DISEMINARE STAGIU COMENIUS, LISABONA, PORTUGALIA, 2013

Limba straina studiata in scoala

DISEMINARE STAGIU COMENIUS, LISABONA, PORTUGALIA, 2013

Mesajde UtaLivia » 21 Noi 2013, 20:03

Le Grand Tour en Europe : art, paysage, jardins, créativité, innovation
Lisabona, Portugalia, 22-26 iulie 2013

În intervalul 22-26 iulie 2013, am beneficiat de o mobilitate de formare continuă Comenius. Stagiul (Le Grand Tour en Europe : art, paysage, jardins, créativité, innovation) s-a desfăşurat în Portugalia, la Lisabona şi a fost organizat de Asociaţia Laboratorio del cittadino Onlus.
Stagiul a debutat pe 22 iulie, în sala de conferinţe a hotelului Eduardo VII, cu prezentarea formatoarei, Mariella Morbidelli, a participanţilor veniţi din toate colţurile Europei (Spania, Franţa, Italia, Lituania, Polonia, România) şi a aşteptărilor acestora din urmă legate de stagiu. Fiecare participant s-a prezentat, şi-a prezentat ţara, oraşul, şcoala, a vorbit despre activitatea lui curentă şi despre responsabilităţile asumate în cadrul instituţiei de care aparţine. În ceea ce mă priveşte, am explicat că am nevoie de un stagiu care să contribuie la formarea mea ca cetăţean complet, moral, responsabil, flexibil, plin de imaginaţie şi sensibil la artă, atent la protecţia naturii, preocupat de a proteja patrimoniul, pentru a-mi dezvolta capacităţile creative şi emoţionale necesare adaptării la o societate globalizată în care frontierele între teritorii tind să dispară, în care categoriile de spaţiu şi timp, de identitate şi de diferenţă, de tradiţie şi de modernitate tind să se dezintegreze. Voiam să-mi însuşesc metode noi de predare a limbii franceze, activ-participative, transversale, centrate pe elev, pe sensibilitatea lui, pe descoperire, capabile să şteargă barierele între discipline. După-amiaza a fost consacrată descoperirii oraşului Lisabona, oraş inundat de soare, mângâiat de briza Atlanticului.
În dimineaţa zilei de 23 iulie, ne-am propus descoperirea zonei Bélem. Mai întâi, graţie Mănăstirii Ieronimilor, am plonjat într-o atmosferă religioasă, proprie secolului al XVI-lea. Am făcut un uriaş salt înapoi în istorie, am meditat la condiţia efemeră a omului, la trecerea ireversibilă a timpului. Colosal, splendid, magnific, gigantic : acestea au fost primele cuvinte care mi-au venit în minte la vederea mănăstirii. Încremenită de emoţie, uluită de atâta frumuseţe, de dimensiunile grandioase, de strălucirea albului imaculat, de splendoarea arhitecturii, de toată această dantelă extraordinară din piatră, m-am simţit privilegiată să mă aflu în acel loc magic, în acel moment atât de îndepărtat de rutina existenţei noastre zilnice, înconjurată de prietenii mei europeni pe care îi ştiam parcă dintotdeauna, din timpuri imemoriale. Legaţi între noi prin mii de fire nevăzute, printr-o vrajă imposibil de descris în cuvinte, am trăit cu toţii din plin aceste momente de calm, de seninătate, de pace interioară, momente care s-au prelungit prin descoperirea Turnului din Bélem, care aminteşte de măreţele descoperiri maritime portugheze. Construit tot în secolul al XVI-lea, Turnul din Bélem era un fel de fortăreaţă cu rol de apărare la intrarea în portul Lisabona. Am descoperit toată zona Bélem, punct de plecare al cuceririlor portugheze, zonă încărcată de istorie, de poveştile oamenilor care au trăit odinioară acolo, care au iubit odinioară acolo, care au trecut în nefiinţă acolo…
După-amiaza a fost consacrată descoperirii Grădinii Botanice din Lisabona, care adăposteşte mii de specii rare de plante, dintre care unele sunt fie fosile vii, fie nu mai cresc în mod spontan în habitatele lor naturale, ci în locuri amenajate artificial. Ne-am simţit aproape de Dumnezeu în această oază de verdeaţă, am admirat nuferii, cactuşii exotici şi nu în ultimul rând splendida alee marginită de palmieri maiestuoşi. În Grădina Botanică am avut şi prima sedinţă de lucru : fiecare participant a recurs la propria limbă maternă pentru a-şi exprima impresiile legate de minunile acestei grădini. Iată-ne în plin plurilingvism ! Ne-am delectat cu murmurul diferitelor limbi europene, limbi surori, am remarcat asemănări fonetice uimitoare…
În dimineaţa zilei de 24 iulie, am descoperit Sintra şi bogăţiile sale culturale şi arhitecturale. Am admirat parcul şi palatul Pena, construit în secolul al XIX-lea de regele Ferdinand al II-lea. Ne-am lăsat seduşi de povestea de dragoste care a stat la baza construirii acestui palat unic, primul palat romantic din Europa, caracterizat prin eclectismul său arhitectural şi prin culorile sale surprinzătoare.
Şi …am visat şi noi la o poveste de dragoste asemănătoare… Căci ce ar fi viaţa fără un strop de romantism ? Ne-am simţit tot timpul ca în celebrul basm al lui Charles Perrault, «Frumoasa din pădurea adormită».
Am traversat apoi splendidul parc Monserrate, care adăposteşte cedri, bambuşi, ferigi uriaşe, cactuşi extrem de rari, cascade, pentru a ajunge la palatul cu acelaşi nume.. Parafrazându-l pe Voltaire, dacă paradisul n-ar fi existat, el ar fi trebuit să fie inventat acolo, în mijlocul acelei vegetaţii luxuriante, ce înconjoară acel palat neo-oriental, construit în secolul al XVIII-lea.
După-amiază, ne-am plimbat de-a lungul oceanului, pentru a ajunge mai întâi la Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al continentului european, « locul unde se termină pământul şi unde începe oceanul »( cuvintele îi aparţin poetului portughez Luis de Camões). Pentru mine, Cabo da Roca nu a reprezentat un simplu obiectiv turistic. A fost o stare, o trăire deosebită, un moment pe care l-am trăit cu intensitate. La marginea Europei, în bătaia vântului, am privit de sus valurile Atlanticului izbindu-se de stânci, am inspirat adânc aerul pur, am ascultat zgomotul vântului şi al valurilor şi am încercat o senzaţie indescriptibilă de … libertate. Am ajuns apoi la Estoril şi la Cascais, unde am admirat frumuseţea virgină a plajelor mângâiate de briza Atlanticului. Plimbarea de-a lungul oceanului a pecetluit definitiv relaţia noastră profundă, intimă, cu apa, cu nisipul, cu cerul, cu soarele, cu vântul, pe scurt, cu natura în toată splendoarea ei.
În dimineaţa zilei de 25 iulie, am mers la Muzeul Naţional Azulejos, unde am urmărit diacronia acestei arte specific portugheze.
După-amiaza, am traversat fluviul Tajo cu vaporul pentru a ajunge la Cristo Rei, sanctuar şi monument religios impresionant. Am petrecut seara într-un restaurant specific portughez, unde am descoperit muzica fado, o muzică tulburătoare, fascinantă…
În ultima zi, s-a lucrat în echipă pentru a redacta un bilanţ al stagiului. S-au schimbat impresii, adrese electronice pentru a putea rămâne în contact şi după terminarea stagiului. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest stagiu a fost metoda utilizată de formatoare, metoda cercetare-acţiune-formare, o metodă novatoare, transversală, centrată pe afectivitatea noastră, pe creativitatea noastră, pe sensibilitatea noastră, o metodă activ-participativă care a permis învăţarea prin descoperire, prin experimentare, prin călătorie, prin confruntarea directă cu natura şi cultura locurilor.
Stagiul ne-a propus o etică ce respinge spaţiile închise, certitudinile arogante, o etică ce se raportează la centru, la «cerul înstelat» (Immanuel Kant), adică la Cosmos, la Divinitate, la legea morală, o etică viabilă într-o Europă marcată de dispariţia frontierelor şi a dihotomiilor tradiţionale : identitate/alteritate, timp/spaţiu, dar o Europă în care legăturile între timp şi istorie, între tradiţie şi memorie, între locul de naştere şi sufletul uman există încă…
Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului şi Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care conţinutul informaţiei va fi folosit.
Prof. Livia Uţă, Colegiul Naţional Economic «Gheorghe Chiţu», Craiova
UtaLivia
 
Mesaje: 10
Membru din: 23 Ian 2011, 11:42

Înapoi la Limba Franceza

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator