de dia_cos » 29 Iun 2006, 13:55
E chiar interesanta chestiunea...
Daca iau in considerare ultimul paragraf (ca e "rea", ca vorbeste urit cu elevii etc.) atunci mai c-as fi inclinata sa-i dau dreptate lui Doro, cu abordarea psihanalitica. Probabil ii lipseste acea doza de empatie care faciliteaza comunicarea si, in consecinta, este prea putin dotata pentru meseria de profesor.
Acum, daca am "curatat" problema de aspectele personale (adica de profesorul in cauza), am ramas cu o problema teoretica interesanta: e normal sa nu predea, ci sa va puna sa conspectati?
Nu e "normal" - in sensul ca se abate de la norma, de la practica obisnuita. Insa asta nu descalifica metoda. Pina la urma, "predarea" este un monolog al profesorului, adica un text informativ pe care, intr-o forma sau alta, il gasesti in carti (la limita, in manual). E adevarat ca un profesor bun (cu adevarat bun) poate sa faca informatia mai usor digerabila. Experienta ii va spune pe ce sa insiste, cum sa abordeze subiectul iar o buna retorica il va face convingator. Unii profesori pot face dintr-o lectie un veritabil "spectacol intelectual" (ba chiar si dramatic).
Dar...
Primo: Din amintirile mele, putini profesori au talentul si stiinta de a realiza astfel de "spectacole intelectuale". Cel putin nu ora de ora, lectie de lectie. De foarte multe ori, "lectia" se transforma intr-o lunga dictare, punctata uneori cu niste explicatii scurte (predarea propriu-zisa se rezuma la 20-25 de minute - adica cam cit ti-ar lua sa citesti lectia din manual). Si atunci, cu ce-ai ramas? Va trebui sa faci "conspectul conspectului" (adica al notitelor).
Secundo: Adevaratele probleme legate de o lectie pe care trebuie sa o inveti apar abia dupa de "spectacolul" s-a terminat. Atunci cind esti singur in fata caietului si a cartii apar nelamuririle si problemele. Atunci ai avea mai multa nevoie sa pui intrebari, sa ceri lamuriri, sa capeti o indrumare. Or, o succesiune de predat-ascultat-extemporal nu-ti prea da prilejul unor astfel de sesiuni Q&A...
Tertio: Toata viata vei proceda asa. Vei invata facind conspecte dintr-o bibliografie. Nu-ti fa iluzii ca la facultate e altfel. Dimpotriva, acolo profesorul are mult de predat si abia apuci sa iei ceva notite, dar de invatat tot singur si mai mult din carti vei invata. La fel se intimpla la diverse cursuri profesionale, MBA, etc.
In fine, mai e ceva. Din experienta mea reiese ca ceea ce am invatat singura, prin efortul meu de a intelege si a "repozitiona" subiectul, a ramas mai bine impregnat in minte (nu doar in memorie). Dar asta s-ar putea sa fie un caz particular, asa ca nu voi generaliza.
Acestea fiind ipotezele mele de lucru, concluzia mea ar fi urmatoarea:
Metoda "conspectelor" este o alternativa valabila - mai ales in conditiile in care profesorul este constient ca nu a fost blagoslovit cu acel "har" al comunicarii - insa numai in conditiile in care "predarea lectiei" este inlocuita de o sesiune interactiva de lamuriri, intrebari si raspunsuri, exemplificari, probleme etc. Ceva mai putin formal, mai prietenos, in care profesorul devine mai degraba partenerul elevului decit tartorul care controleaza temele, te asculta si-ti pune nota proasta.
Eu vad doua avantaje importante:
(a) Ofera un bun prilej de apropiere intre elev si profesor. E mai multa comunicare si, in plus, e mai destinsa. Pentru ca nu el a predat lectia, profesorul e dispus mult mai usor sa admita ca lucrurile pot fi neclare, ca anumite lucruri n-au fost corect intelese etc., asa ca va fi mai dispus la conversatie, va admite ca nu intotdeauna "elevul e de vina". Intr-un fel, este eliberat de acel orgoliu pervers care-i zice la ureche: "Tu ai predat bine. Daca elevul nu stie inseamna ca fie n-a invatat, fie e prost".
Altfel pusa in pagina explicatia de mai sus: 90% din timp, elevul il vede pe profesor in una din urmatoarele ipostaze:
* Preda lectia - E autoritar prin insusi faptul ca el stie ceva ce inca elevii nu stiu. De regula nu admite sa fie intrerupt cu intrebari (pentru ca, desigur, raspunsul poate veni in continuare).
* Examineaza - E stapinul catalogului iar elevul e "la mina lui". Oricind il poate aduce la tabla si, la urma urmei, poate pune ce nota vrea (nu e greu sa gasesti intrebarile "potrivite").
* Spravegheaza - E cel care, cu miinile la spate, se plimba printre banci cu aerul unui gardian. Sa fie liniste si sa nu se copieze.
Si atunci, intrebare: cind mai are vreme sa se apropie de elevi, sa devina mai "uman" in ochii acestora si, reciproc, sa-si cunoasca elevii mai indeaproape, sa le inteleaga problemele, punctele de vedere (da, exista si asa ceva), atitudinea si toate celelalte?
(b) Efortul maxim de asimilare a cunostintelor noi se muta in sala de clasa, de regula la ore cind atentia este mai ascutita.
Pina la urma, ambele metode sunt valabile, daca sunt aplicate corect si cu buna intentie. In conditiile astea pot fi combinate sau alternate, dupa cum se arata potrivit in fiecare caz.
Ei ce zici de abordarea asta?
Diana