Dacă accentul se pune pe dezvoltarea competenţelor, pentru o mai mare transparenţă, e nevoie de un nou sistem de notare şi de înregistrare care, asemenea pedagogiei Freinet, să urmărească depăşirea eşecurilor şi valorizarea reuşitelor parţiale ale educabilului.
Catalogul/carnetul/afişul de evaluare ar trebui să reflecte, asemenea unei oglinzi, nu doar rezultatele actului învăţării, ci şi progresul, regresul sau stagnarea, respectiv, de câte ori s-a revenit asupra verificării unei anumite capacităţi sau competenţe în scopul reglării sau autoreglării.
Propun folosirea unui cod pentru notare, respectiv, codul culorilor semaforului.
De ce?
Culorile roşu, galben şi verde scot în evidenţă, cel mai bine, situaţia la învăţătură a educabilului şi comunică simbolic, astfel:
- roşu: nu mă descurc, greşesc frecvent, am nevoie de sprijin susţinut, nu ştiu;
- galben: greşesc şi am nevoie de sprijin uneori, mai trebuie să exersez ...;
- verde: mă descurc foarte bine, pot merge mai departe ...;
Avantaje:
- cei trei factori (educabil, profesor şi familie), respectiv cine verifică documentul constată la prima vedere situaţia educabilului;
- catalogul/carnetul/afişul de evaluare devine un instrument de lucru folosit frecvent;
- se constată uşor dacă evaluarea e sistematică;
- în prima fază, poate asigura o continuitate a modului de evaluare de la grădiniţă la şcoală;
- oferă informaţii clare, rapide şi la vedere despre educabil şi preocuparea constantă a cadrului didactic pentru progresul educabilului, adică o transparenţă totală;
- permite caracterizarea pe loc a educabilului de către cadrul didactic, respectiv părinte, pe discipline;
- permite autoevaluarea/autocaracterizarea pe discipline;
- dovedeşte revenirea asupra dezvoltării unei competenţe în cazul unui eşec sau
întărirea concluziei în cazul în care educabilul se descurcă foarte bine;
- nu s-ar mai rosti termenul de suficient care, conform DEX, mai înseamnă „atât cât trebuie, destul, de ajuns”, ci expresiile „pot merge mai departe” sau „şi nu-i destul atât”, „pot mult mai mult”;
- nu se fac medii, ci se urmăreşte concluzia prin culoare pentru fiecare competenţă urmărită, în aşa fel încât să fie posibil ca la final să promoveze culoarea verde (astfel că şi ultimul are şansa, prin ambiţie şi perseverenţă să ajungă cu brio la final şi să se bucure de munca împlinită);
- încurajează depăşirea propriilor limite, autodepăşirea;
- nu vizează ierarhizarea, ci valorizarea reuşitelor;
- culorile nu se amestecă, nu se nuanţează, deci nu pot fi modificate;
- roşu marcat în documente nu ar fi o sancţiune, ci un semnal de alarmă pentru cei trei factori în dorinţa de a determina educabilul să acţioneze ca să iasă din „criză”;
- educabilul, care la o anumită disciplină, ar ajunge pe linia de sosire la toate competenţele specifice sau unele chiar transdisciplinare cu culoarea verde, este premiat;
- se pot oferi premii pentru strădanie (de unde a pornit şi unde a ajuns, precizând stadiul dezvoltării);
- la disciplina „Purtare”, sub aura dictonului: „La o mână de învăţătură se cere un car de purtare bună”, de îndată ce sunt formulate aşteptările, cadrul/cadrele didactice pot evalua prin culori atitudinea educabilului faţă de colegi, personalul didactic şi nedidactic, păstrarea ordinii, curăţeniei şi bunurile din dotarea şcolii/sălii de grupă, punctualitatea, prezenţa activă la ore, ş.a., iar premianţi la purtare ar fi doar cei cu purtare deosebită;
- permite implicarea educabilului în evaluare prin actualizarea afişului din clasă/sala de grupă;
- permite informarea părinţilor şi în format electronic;
Cum ar trebui să arate documentul?
Pentru fiecare disciplină, educabilul poate avea paginile lui din catalog/carnet/afiş în care sunt marcate competenţele directe şi indirecte (pe verticală, de sus), chiar şi transdisciplinare, săptămânile (pe orizontală, sus), numărul de ore maxim/săptămână. Se vor colora doar rubrici pentru numărul de ore propus la clasă. Ora în plus (dacă este cazul) se va bara.
Consider că această idee aplicabilă, dar şi perfectabilă, ne-ar oferi un instrument de lucru deosebit de util.