www.didactic.ro

[danis2176]

Cum vi se pare ideea de a permite elevului sa iti spuna pe nume? Ma tot gandesc de ceva vreme la aceasta problema si inca nu am juns la o concluzie, avand in vedere ca argumentele pro sunt cam la egalitate cu cele contra.
Sunt tanar - am abia 28 de ani - si ma gandesc ca ar putea reprezenta o noua abordare a elevului si mai ales o reconsiderare a statutului profesorului. Cu alte cuvinte, respectul datorat de elev profesorului se castiga, nu este implicit si nici nu se impune. Faptul ca elevul are o oarecare libertate si se simte intr-un fel egalul profesorului il poate stimula si ii poate da incredere in fortele proprii, exact ceea ce le cam lipseste elevilor nostri. Ar mai putea contribui si la o apropiere mai consisenta elev-profesor. Pe de alta parte, elevul poate considera aceasta abordare ca fiind un favor personal si nu se va mai simti obligat sa invete, pentru ca in mintea lui exista o legatura indestructibila intre el si profesor, legatura ce nu are nimic de a face cu randamentul lui. Apoi, isi poate "lua nasul la purtare" (nu am gasit alta expresie mai buna), ceea ce il va duce din nou la rezultate slabe.
Acuma, pot sa va spun din experienta mea ce anume s-a intamplat. Le-am permis elevilor de clasa a VIII-a sa imi spuna pe nume, dar numai in excursiile pe care le organizam. Rezultatul? Neasteptat de bun. A crescut randamentul, s-au inmultit notele bune, copiii au devenit mult mai ascultatori (m-au perceput ca pe un fel de parinte-frate mai mare), au devenit mult mai receptivi la normele de comportament civilizat la care nu erau prea receptivi inainte. Unii dintre ei mi-au spus din start ca nu pot sa imi zica pe nume si pana in ziua de astazi am ramas "domn profesor", chiar daca unii - prima mea generatie de clasa a VIII-a - au intrat la facultate.
Astept parerile cat mai multor colegi, pentru ca incepe noul an scolar, cand voi incepe cu o generatie noua ca diriginte si m-ar cam tenta gandul sa aplic ideea mea.

[mariro]

Eu iti respect parerea si curajul de a aborda o tema atat de cotroversata. As vrea sa-ti raspund prin mai multe exemple: ieri in tren o doamna care s-a urcat din Suceava, spunea:
"Doamna invatatoare ni s-a adresat tot timpul cu domnule elev si domnisoara..X. Exista un respect deosebit intre noi si intre noi si invatatoare si o ascultam si invatam si eram cuminti"...
Sotul ei, un barbat intre 40 si 50 de ani povestea:
"Profesoara de engleza, o doamna maritata de 28 de ani merge in <bomba>, (cred ca e vorba de vreo bodega) cu elevi de liceu, unde fumeaza si bea cot la cot cu ei!" (ma gandesc eu ca-si spun pe nume!)
Baiatul meu are un profesor, care dupa ce se termina si ultimul examen din sesiune, merge cu toti studentii care vor, la o bere, (chiar numai una) unde povestesc si spun bancuri iar tinerii il respecta in mod deosebit si chiar invata mai mult de rusinea lui. In anul intai a platit toata consumatia profesorul iar anul acesta au platit "nemteste". Din aceste exemple vezi si tu ce poti invata pentru ca niciodata o regula pentru unul nu se potriveste si pentru celalalt! Fiecare om e unicat!
Si sa-ti mai dau un exemplu:
Diriginta mea era profesoara emerita de biologie si avea o vorba:"doar nu te bati cu mine pe burta"! O respectam, o ascultam si am invatat multe de la dumneaei!

[carmenica]

Uneori am incercat sa colaborez cu elevii si prin formule de adresare de felul d-l elev... sau d-ra eleva si au spus ei ca le-a placut. Uneori e bine sa coboram pe nivelul lor si sa le permitem sa ni se adreseze pe nume. Eu am avut un grup de parinti ,,moderni" carora le facea placere sa ne adresam unii altora cu numele mici. Eu nu mai eram d-na invatatoare ci Carmenica, o prietena de suflet careia puteau sa i se confeseze. In momentele de consiliere atat cu elevii cat si cu parintii e bine sa rupem barierele de comunicare prin aceste modalitati de adresare directa.
Carmenica

[efodorean]

In situatii de acest fel nu exista retete si nici sfaturi.Parerile sunt bune si iei ce ti se potriveste mai bine,dar...
Nu mi se pare firesc ca acum,ai deja 28 de ani si elevii tai vor avea 10 ani,sa va tutuiti.Generaria elevilor care sunt acum studenti era mai apropiata de vrsta ta.
Si apoi nu cred ca formula de adresare inseamna neaparat respect.Poti respecta pe cineva spunandu-i pe nume sau il poti lipsi de respectul tau in ciuda fatului ca i te adresezi cu doamna/domnule.Nu?
La noi,la clasele primare e mai usor.Copiii ne spun simplu domnisoara/doamna , dar la clasele gimnaziale nu stiu cum ar fi mai bine.
Ecaterina Fodorean

[danis2176]

Va multumesc pentru raspunsuri si vreau sa va raspund amandurora.
Mai intai, Mariro. Crede-ma ca am incercat tot ce se putea incerca sau mai bine zis tot ce i-a traznit mintii mele. Am iesit cu ei si la un suc si la o bere (cu cei mai mari), merg si in excursii, joc fotbal cu fetele si handbal cu baietii, sunt sufletul banchetelor de final, merg chiar la zilele lor de nastere, am fost primul din scoala care am schimbat locatia unei ore de dirigentie, spun bancuri cu ei, stau chiar si in pauze alaturi de ei si, nu in ultimul rand, le fac chiar si educatie sexuala. Intentia mea nu e deloc aceea de a ma lauda, ci doar incerc sa scot in evidenta faptul ca nu ma dau in laturi de la nimic si nimic nu mi se pare a fi prea mult cand e vorba de copii. Ce incerc eu sa fac e o altfel de abordare, mult mai personala, gandita spre binele copilului. Sunt sigur ca se va lasa cu scandal si ca voi fi pus la zid de catre unii mai conservatori, dar eu sper sa imi reuseasca experimentul.
Carmenica, sunt perfect de acord cu ceea ce spui si nu pot sa iti spun decat ca am avut un experiment de genul acesta, in care le spuneam copiilor, ocazional si in public, pentru a-i responsabiliza si a-i face sa se simta maturi si stapani ei, ei bine, le spuneam domnul sau domnisoara. Rezultatul? Vreo cateva saptamani de rasete si bancuri pe seama mea. La momentul respectiv nu mi-a cazut taman bine si am renuntat. Acum stiu ca am facut rau ca am renuntat, mai ales ca stiu ca eram pe drumul cel bun. Sper ca din toamna sa ma tina balamalele.

[danis2176]

Pentru a nu face nici un fel de discriminari, ma simt obligat sa ii raspund si doamnei Ecaterina. Aveti dreptate cand spuneti ca la clasele primare e o alta situatie sau cand afirmati ca aveam alta varsta pe vremea elevilor care sunt acum la facultate. Perfect de acord. Dar oare, contorizam totul dupa varsta fizica si nu dupa cea a sufletului? Am imbatranit cu cativa ani, dar eu sper ca sufletul mi-a ramas la fel ca acum 4-5 ani, pe vremea cand tremuram de emotie in fata primei clase a VIII-a.
Respectul, asa cum am mai spus, se castiga. Asta e parerea mea. Respectul elevilor stiu sa il castig. Am invatat asta. Ce incerc eu sa fac este sa micsorez distanta dintre catedra si bancile elevilor. Nu vreau s-o fac sa dispara, pentru ca atunci nu ar mai fi invatamant, ci doar vreau ca ea sa se micsoreze.

[efodorean]

Distanta dintre caterdra si banci nu va disparea pana cand vor exista sali de clasa.In sala de clasa,vrand nevrand trebuie sa respecti niste reguli,chiar daca lucrezi diferentiat sau grupezi elevi in echipe sau lucrezi in cabinet sau in laborator.Distanta exista,Chiar daca iti vor spune pe nume ei vor sti ca esti profesorul lor,si basta!
Si eu ma simt tanara sufleteste,inot in fiecare dimineata,ma imbrac sport,ascult muzuca intr-un cuvant incerc sa tin pasul cu moda,elevii mei nu poarta uniforme,nu se ridica in picioare cand raspund,dar asta nu inseamna sa ma tutuiesc cu elevii mei si atunci voi micsora distanta ,voi fi mai iubita.
Dupa cum spui chiar tu , ai invatat cum sa-ti castigi respectul,ce mai conteaza formula de adresare!Nu asta micsoreaza distanta,Mentalitatile,educatia din familia,felul cum vad colegii tai situatia in cauza.Nu crezi ca vei fi privit ca o "ciudatenie"de toti:elevi,colegi,parinti?
Ecaterina

[marikaj]

Danis, cred ca putem sa ne tutuim linistit pe forum
In clasa daca vrei sa creezi un mediu familial poti folosi si o adresare directa,
Desi in fiecare familie este altfel. Noi vorbim cu unchii nostri cu d-voastra, iar nepoteii nostri ne saluta cu salutti si ne zic pe nume. Sotul si cu parintii lui vorbeste cu d-voastra, nu d-ta.... si acum 100 de ani chiar si sotii isi vorbeau intre ei cu d-voastra.
Formula de adresa nu neaparat este si masura respectului. Cred ca trebuie sa vina din interior.
Daca iei modelul "extern", unde omul de la catedra se prezinta direct cu prenumele, lasa de inteles elevilor ca sa i se va spune de acum incolo: "dragi copii, sunt Maria si vom invata matematica", deci ei ma cunosc ca sunt Maria...
La noi inca nu este societatea la nivelul acela: vor avea diferite reactii parintii, colegii, conducerea scolii etc.
Dar... totul e schimbator. Cred ca acest proces se va propaga de sus in jos, mai intai in mediul universitar, asistenti, preparatori (deja), apoi la licee si in gimnaziu
Poate peste 100 de ani (vezi mai sus) vom fi si noi considerati "oamanii grotelor" cat accent punem pe formule de adresare.
Inca ceva, limba engleza este mult mai permisiva in sensul acesta. Puteai alege engleza in loc de istorie si nu-ti mai faceai nici o problema acum

[mircea77]

Cum vi se pare ideea de a permite elevului sa iti spuna pe nume?

Un pic deplasata !

Sunt tanar - am abia 28 de ani - si ma gandesc ca ar putea reprezenta o noua abordare a elevului si mai ales o reconsiderare a statutului profesorului. Cu alte cuvinte, respectul datorat de elev profesorului se castiga, nu este implicit si nici nu se impune.

Este minimul cu care trebuie sa vina de acasa. Nu esti un om care l-a intalnit de 5 ori pe strada si a 6-a oara incepi sa il salute.

Faptul ca elevul are o oarecare libertate si se simte intr-un fel egalul profesorului il poate stimula si ii poate da incredere in fortele proprii, exact ceea ce le cam lipseste elevilor nostri.

Cred ca i-am da prea multa libertate, ca saracul nu are destula !

Ar mai putea contribui si la o apropiere mai consisenta elev-profesor.

Trebuie cautate alte metode !

Pe de alta parte, elevul poate considera aceasta abordare ca fiind un favor personal si nu se va mai simti obligat sa invete, pentru ca in mintea lui exista o legatura indestructibila intre el si profesor, legatura ce nu are nimic de a face cu randamentul lui. Apoi, isi poate "lua nasul la purtare" (nu am gasit alta expresie mai buna), ceea ce il va duce din nou la rezultate slabe.

De cele mai multe ori te considera fraier.

...dar numai in excursiile pe care le organizam.

Aici sunt deacord, din mai multe puncte de vedere:
-se selecteaza singuri cei ce doresc sa vina in excursie
-aici isi dau seama de diferenta intre un lucru serios si o distractie
-te pot considera prietenul lor

[mircea77]

Respectul, asa cum am mai spus, se castiga.

Da, daca suntem colegi (cu alte cuvinte = pe picior de egalitate)
Elevii trebuie sa vina cu el de acasa !
Si abia apoi se mai consolideaza sau se pierde in functie de cateva din motivele de mai jos:

Elevii castiga respectul nostru daca indeplinesc doua conditi
-vin la scoala
-se pregatesc cat de cat pentru scoala
Noi de castigam respectul fata de ei:
-daca nu itarziem la ore;
-ii facem sa intelega ceva din ora
-ii apreciem la justa lor valoare

Si probabil ca ar mai fi de adaugat..

Ce incerc eu sa fac este sa micsorez distanta dintre catedra si bancile elevilor. Nu vreau s-o fac sa dispara, pentru ca atunci nu ar mai fi invatamant, ci doar vreau ca ea sa se micsoreze.

E adevarat ca trebuie sa fii apropiat de ei, pentru ca prind mai repede, sunt mai interesati, dar distanta se micsoreaza cel mai bine in timp.

[carmenica]

As vrea sa va prezint cazul uni elev foarte dificil , cu probleme de adaptare si de comportament. La o ora a sustinut activitatea o d-na inv. care nu ii cunostea si isi dadea inspectia de definitivat la clasa cu pricina. Elevul a stat cuminte 5-10 minute dupa care a inceput sa se plictiseasca deranjand pe toata lumea. Ora s-a terminat cu greu iar directoarea l-a intrebat pe un ton raspicat de ce nu a stat cuminte . Elevul a raspuns ca el nu a avut nimic de facut, nu afost intrebat deloc, nu a avut nici o sarcina de lucru. Elevii cu cat ii motivezi prin activitati cu atat te respecta mai mult...

[mircea77]

Elevul a raspuns ca el nu a avut nimic de facut, nu afost intrebat deloc, nu a avut nici o sarcina de lucru. Elevii cu cat ii motivezi prin activitati cu atat te respecta mai mult...

Da sunt deacord, insa mai depinde daca il intereseaza sau nu ..

[carmenica]

Pai vezi ce il intereseaza si comunici pe aceeasi unda cu el. Ii adaptezi sarcinile de lucru pe tipul lui predominant de inteligenta si astfel elevul va fi bucuros ca face ceea ce ii place. E greu dar asa poti comunica cu elevii ce refuza sa comunice.

[cmaryro]

javascript:emoticon(':wink:')"E bine sa rupem barierele de comunicare". Sunt de acord cu aceasta afirmatie. Trebuie sa ne apropiem de sufletul elevului, sa il intelegem, sa il ajutam dar si sa ne facem intelesi. Daca reusim sa ne apropiem de ei putem sa ii ajutam in multe conflicte, inclusivin cele pe care le au cu parintii-conflictul dintre generatii.
Eu sunt de acord cu adresarea pe nume. La scoala nu am aplicat-o inca, dar in familie da. Baietii (15 si 18 ani) mei imi zic pe nume si ma simt foarte bine.
Respectul il obtii prin ceea ce esti, prin ceea ce stii si prin ceea ce spui, dar distanta dintre profesor si elev este totusi necesara.
Marinela

[efodorean]

In familie si eu sunt de acord cu astfel de adresari.Si eu mi-am tutuit parintii,si fiica mea ne-a spus pe nume si mie si tatalui ei,asta neimpiedicand-o sa ne respecte.
Pentru adresarea la scoala insa imi pastrez opinia-doamna/domnule profesor. din partea elevilor si profesorii pot sa se adreseze elevilor folosind prenumele acestora,dar cred ca numai la clasele mici.Le clasa terminala de liceu cred ca adresarea trebuie sa se schimbe.Sotul meu,care a fost prof.universitar, s-a adresat intotdeauna studentilor cu apelativul domnisoara studenta/domnul student ceea ce facea placere studentilor din anii mici , sau cu domnusoara inginer/domnule inginer studentilor din anii terminali , ceea ce prezinta o consideratie in plus pentru statutul studentului.
Desi am jumatate de veac,trecut de fix,la scoala ma tutuiesc cu colegele/colegii tineri si pot spune ca ma inteleg chiar mai bine cu acestia decat cu colegele de varsta mea.
Cat despre familiarismele cu elevii ,mai ales domnii colegi trebuie sa fie foarte atenti cum se adreseaza in special fetelor si cate li se permite acestora.Un coleg care a fost in State pentru 2 ani ne povestea cat sunt de periculoase relatiile prea familiare cu elevii si cat de speculanti erau acestia.In momentul cand nu le convenea ceva se duceau la director si-l acuzau de cine stie ce ganduri.Cred ca trebuie sa privim lucrurile pe toate fetele ,sa analizam bine situatia si apoi sa luam hatarari care,daca nu sunt bine gandite ,s-ar putea sa ne aduca neplaceri.
Catia