GRADAŢIIâŚDISTINCŢIIâŚ
Sesiunile de acordare a gradaţiilor şi a distincţiilor a trecut. Unii sunt fericiţi, beau cupa de şampanie, alţii îşi îneacă amarulâŚcine ştie a câta oară.
AmâŚcandidat şi euâŚfără prea mult succes. O să ziceţi că de aia a scris şi acest articol. Vă pot confirma că aveţi dreptate. Hai să fim serioşiâŚcine ar comenta un rezultat care ar fi în favoarea luiâŚď?
Ăn sfârşit asta este. Eu, personal, înţeleg foarte multe lucruri, dar există şi o limită de la careâŚîncep să mă gândesc dacă nu cumva suntem luaţi de proşti, şi asta chiar mă deranjează.
Am urmărit punctajele şi am constatat nişte lucruri care mi se par de-a dreptul aberaţii. Maiştri şi învăţătorii au punctaje, care te fac să te gândeşti la literatura SFâŚ.mii de puncte. Eu, ca profesor â (şi)la un liceu tehnologic â mă simt deja ridicol.
Mă întreb⌺i vă rog şi pe dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri să vă spuneţi părerea, dacă nu cumva mi-am depăşit condiţia. Adică, ce am sperat euâŚ?
Cei care citiţi acest articol, ştiţi că nu este aceeaşi muncă la un liceu tehnologic, sau la un liceu teoretic⌺i care mai este şi de renume.
Eu muncesc să-i învăţ să scrie, tabla înmulţiriiâŚetc, pentru că învăţătoarea nu are timp de aşa ceva. Ea trebuie să facă cât mai multe acţiuni extracurriculare, care se punctează suplimentar în aceste grile de gradaţie sau distincţii. Ĺi atunci, vă întreb: ceea ce fac eu poate fi considerată performanţă? Faptul că eu am şcolarizat un copil, care ulterior ajunge contribuabil al statului român este mai puţin important decât un olimpic internaţional, care după ce termină liceul pleacă în Occident? Ĺi atenţie: NU REVINE ĂN ROMĂNIA. (Bine, faptul că nu revine în România îl înţeleg şi-l aprobâŚfiecare este dator să meargă acolo unde îi este lui mai bineď.)
A făcut cineva vreo statisticăâŚ( şi mă adresez în special domnului ministru Adomniţei) câţi dintre olimpicii noştri internaţionali sunt, azi, contribuabil ai statului Român? Nu cred că sunt prea mulţi!
Ĺi acum am să fac o afirmaţie, care pe unii ar putea să-i şocheze pe alţii să-i deruteze: aceste performanţe nu se fac la clasă. Aceste performanţe se fac acasă, pe bani, de obicei ai părinţilor. Vă cer scuze dacă greşesc, dar îmi vine greu să cred că un profesor de ârenumeâ, vine la şcoală de 2-3 ori pe săptămână (multe şcoli au probleme cu spaţiulâŚdar să zicem că s-a rezolvat) să lucreze, gratuit(intrând în obligaţia de catedră), 2-3 ore/zi, cu 3-4 elevi, viitori olimpici. Nu vi se pare totuşi puţin hilarâŚď
Un lucru pe care l-am sesizat, şi cred că şi d-voastră, este faptul că activitatea la catedră aproape că nu este luată în considerare în aceste grile. Ea este un criteriuâŚfoarte timid, calificativul. Dar câţi profesori aţi auzit d-voastră că nu au avut calificativul FB anul trecutâŚ?
O altă nedumerireâŚď, cum este posibil, ca un lider de sindicat, care este şi degrevat de catedră, total sau parţial, mulţi ani de zile, să mai şi îndeplinească criteriile de acordare a gradaţiilor şi distincţiilor. ApoiâŚliderul de sindicat, trebuie să monitorizeze acordarea acestor drepturi băneşti, dar în care el are interes. Nu este acest fapt un conflict de interese?
Ĺi acum iată care este propunerea mea şi temă de discuţie:
Aceste gradaţii şi distincţii să se acorde pe categorii de cadre didactice şi şcoli.
Adică: profesorii de la liceele tehnologice să concureze cu profesorii de la liceele tehnologice, iar cei de la teoretice cu cei de la teoretice. Maiştrii cu maiştrii, învăţătorii cu învăţătorii şi aşa mai departe.
Prof. Nae_C