www.didactic.ro

[narci2net]

Un copil care este diagnosticat cu OLIGOFRENIE GRAD II ACCENTUAT , IQ 45 , DISLEXIE , DISGRAFIE , DISCALCULIE , IMATURITATE PSIHOAFECTIVA , poate fi integrat in invatamantul de masa ?

[ramclaudia]

Orice copil poate fi integrată într-o şcoală cu program normal. Eu am o elevă surdo-mută, cu multiple alte boli asemănătoare celor spuse de tine. Dacă aduce acte de la Protecţia Copilului că se poate integra într-o şcoală cu program normal tu nu poţi hotărâ că nu este aşa, deşi nu te poţi înţelege cu elevul respectiv. Succes şi multă baftă!

[narci2net]

Eu am preluat acest copil in clasa a III - a si la 11 ani nu face diferenta intre litere , copiaza dar mecanic fara sa stie ce a scris , nu stie sa numere . Am muncit cu ea aproape un semetru fara sa stiu ca are acest diagnostic destul de grav dupa parerea mea si ma intrebam ce metode sa folosesc ca sa o invat ca 1+2 =3 . Cat priveste profesorul de sprijin cred ca este de domeniul viitorului indepartat cel putin aici pe plan local .

[ramclaudia]

îNCEARCĂ CU OBIECTE, FRUCTE, BANI ETC. Nu trebuie să te descurajezi nu vezi că sistemul pune bază pe creativitate, abilităţi practice şi mai puţin pe altceva. Succes!

[elenna]

am nevoie de un model de p.i.p. pentru copii cu c.e.s.
am consultat literatura de specialitate si nu am reusit sa -mi aleg un model ; ideile sunt impartite;ma puteti ajuta in acast sens?

[soricel]

Conform noii legi 448 privind protectia persoanelor cu handicap, prioritatea in alegerea formei de invatamant o are parintele copilului cu handicap.Conform certificatului de orientare scolara, copilul poate frecventa o scoala de masa , cu profesor de sprijin sau fara.

[mrazvy1]

Daca dignosticul este cel indicat mai sus, cu parere de rau va anunt ca el nu are ce cauta in invatamantul de masa. Mai rau se face unui copil cu un astfel de diagnostic. Cel mai indicat ar fi inscrierea intr-o scoala speciala. Acolo este o programa specifica si adaptata gradului de deficienta. Este dreptul lui la educatie si va obtine mai multe rezultate daca va fi inscris in invatamantul special. Alte informatii pot oferi daca scrieti la mrazvy1@yahoo.com Sa auzim numai de bine!

[noemi_curetean]

Un copil care este diagnosticat cu OLIGOFRENIE GRAD II ACCENTUAT , IQ 45 , DISLEXIE , DISGRAFIE , DISCALCULIE , IMATURITATE PSIHOAFECTIVA , poate fi integrat in invatamantul de masa ?

Teoretic se poate acest lucru insa practic de foarte putine ori. Eu lucrez intr-o scoala speciala pentru deficienti mintali si cunosc cazuri de copii care au invatat la noi in scoala si care au fost orientati pentru integrare insa din pacate s-au pierdut, unii au abandonat scoala (cei mai multi) iar altii s-au intors in scoala noastra si a fost aproape imposibil sa mai recuperam ceva cu ei. Pentru ei efortul este prea mare iar timpul alocat este foarte putin atunci cand in clasa mai ai inca 20 de elevi de care trebuie sa te ocupi

[cara112]

Un copil cu acest grad de handicap nu se poate integra intr-o clasa din invatamantul de masa.Sunt psihopedagog la grupa de copii C.E.S.In cazul acestui copil si diagnosticul pe care il are ,va evolua mult mai bine si va avea mai multa incredere in el daca va lucra intr-o clasa de copii speciala Daca nu exista asa ceva in orasul din care provine ,atunci copilului ii trebuie neaparat un profesor de sprijin si in ambele cazuri ii trebuie logoped .

[nastase]

IN PRIMUL RAND nu se utilzizeaza acei termeni oligofreni,, nici scris nici verbal, ci Întarzieri medii in dezvoltarea intelectuala in cazul copilului de mai sus.Omul este o fiinţă bio-psiho-socială-culturală,.. poate să ramană in scoala de masa dar trebuie sa existe munca in echipa-institutor-profesor de sprijin si logopedul din cadrul scolii .Daca acest copil se va intalni macar odata pe saptamana cu logopedul, profesorul itinerant va avea progrese.Iar daca profesorul de sprijin va colabora cu institutorul si vor fi pe aceeasi lungime de unda adică prof. de sprijin nu sa asculte de institutor ci mai curand se va interesa unde anume este copilul cu litera cu cifra ce propuneti sa fac astazi cu el ?!! ..copilul va progresa .Iar logopedul sa-si faca treaba.Stie el mai bine ce are de facut .Fără cooperare nu se poate face pregrese.Veţi vedea ca si coeficientul de inteligenta ii va creste de la an la an.Lucrez cu aceasta categorie de copii de 7 ani .

[natasav]

--------------------------------------------------------------------------------

Children with autism and official assistance


Problemele cele mai evidente în ceea ce priveşte asistenţa copiilor cu autism în România:


a) Lipsa diagnosticului precoce.

Medicii şi psihologii de copii au o „precauţie extremă”(după propriile declaraţii) în a pune un diagnostic de autism: înainte de 3 ani se pune un alt diagnostic de exemplu "tulburare de ataşament” sau „tulburare de dezvoltare” (diagnostic care nu-i spune nimic părintelui – nici nu i se explică nimic de altfel) . Această precauţie se bazează pe concepţia învechită că autismul este invalidant definitiv şi nevindecabil. După cum arată însă experienţa de peste ocean, diagnosticarea precoce este un factor cheie în recuperarea copilului: dacă se aşteaptă după trei ani, timpul trece foarte repede, un copil cu autism poate avea şi perioade mai bune de progres aparent şi unele de regres. Astfel încât se poate ajunge foarte repede cu el la 7 ani când se pierde speranţa recuperării complete.
Personal, am aflat după doi ani şi în mod accidental (când copilul avea 5 ani) că în fişă i s-a scris „note autiste”. Mi se pare de neiertat, pentru că în aceşti doi ani puteam face foarte multe pentru el – dar ori de câte ori alţi cunoscuţi de-ai mei au avansat ideea autismului le-am replicat că „am fost la specialist” şi „nu are acest diagnostic”. A trebuit să intru în legătură cu grupul de părinţi de pe Internet ca să văd că într-adevăr seamănă cu alţi copii cu diagnosticul respectiv – şi atunci am început să citesc şi să mă instruiesc – dar timpul pierdut nu mi-l poate da nimeni înapoi.

b) Lipsa specialiştilor în tratarea şi recuperarea copiilor autişti.

Odată conştientizată problema copilului, fie oficial prin medic fie intuitiv, părintele se trezeşte într-o situaţie halucinantă: nu există experţi acreditaţi oficial în tratarea autismului în Romania: in sistemul de stat nu găsim nici un expert în tratarea autismului prin metode comportamentale la care sa se poata apela oficial (ma refer la tratare, nu în diagnosticare).... Există câţiva psihologi pediatri care lucrează cu metode vechi şi destul de ineficiente pentru afecţiunile generate de autism. Atât facultăţile de psihologie, cât şi instituţiile care ar fi trebuit sa găsească mijloace pentru a acoperi acest domeniu neacoperit 100% par să fie desprinse de realitatea imediată în această privinţă. In nici o facultate de psihologie din România nu se studiază efectiv terapii pentru copiii cu dizabilităţi.
În rest, există câţiva coordonatori neoficiali, care lucrează pe cont propriu...unii dintre ei se pot mândri cu câteva cazuri recuperate (nu se ştie câte, destul de puţine dacă tragem linie)
Chiar şi cu un coordonator, părintele trebuie să înveţe ABA într-un timp record, altfel nu poate asista echipa (coordonatorul nu poate fi de fata decât cel mult odata pe săptămână). Problema este că numai părinţii cu nivel ridicat de instruire reuşesc să înveţe suficient pentru a coordona singuri un program ABA; şi numai părinţii cu câştiguri de 2-3 ori mai mari decât salariul mediu pe economie pot spera să angajeze suficienţi tutori pentru copilul lor. Deci, copii provenind din familii modeste şi sărace sunt condamnaţi din start.

c) Lipsa centrelor în care să se trateze autismul.(centre ABA pentru început).

Nu există centre special pentru autism – la ora actuală toţi copii cu dizabilităţi se tratează la un loc chiar dacă necesită terapii şi calificări diferite iar numărul copiilor cu autism este deja prea mare ca să poată fi integraţi într-un centru.

d) Numărul mic de centre dedicate tratamentului copiilor cu dizabilităţi.

În Bucureşti există un singur centru pe fiecare sector. Chiar dacă s-ar mări capacitatea centrelor actuale tot ar rămâne problema distanţei - un copil cu autism este un copil cu probleme de integrare, un copil greu deplasabil: mulţi părinţi renunţă la centru pentru că este prea departe.


e) Lipsa unei strategii de ajutor şi integrare socială eficace.

Nu există grupe speciale de grădiniţă pentru copiii cu autism care să le permită să ia contactul cu lumea reală. Aceste grupe ar trebui înfiinţate la grădiniţe normale şi nu separat (grădiniţe speciale) pentru că s-ar permite socializarea şi legătura cu copiii normali. În plus, grădiniţele speciale ar fi probabil din nou la mare distanţă şi părinţii nu ar putea să transporte copiii zilnic.
Situaţia actuală face ca mulţi părinţi să încerce să integreze copiii în grupe normale (mai mult cu rezultate de eşec decât pozitive) şi situaţia diferă – de multe ori nici educatoarele nu cooperează şi nu manifestă bunăvoinţă.
În ceea ce priveşte strategia de integrare şcolară (integrarea cu curriculum adaptat), ca multe lucruri din România, este ....apă de ploaie. Am fost sfatuită sa găsesc „o învăţătoare înţelegătoare” cu care să vorbesc din timp (şi probabil să îi duc cadouri tot din timp) ca să nu îmi dea copilul afară din clasă. Şi mai mult de patru clase să nu sper, mi s-a sugerat (asta acum doi ani, intre timp cred ca sugestiile s-au mai schimbat)
f) Lipsa informării şi a colaborării reale cu părinţii.

Părinţilor li se comunică cel mult un diagnostic sec fără să li se explice nimic altceva: prognoza bolii, tipuri de terapie, simptome, care este rolul lor, ce atitudine trebuie sa aibă. Chiar şi celor (puţini) care intră în terapia ocupaţională nu li se comunică mai nimic pe parcursul terapiei (nu există nici măcar tentativa de a-l antrena pe părinte să îşi formeze nişte abilităţi care să-i permită să îl ajute pe copil să evolueze şi să se integreze.)
Datoria instituţiilor implicate ar fi cel puţin să ţină părintele la curent cu nevoile de tratare ale copilului. Se oferă pentru copil doua jumătăţi de oră pe săptămânâ când are de fapt nevoie de intervenţie susţinută, 40 de ore pe săptămână sau dacă se poate 80% din timp. Ar putea însă să i se comunice acest lucru (care este nevoia reală în această dizabilitate) şi să nu i se dea iluzia că acel program instituţional sărac este suficient pentru a-i salva copilul.
Părintele este pionul cheie în salvarea copilului; aceasta depinde de implicarea părintelui, de nivelul lui de instruire şi de informare.

g) Atitudinea fundaţiilor
Părintele disperat ajunge de obicei (în lipsa instituţiilor care ar trebui să îl ajute) la fundaţii şi ONG-uri care se ocupă cu ajutorarea copiilor cu dizabilităţi. Realitatea este însă că aceste fundaţii oferă doar un paleativ şi nu o soluţie reală: un personal înţelegător (dar mai deloc specializat în nevoile specifice ale autismului) care asistă copilul câteva ore şi cel mult i se oferă jucării şi posibilitatea de a ieşi în afara casei, deci o scurtă ieşire din izolare. Copilul autist nu se izolează din proprie iniţiativă ci este izolat treptat de societate pentru că toţi, adulţi şi copii, îl consideră drept un individ cu care nu se poate comunica în mod normal, deci se intră într-un cerc vicios în care izolarea completează efectul simptomelor clinice.

http://weandautism.blogspot.com/2008/01 ... icial.html
_________________

[nastase]

imi pare rau de cele petrcute in Romania,dar speram ca daca vor exista minti luminate, vor gasi solutii de rezolvare , de terapii a acestor copii cat mai aproape de scoala , familie.Citind acest articol al nataseiv m-am gandit ca scolile in care exista psihologi, scoli speciale sau de masa, unde exista si copii autisti,gradinite, sa investeasca in psihologi prin acele proiecte pe care Ministerul Educatiei cu siguranta le vor accepta.De ce trebuie numai ONG-urile sa preia sau sa-si asume anumite responsabilitati,competente, pe cand e posibil si in sistem public.Parca asa spune un articol din Constitutia Romaniei .Educatia e gratuita.Iar programul de terapie de 40 ore pe saptamana imi pare dur pentru un copil.Ar insemna 7 ore pe zi mereu sa fie monitorizat , dirijat, stai asa , nu fa asa.Cand sa mai parcurga si orele de terapie, daca el trebuie sa fie si la programul de gradinita care e foarte important pentru achizitiiile pe care si le formeaza in grup, si sa aiba o orecare independenta, autonomie sa si-o formeze nu dadacindu-l mereu psihologul cum se doreste sau tutorele.aCESTEA SUNT IMPORTURI. Consider ca si in sistem public se pot face lucruri frumoase prin cresterea orelor de terapie pe logopedie.S-ar produce ca si o schisma daca copilul este dus la acel program de 40 ore deci care e si scump iar in momentul cand parintele nu-si mai permite sa-si continuie terapiile de soc-zic eu -sa nu gresesc , nu se gandeste la copil ca e ca o ruptura..Deci mai usor trebuie sa o lase mamicile si sa nu alerge dupa tot ce zboara.Este bun daca e integrat copilul in scoala sau gradinita, pentru ca vad ca exista interes din partea unor directori de gradinita, mai ales scoli speciale, sa-si atraga logopezi daca Inspectoratele scolare nu sunt capabile. Iar logopezii stiu ce este mai bun si pentru copilul autist si ptr. cel mai putin autist , la FEL SI ACTIVITATILE pe care le organizeaza gradinita in grup sunt benefice si nu cred ca educatorii nu sunt atenti cu copii autisti sau cu elemente autiste.Cred ca le-ar prinde bine acestor copii o integrare in centre de plasament, unde sunt multi copii si invata isi formeaza multe deprinderi pe care in familie o mamica nu-i trece prin cap din cauza ca doreste sa-l protejeze.D exemplu activitatile de autogospodarire, isi face singur patul, se imbraca singur, mananca singur, prin imitatie automat va face si copilul cu elemente autiste. matura,participa la activitatile culturale, poezie, cantec, joc, asta la camin iar la scoala - educatia de baza. Pe o perioada scurta de timp nu uitat. la camin.
Pe timpul lui Ceausescu la casele de copii nu existau copii autisti sau cu Logdon-down, toti erau copii, nu atatea tratamente diferentiate , toti faceau aceleasi activitati vrand -nevrand, mai usor mai greau, mai devreme mai tarziu. A facut si liceu o fetita - pui galben le ziceam noi si cine a stiut ca e cu Logdon -dawn, sau cati or mai fi fost cu autism.Deci parinti nu trebuie sa deznadajduiasca.Speranta moare ultima.

[natasav]

Articolul de mai sus l-am gasit pe un Forum scris de o mamica cu copil autist (mama fiind cadru didactic).
Eu nu sunt cadru didactic sunt parinte a unui baietel de 5 ani autist (sdr. Asperger) dar cu putin mai mult noroc. Avem in localitate o fundatie americana "Cristi's Outreach" singura din Moldova care are specialisti in terapii ABA cu supervizori americani (singura terapie cu rezultate). Copilul a urmat timp de 2 ani aceasta terapie si a progresat foarte mult, vorbeste, merge la gradinita normala, a cantat si a spus o poezie la serbare de craciun fara probleme, a dansat pe scena joc popular, citeste pe litere si a inceput sa scrie.
As dori pe aceasta cale sa-i multumesc D-nei V. V. de la gradinita nr. 3 Barlad, o doamna cu experienta, care a acceptat acest copil, s-a ocupat de el mai ales la inceput iar acum s-a integrat in totalitate in colectiv.
Sper sa avem si dupa 2 ani (cand va trebui sa mearga copilul la scoala )putin noroc de o invatatoare cu aceeasi experienta. Ar fi pacat ca acest copil care o memorie de exceptie, cunoaste toate instructiinile si comenzile la calculator, etc...sa nu fie acceptat intr-o scoala de masa cu un profesor de sprijin (daca va fi nevoie).

[alesarec]

profesorul de sprijin nu poate face minuni. el poate sa il ajute in anumite limite. un copil cu asemenea diagnostic niciodata si cu nici un fel de prof. de sprijin nu va reusi sa-i ajunga pe ceilalti copii din clasa. trebuie sa iei legatura cu comisia de expertiza care sa il poata orienta spre o scoala speciala.

[natasav]

Alesarec, nu cred ca sunteti bine informat, copii cu sd. Asperger (sd. lui Eistein) sunt cu autism inalt functional, copilul a mostenit de la tatal lui care a la varsta de 5 ani a prezentat aceleasi simptome...dar datorita faptului ca parintii erau cu functii inalte nici-o invatatoare nu indraznea sa comenteze. Sotul meu a terminat liceul cu media 10, a terminat facultatea de electronica si este inginer de 20 ani. Asa ca nu indrumati repede copii la scoli speciale, daca nu stiti despre ce este vorba, va rog sa va documentati despre acest subiect. Avem in localitate copii cu autism clasic(dupa cativa ani de terapii ABA la fundatia americana), care merg la scoala normala si au calificative f.b. fara cadru de sprijin...