3. LICA 20/03/2010 21:01
http://www.petitieonline.ro/petitie-p52185047.html»» Centrul MDN a prevăzut în analizele din anii precedenţi, că unul dintre primii paşi ai noii guvernări cu scopul formal de „optimizare a cheltuielilor publice” va fi închiderea şcolilor din mediul rural.
Primul care a confirmat oficial despre existenţa acestei metode de „optimizare” în arsenalul metodologic al taberei liberaste a fost actualul preşedinte al Comisiei pentru economie şi finanţe din Parlamentul Moldovei, Viaceslav Ioniţă, atunci încă cu statut de expert „independent” în IDIS „VIITORUL liberast”, metodă anunţată pînă la declanşarea crizei economice mondiale şi venirea liberalilor la putere, în cadrul unei mese rotunde, cu circa doi ani în urmă.
Odată veniţi la putere, liberalii au trecut la fapte concrete – subproiectul „închiderea şcolilor” fiind lansat, guvernarea anunţă lansarea oficială a proiectului naţional „Lichidarea satului moldovenesc”.
Din anul 2005, Centrul MDN a efectuat mai multe investigaţii sociologice privind problemele satului moldovenesc (sondaje, interviuri în grup, interviuri în profunzime). În viziunea noastră, existenţa şcolii în localitate rurală pentru săteni are o conotaţie dublă şi practică şi ideologică.
Practică, fiindcă mai mult de 2/3 dintre săteni şi aproape toţi tinerii pînă la 30 de ani nu-şi vor construi niciodată casă în localitatea de baştină dacă în ea nu va exista şcoală primară, chiar dacă vor exista locuri de muncă în localitate (unde vor învăţa copiii?).
Ideologică, fiindcă existenţa şcolii constituie un indiciu că autorităţile consideră localitatea importantă, este un element de statut/nivel/importanţă. Dacă şcoala va fi închisă (sau chiar degradată de la şcoală generală la primară), aceasta va constitui indiciul lipsei de interes a autorităţilor raionale, un semn că localitatea este scoasă din proiectele de modernizare (sat fără viitor).
În orice caz, închiderea şcolii constituie un motiv de obidă, frustrare, ruşine pentru locuitori satului faţă de alţi cetăţeni ai ţării. Şcoala este mai importantă ca apeductul, gazoductul şi chiar ca primăria, uneori fiind unica instituţie în jurul căreia pulsează viaţa social-culturală a localităţii.
Reieşind din cele expuse, concluzia este un singură – închiderea şcolii este una dintre condiţiile obligatorii şi necesare pentru declanşarea procesului de depopulare a satului pînă la dipsariţia acestuia.
Însă, se pare că autorităţile centrale au făcut alte investigaţii şi ajuns la alte concluzii, procesul de strămutare a moldovenilor acolo unde este nevoie conducerii, nu doar va continua, va fi accelerat (a început odată cu privatizarea 1994-1999).
Prima etapă a subproiectul „Lichidarea şcolilor rurale” constă în convingerea noastră că închiderea şcolilor din satele mici este un lucru benefic pentru ţară, iar pe săteni că nici cum nu vor fi afectaţi. Şi acţiunea a şi început – presa liberastă a început un atac masiv asupra minţilor noastre cu reportaje plîngăcioase despre soarta copiilor care „nu se bucură de şcoală fiindcă nu au mulţi colegi şi fiindcă profesorii îi întreabă prea des”.
Această politică liberală de „optimizare” are ca fundament nu dorinţa de a lichida diferenţa dintre nivelul de pregătire a copiilor din mediul rural şi cel urban, nu are la bază argumente pedagogice, ci strict raţionamente economice – de a cheltui cît mai puţin (pentru că trebuie de întors creditul).
Oficialii „noştri” nu se întreabă „Va primi copilul o educaţie mai bună dacă va merge la 15 km depărtare”, „ce-l aşteptă peste deal?”. La noi există experienţa localităţilor în care părinţii sînt nevoţi să transporte zinic 10-15 elevi în satele vecine. În lipsa transportului centralizat, a drumurilor normale, majoritatea copiilor de obicei rămîn acasă şi studiază împreună cu părinţii, frecventînd şcoala doar în zilele testelor şi examenelor, profesorii fiind mai îngăduitori la examene.
Ne adresăm pedagogilor, v-aţi imaginat vreo dată că în umbra unei politici de restructurare a învăţămîntului rural ar putea sta raționamente economice, ceva din afara pedagogiei?
Mai mult ca atît, iniţiativa fiind una guvernamentală, contravine flagrant cu Legea Învăţămîntului care stipulează concret:
doar „Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi fac propuneri de înfiinţare, reorganizare sau lichidare a instituţiilor de stat de învăţămînt preşcolar şi extraşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală şi liceal finanţate de la bugetul satelor (comunelor), oraşelor, municipiilor”. (Articolul 40/1. Competenţa autorităţilor publice în domeniul înfiinţării, reorganizării şi lichidării instituţiilor de învăţămînt de stat)
Celelalte niveluri ale autorităţilor publice locale sau instituţii executive (de la departamente pînă la Guvern) doar DECID ASUPRA PROPUNERILOR privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor de stat de învăţămînt preşcolar şi extraşcolar, primar şi gimnazial
Astfel, unica structură care poate hotărî lichidarea şcolii din localitate este Consiliul Local, reprezentanţii sătenilor, autorităţilor superioare revenind prerogativa doar de a accepta sau refuza propunerea consiliului local.
Este oare decizia de lichidare a şcolilor încă în mîinile locuitorilor satului sau nu?!
Mă înclin să cred că orice schemă de restructurare din orice domeniu aruncată de „sus”, dacă demonstrează tranşant un cîştig financiar (în cazul dat economia de resurse), convinge instantaneu autoritatea locală privind necesitatea aplicării ei imediate („uite problema – nu-i problema”).
Cunoscînd personal obtuzitatea gîndirii majorităţii primarilor din RM, plus la aceasta practica momelilor (ciolanelor) aruncate de autorităţile administrative şi politice de nivel superior, cu diverse făgăduinţe cu iz electoral, sau a şantajului administrativ, nu mă îndoiesc că această schemă va fi aplicată.
Mai mult ca atît, fiind arătată deja direcţia de lucru de către guvern – „optimizare totală (lichidarea)” (un fel de "fas" sau "aport" pentru cîinii dresaţi)- această idee constituie deja una dintre metodele de soluţionare a unor probleme pentru specialiştii din finanţe de orice nivel, şi vor declanşa … vizite, scrisori, directive, etc. Însă, mă îndoiesc că interesele învăţămîntului vor prevala în această schemă de optimizare a resurselor, avem doar credite de rambursat.
Şi dacă argumentul economic prevalează în convingerea Guvernului în a lichida aceste şcoli (mai tîrziu puncte medicale, case de cultură), îmi este foarte interesant, dacă a fost luat în calcul şi pierderile economice din agricultură cauzate de la plecarea oamenilor de la sate (majoritatea absolută agricultori) în alte sectoare economice sau peste hotare? S-a făcut oare o asemenea prognoză? Arătaţi-ne economistul care a făcut aceste calcule!
Acest subproiect de lichidare a şcolilor, împreună cu lansarea de către Ministerul Agriculturii aşa-zisei „discuţii publice” privind „vînzarea pămîntului cetăţenilor străini”, constituie elemente comune, acţiuni sincrone din mega planul de depopulare a Moldovei de cetăţenii băştinaşi.
Si In MOLDOVA SE PRACTICA ACEEASI POLITICA DE INCHIDERE A SCOLILOR. DECI URMEAZA ANALFABETISMUL SI PROMISCUITATEA IN LOCUL DEZVOLTARII.