Cata intelepciune in felul de a spune ceva, cu cata rezonanta se dau replici in versul popular de la radacina! (asa-mi place mie sa spun "de la radacina", pentru vorbele strict autentice)
Detaliez o mica poveste reala, pentru a intelege ca se cunoste folclorul vechi, autentic, tocmai prin constructiile f. bine ticluite in vorbe, se detaseaza evident de folclorul nou. Asa ca, ianchis, nu are sens sa pretinzi ca e autentic, daca nu-i, ca se spune de la sine. Deci, nu ai probleme in acest sens!
Povestea:
Ne trebuiau cantece vechi, colinde autentice, strigaturi, bocete etc. pentru Monografia folclor pe care trebuia s-o realizam in cadrul unui proiect. Lucram in acest proiect cu profesoare, fete tinere si orasence. Mi-am asumat sarcina si-am inceput sa lucrez, sa adun. Cand am ajuns la colinde, femeia cu care lucram, o horitoare de exceptie, mi-a spus: "Uite ce e, nu-mi amintesc nici o vorba din colindele pe care le-am invatat de la mama. M-am maritat repede, aici nu prea am cantat si le-am uitat. Daca am face versuri pe o melodie care imi vine in minte, n-ar fi bine?" "Fa tu ceva vorbe cum iti vin? ..... Nu e bine deloc!" i-am zis si i-am demonstrat ca nu se potrivesc cu ceea ce exprima omul atunci si cum se exprima el azi, chiar daca nu vorbeste de tot literar.