www.didactic.ro

[laviuk_roberta2007]

Am primit o tema la romana, sa facem un eseu cu subiectul : Conditia femeii la sfarsitul secolului al XIX-lea. Trebuie sa ne inspiram din operele lui Caragiale, Eminescu... Nu stiu exact ce sa scriu. Are cineva idei?

[andreea1001]

Pentru unii reprezinta un mister,insa cei care au incercat sa desluseasca acest mister si cei care s-au aplecat asupra acestei creaturi ciudate pentru a incerca sa o inteleaga sunt poetii,preotii si moralistii.Pentru acestia, femeile, erau creaturi ciudate, mult diferite de spita barbateasca si care aveau inca de demonstrat meritele ce le-ar permite ocuparea unui loc în societatea umana. In aceste conditii nu trebuie sa ne mire faptul ca femeile si copiii, constituiau un domeniu al autoritatii comune a tuturor barbatilor. Lucru evidentiat si in unele romane.In Ion - roman realist, Ana ,fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind predestinata unei existente tragice.Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de tanara femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie ,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de mama ,ipostazata care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita .Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ,pentru Ion ea este o fata "slabuta" si "uritica",mai ales in comparatie cu Florica ai carei "obraji fragezi ca piersica" si " ochii albastri ca cerul de primavara "ii tulburase sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere "Ana ii placea",lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i "cine stie ce frumoasa".Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa.In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol ,Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare,nu numai Ion e un revoltat ,incalcand normele colectivitatii.entru ca a "crescut singura ,lipsita de o dragoste parinteasca mangaietoare, sufletul ei trist cauta o dragoste sfioasa si adanca ".Din dragoste isi infrunta tatal ,acceptand orice umilinta din partea lui si a colectivitatii .Ceea ce o distruge insa este totala lipsa de afectiune al lui Ion ,pentru care sacrificase totul si fara de care viata ei nu-si aflase rostul :"isi zicea mereu , ca fara el ar trebui sa moara ".Framantarile fetei ,nesigura de dragostea lui Ion ,complexata de frumusetea Floricai ,sunt surprinse cu fina intuitie psihologica ,autorul insistand mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea "ganduri de moarte".Nunta Floricai cu George e un moment de cumpana in existenta Anei ,care intrevede acum moartea ca pe unica scapare din acest univers cuprins parca de niste "ape tulburi".Moartea ei ,fara sa fie in intentia asta ,devine,prin urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care I-a distrus viata