor in efectuarea temelor din varii motive: nu au timp sa se puna la curent cu noile cerinte, dar, mai ales, nu au cunostintele necesare sa-si asume aceasta responsabilitate(ma refer la pregatirea lor, la ambitia parintilor legat de educatia copiilor lor...) si de aceea vad necesara responsabilizarea noastra.
Totusi raman la parerea mea ca nu trebuie sa ne eschivam ci sa ne asumam noi, profesorii de gimnaziu, educatia elevilor in cei 10 ani. In acest nivel sunt fluctuatii mai mici in randul cadrelor didactice decat in cel liceal, tocmai pt. ca a fost supus unor selectii (nu o calific acum) prin restrangeri repetate de activitate. Descongestionarea materiei este si ea o necesitate, dar ma tem ca nu va avea efectul scontat, avand in vedere ca scolile nu mai au infrastructura necesara realizarii partii aplicative a teoriei predate la diferite discipline. Asta ar trebui sa fie telul imediat urmator: crearea unei infrastructuri in scoli, prin care elevii sa fie invatati sa aplice ceea ce invata la orele teoretice (ma gandesc chiar ca programa la fiecare disciplina sa fie astfel realizata incat sa fie prevazute cel putin atatea ore practice cate sunt prevazute pt. teorie, iar perfectionarea noastra sa se faca avand in vedere aceste nevoi).

[adialex]

cum se caluleaza salariul pentru un debutant?

[mioanghel]

conform grilei de salarii

[oanamihaela]

Pentru esther: Sunt unul dintre profesorii "cu o anumita vechime", dar am incercat sa aplic diferite metode moderne de invatare-evaluare care sa incurajeze creativitate, munca individuala si munca in echipa. Concluziile: 1) o munca imensa din partea mea, nejustificata de salariul pe care il primesc si de aprecierea din partea scolii; 2) mai mult de jumatate de elevi mei sunt refractari la acest mod de invatamant, cu toate ca apartin unui liceu de elita (de fapt isi doresc note mari fara sa invete nimic); 3) foarte numeroase incercari de fraudare prin copierea de materiale de pe internet; 4) sustinerea de catre multi elevi (mai ales cei total dezinteresati de disciplina pe care o predau) a modului de predare prin dictare si a invatarii lectiilor numai din caietul de notite; 5) lipsa dorintei elevilor de a munci in grup cu sarcinile distribuite in mod egal si realizate cu responsabilitate.
Deci ar trebui efectuat un studiu cu adevarat stiintific, care sa indice cu adevarat cauzele nefunctionarii sistemului de invatamant romanesc! Pana atunci nu considerati numai profesorii vinovati pentru metodele "invechite" pe care le folosesc, indiferent de varsta pe care o au!

[marinela]

Perfect adevarat! Eu sunt in aceeasi situatie. Oare ce este de facut?

[constantin_stanescu]

La 18 ani de la schimbarea adusă de acel Decembrie prea repede uitat, problemele învăţământului nu sunt deloc simple şi ele stârnesc mereu discuţii aprinse.

Ceea ce m-a făcut pe mine să-mi exprim opinia nu a fost recent publicatul pachet de legi privind învăţământul, ci un comentariu pe marginea acestora, pe care l-am auzit zilele trecute din partea unuia dintre mai marii trecători prin ministerul ce se ocupă cu problemele (grave) ale învăţământului românesc. Zicea dumnealui că pachetul de legi cu pricina propune, printre altele şi reducerea numărului de ore pe care copiii să le petreacă în şcoală, pentru că … bla-bla-bla … Pentru mine, acest lucru a fost suficient să-mi dau seama că respectivul nu numai că nu prea avea legătură cu învăţământul, dar nici măcar cu situaţia reală a societăţii româneşti, în ansamblul ei. Era probabil unul dintre personajele de pe Marte din povestirile de la miezul nopţii pe care ni le spune din când în când Mircea Badea.

Cine citeşte cu mai puţină atenţie, s-ar putea să nu-mi dea dreptate şi să spună că reducerea orelor petrecute în şcoală de către elevi e un lucru bun, pentru că programele sunt încărcate, materia este prea multă şi copiii nu mai au timp să-şi trăiască copilăria, cum spunea undeva o mamă revoltată.

Ei bine, aici este vorba de două probleme diferite. Evident că programele sunt încărcate, conţin suprapuneri şi de cele mai multe ori suprasolicită copiii. Acest lucru l-am semnalat şi eu încă de la prima aşa-zisă reformă, acea caricatură, numită după nefericitul care a declanşat-o, „reforma Marga”. Categoric, este necesară reducerea conţinutului programelor, manualelor şi, în consecinţă, a numărului de ore de activităţi de învăţare.
Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să reducem şi numărul de ore petrecute de elevi în şcoală. Ba dimpotrivă, eu susţin contrariul.

Să mă explic. Să presupunem că facem cum spunea personajul de pe Marte şi reducem numărul de ore petrecute de elevi în şcoală. Dar unde se vor duce aceştia şi ce vor face ei în timpul liber astfel creat s-o fi întrebat dumnealui? Cred că nu, dar pentru mine este foarte limpede. În cel mai bun caz, copiii se vor duce acasă, unde nu vor citi o carte şi nici nu vor rezolva probleme de matematică, ci se vor uita la televizor, sau vor naviga pe Internet. Asta, repet, în cel mai fericit caz, pentru că la vârsta lor, copiii au multă imaginaţie.

Bun şi atunci ce s-ar putea face? Păi, răspunsul este simplu.
În acest moment, din cei trei factori educaţionali, familia, mediul social, şcoala, doar ultimul mai reuşeşte de bine, de rău, să-şi îndeplinească menirea. Familia rămâne un factor educaţional doar în cazuri particulare, acum, când însăşi esenţa ei este pusă la îndoială, prin căsătoriile „de probă”, sau cele între persoane de acelaşi sex. Societatea nu mai este nici ea, nici pe departe, un factor educaţional pozitiv, mai ales că „vârful de lance” al acesteia, mass-media, a abandonat demult orice încercare de a face educaţie, chiar şi prin canalele aşa-zise „publice”.

Aşadar, doar şcolii îi rămâne, în majoritatea cazurilor, sarcina de a face educaţie. Nu de puţine ori am auzit scuza (sau acuza) unor părinţi ai căror copii au probleme: „D-aia l-am trimis la şcoală, să-l educe ei, eu nu am timp, muncesc!”. Ca atare, în aceste condiţii, a reduce timpul petrecut de copii şi adolescenţi în şcoală înseamnă a-i abandona tentaţiilor dintre cele mai diverse (şi mai rele).

În mod evident, este mult mai bine să-i facem să petreacă în şcoală cât mai mult timp, la adăpost de aceste tentaţii negative. Bineînţeles, ţinându-i la ore „clasice” nu vom obţine niciun efect pozitiv, deci timpul petrecut în şcoală trebuie umplut cu activităţi complementare, în funcţie de înclinaţiile fiecăruia. De exemplu, o bună parte dintre tineri pot fi antrenaţi în activităţi sportive, organizate mai ales sub formă de competiţii şcolare (astfel şi alţii pot fi antrenaţi pe lângă aceste activităţi, ca simpli spectatori, majorete etc.). Această activitate ar putea constitui, în acelaşi timp, o excelentă bază de selecţie pentru performanţă. Acelaşi lucru se poate face „exploatând” talentele şi înclinaţiile elevilor în alte domenii (muzică, arte plastice, teatru, dans etc.). În acest mod, energia debordantă a tinerelor generaţii ar putea fi canalizată spre astfel de activităţi, importante nu numai prin ele însele, dar şi prin valenţele educative (formarea unui set de valori morale, a spiritului de echipă, cultivarea respectului faţă de ceilalţi etc.) pe care le au.

Cineva mai sceptic va spune imediat: foarte bine, dar de unde săli de sport, profesori şi alte cadre didactice îndrumătoare pentru aceste activităţi şi, mai ales, cum să organizezi aceste activităţi, care impun şi asigurarea în şcoală a mesei de prânz?

Ei bine, aşa am ajuns la ce e mai important. Am citit cu multă atenţie cele trei proiecte de legi ale învăţământului. Mi s-au părut foarte „paşnice”, la urma urmei ele nu aduc nimic nou. Cu excepţia unor greşeli gramaticale şi de ortografie şi a unor inadvertenţe uşor de remediat, singurul lucru demn de a fi semnalat este cel privind structura şi organizarea sistemului de învăţământ preuniversitar.

De dragul schimbării şi numai din această cauză, structura se modifică drastic, prin trecerea unei clase de la liceu la gimnaziu. Spun „drastic”, pentru că această schimbare aduce cu ea implicaţii foarte diverse şi importante.

Nimeni nu a adus nici măcar un singur argument în favoarea acestei schimbări, ceea ce mă duce cu gândul că e o schimbare numai de dragul schimbării.

Am încercat să găsesc eu un astfel de argument, dar singurul ar fi acela că, gimnaziul fiind obligatoriu, s-a considerat că la absolvirea acestuia tânărul are deja 16 ani şi statul „se poate spăla pe mâini” de eventuale alte probleme. Ar mai fi, poate şi o altă explicaţie: evitarea scindării liceului în două trepte, ceea ce ar fi adus aminte de „epoca de aur” şi ar fi dus la asocieri nedorite. Dar era mult mai simplu să se păstreze vechea structură şi să se impună obligativitatea absolvirii liceului.

În schimb, nimeni nu s-a gândit la implicaţiile trecerii unei clase de la liceu la gimnaziu. De fapt, ele sunt foarte multe, dar amintesc aici doar pe cele mai importante.

Prima este cea a spaţiilor limitate din şcoli, unele chiar şi acum fiind nevoite să utilizeze tot felul de artificii pentru a face faţă necesităţilor, în timp ce multe licee (mai ales fostele licee industriale) deja dispun de spaţii excedentare.

O altă problemă este cea a cadrelor didactice. Printr-un calcul foarte simplu, rezultă că un sfert din profesorii de liceu vor trebui să „migreze” la gimnaziu, ceea ce nu va fi deloc un lucru simplu. În plus, contrar tendinţei generale a cadrelor didactice de a migra spre oraşe, numărul catedrelor din mediul urban va scădea, pe seama creşterii numărului celor din mediul rural, ceea ce nu va duce în niciun caz la întărirea corpului profesoral.

Aş mai adăuga aici o implicaţie, cea asupra programelor şcolare. După cum se ştie, unul dintre principiile învăţământului este cel al învăţării „în spirală” (unii o numesc „învăţare ciclică”), potrivit căruia, noţiunile se învaţă în funcţie de dezvoltarea psihică, astfel încât, aceleaşi noţiuni se reiau la un nivel superior, în funcţie de capacitatea de înţelegere specifică vârstei. Cu o astfel de structură a învăţământului preuniversitar, precum cea preconizată în proiectul de lege, acest principiu va putea fi foarte greu respectat.

Nici alte aspecte deloc de neglijat nu au fost luate în seamă când s-a propus această structură, care nici măcar din punct de vedere al tradiţiei „nu ţine”.
După cunoştinţa mea, doar Italia, dintre ţările demne de a fi luate drept exemplu, are o astfel de structură.

Pe de altă parte, orice modificare cu implicaţii majore ar trebui să fie mai întâi testată pe un eşantion. Propunătorilor proiectului de lege nici nu le-a trecut prin minte să facă acest lucru, pentru a vedea care ar fi implicaţiile.
Şi ştiţi de ce? Pentru că nu au habar de Principiul Lucrului Bine Făcut. Conform acestuia, pentru a fi sigur că ai pornit bine la realizarea unui proiect, trebuie să ai foarte clar răspunsul la (cel puţin) trei întrebări: Ce? Cum? Cu ce? Cu alte cuvinte, trebuie să ştii care sunt obiectivele, cu ce metode pot fi ele atinse şi care sunt mijloacele necesare atingerii lor.

În proiectul de lege, obiectivele nu sunt decât o înşiruire de vorbe goale, de metode nu se aminteşte mai nimic, iar despre mijloace nici atât.
Dacă propunerea ar fi fost mai întâi testată (după fixarea clară a obiectivelor), s-ar fi putut vedea care sunt metodele şi mijloacele cele mai eficiente pentru atingerea acestor obiective.

În schimb, autorii proiectului au acţionat conform unui alt principiu, enunţat de un celebru personaj caragialesc, atât de actual: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele … esenţiale …”. Şi de ce au acţionat astfel? Simplu, pentru a-şi justifica prezenţa în fotoliile pe care le ocupă de mulţi ani, de când nu au mai trecut printr-o şcoală reală.

Revenind la discuţia iniţială, ar fi fost într-adevăr o reformă organizarea şcolii în modul propus mai sus. Astfel, dimineaţa s-ar desfăşura cursurile propriu-zise, cu 4, maxim 5 ore de cursuri şi, după o pauză de prânz, în care elevii ar lua masa (evident, gratuit) şi s-ar odihni, aceştia ar continua activitatea cu activităţi complementare de tipul celor discutate, până la orele 17-18, când, ducându-se acasă, nu vor găsi locuinţa goală, pentru că şi părinţii lor vor fi sosit de la serviciu. Ideea nu este nouă, unele ţări o aplică deja şi este eficientă. În acest fel, copiii şi adolescenţii ar fi mult mai feriţi de influenţele negative ale societăţii şi şi-ar putea dezvolta diferite capacităţi, nu neapărat legate de performanţa şcolară.

Evident, o astfel de reformă ar necesita fonduri bugetare mai mari, organizare eficientă, dar nu trebuie să se realizeze totul într-un singur an, reformă înseamnă schimbare treptată, în funcţie de posibilităţi şi sunt convins că rezultatele vor fi pe măsura efortului. Şi oare, viitorul acestei naţiuni nu merită toate eforturile noastre?

[happiness]

Eu am citit aproape toate propunerile pentru Legea Invatamantului preuniversitar,si in dubla calitate de parinte si profesor ma simt extrem de dezamagita ...In primul rand,nu se schimba mare lucru in ceea ce priveste decongestioanarea materiei de studiu,numarul orelor,abordarea fiacarei discipline,asa incat copilului sa ii placa scoala,nu sa o urasca,asa cum se intampla acum...Nu se reduce nimic din materia asta atat de stufoasa ,se pastreaza acelasi numar de ore pe zi,asa incat un copil bun de clasa a 5 a de exemplu,care vrea sa ia doar note mari,trebuie sa munceasca mai mult decat un adult(5-6 ore la scoala si inca 3-4,cel putin,acasa...).Si nu este deloc in regula.Nimic despre cum facem un invatamant prin care copiii sa fie educati,formati,nu prin toceala,ci prin chestii practice ,care lipsesc cu desavarsire.Ni se propun cateva tichete pentru a ne scoate ochii apoi ca ni le-au dat...desi nici alea nu stiu daca sunt reale,noi inca nu am primit nimic...Calatorii gratuite..din ce fonduri?
Dar durerea mea cea mare e in calitate de mama,fetita mea face anul acesta 6 ani si ar trebui,conform lui Adomnitei,sa mearga in toamna la scoala.Daca materia ar fi cea de la grupa pregatitoare de acum,daca decorul clasei s-ar adecva unui copil de 6 ani,daca invatatoarea ar accepta sa se joace cu ei un an,asa cum face educatoarea,fara sa ii oblige sa scrie si sa citesca inca de pe acum,daca ar exista spatiu pentru aceste clase in scoli...daca si iar daca...Parca vad ca acesti copilasi vor fi obligati de la 6 ani sa stea nemiscati in bancile acelea oribile ,sa faca teme si sa scrie...Dar durata unei ore,care la scoala e de 45 minute,cum se adapteaza celor de 6 ani?Ca ei la gradinita fac lectii de maxim 30 minute.Si,in final,inca o dilema..Ce invatatori vor dori aceasta clasa pregatitoare,stiut fiind faptul ca le cam displace perioada anteabecedara...

[mioanghel]

Ma bucur ca din ce in ce mai multa lume isi exprima simtamintele atat de explicit! Domnul Consatantin Stanescu a expus foarte bine nevoile si posibila satisfacere a acestora in cadrul invatamantului romanesc. Ceea ce ma indoiesc este faptul ca nimeni nu va tine cont de parerile noastre: cei care suntem si parinti si dascali si membri activi ai societatii romanesti: adica participanti din partea tuturor sferelor de educatie, deci cei mai indreptatiti sa "reformam" sistemul de invatamant. Pe vremea lui Ceausescu sportul si invatamantul erau cele doua componente care mai aduceau aur si faima in tara, acum s-a renuntat si la unul si la celalalt, dar nu s-a gasit alternativa potrivita pentru ca s-a impamantenit practica "face fiecare cum il taie capul". Oare chiar au vorbit serios cand au anuntat "dezbaterea publica"? Adica chiar vor sa tina cont de parerile noastre?

[ionpopescu2000]

Păzea, că ne vine un nou ministru!!!! Acesta cu ce idei va sosi?

Este surprinzător cât de superficiali pot fi unii în analiza unor situaţii ...

Ideile, bune sau proaste, din pachetul de legi nu aparţin nicidecum actualului ministru, nici măcar fostului (care, de altfel, nu cred că ar putea avea vreo idee). Rădăcinile acestora se pot regăsi încă de pe vremea lui Marga şi ele sunt de fapt un amalgam din "ideile" dinozaurilor din minister, cele ale sindicatelor, ale consilierilor prezidenţiali (care au mai multă legătură cu politica şi mai puţină cu şcoala) şi ale cui a mai fost în postura de a-şi da cu părerea, luând drept argument suprem "că aşa am văzut eu pe unde m-am plimbat (pe banii statului)".