www.didactic.ro

[invatator]

CERCUL PEDAGOGIC, o intrunire metodica ce-si pierde scopul?
As dori sa supun dezbaterii voastre, dragi colegi, aceasta tema, poate descoperim solutii impreuna, pentru ca cercul pedagogic sa redevina "agora" dascalilor, provocarea careia sa-i raspundem cu profesionalism. De ce s-a perimat rolul cercului pedagogic? Cum am ajuns ca intr-o modalitate mereu aceeasi sa asistam la lectii demonstrative- mai mult sau mai putin-, la referate si proiecte pe care aproape nu le mai audiaza nimeni? Cati dintre noi sunt prezenti la C P? De unde acest mare dezinteres? Ce ar interesa pe cei mai multi dintre noi la aceste intalniri?
Daca dezbatem cu sinceritate tema, expunand opinia noastra fata de aceasta problema, poate apar, cum ziceam, si solutii.
La noi, in zona Ocna Mures, Alba, am observat aceste atitudini deloc profesionale, multi absenti, foarte slaba participare la discutii/dezbateri, mai toti dorim sa se incheie repede si ne bucuram de colegii pe care-i revedem. A scazut foarte mult interesul pentru orice tema se propune.
Uneori am organizat ateliere de lucru, cu invatarea unui joc didactic, cu prezentarea si exersarea unei metode active de invatare sau am organizat expozitii. Atunci parca s-a observat o altfel de participare, dar nu mult diferita de cea anterioara.
Va astept cu opiniile voastre, poate iesim cumva din letargie. Sau poate in alte zone/ judete e altfel?
Elena Carunta

[mireille_mm]

Interesanta tema!

Eu cred ca temele care se discuta la Cercurile Pedagogice sunt interesante. Totusi, aceste intalniri ar trebui sa fie interactive, sa avem capacitatea de a accepta ca, colegi ai nostri au opinii diferite, sa aducem argumente pro si contra, sa discutam deschis si nu in ultimul rand sa avem curajul de a ne spune punctul de vedere.
De cele mai multe ori, vinovatul de acest 'fiasco' al cercurilor pedagogice este moderatorul. In cazul nostru (Jud. Ilfov) inspectorul de specialitate. (asta este punctul meu de vedere - daca gresesc astept argumente)
Lectiile demonstrative ar fi mai interesante daca nu ar fi regizate (stim bine ca asa se intampla de cele mai multe ori). De ce sa nu abordam o tema/subiect mai putin discutat sau o metoda noua?
Eu, spre exemplu, am sustinut o lectie demonstrativa in cadrul unui Cerc Pedagogic la disciplina Educatie pentru sanatate (optional) cu tema HIV/SIDA la clasa a II-a. A fost o experienta unica! Discutiile 'de dupa' au fost aprinse, exact cum va spuneam, cu argumente pro si contra. A fost printre singurele reuniuni la care nu ne-am plictisit (ar trebui sa mentionez ca inspectorul de specialitate a lipsit de la discutii???) iar cei care au lipsit au regretat.

O solutie??? Schimbarea mentalitatii as zice eu!

[invatator]

Incerc sa sintetizez:
-acceptarea unui dialog, a opiniilor celorlalti
-discutii deschise, de tip dezbatere
-moderator adevarat, care cunoaste/ si aplica regulile comunicarii, dar care si este unul dintre specialistii in domeniul sau
-lectii life/neregizarea lectiilor propuse
-schimbarea mentalitatii...cred ca toate cele enumerate tin de schimbarea care trebuie sa vina din noi.
Multumim, Mirela, mai asteptam opinii.
E. Carunta

[ani]

Cred ca, in parte, succesul unei activitati a cercului depinde de moderator si de tema propusa. La noi, la Braila, de ceva vreme se merge pe ideea activitatilor interactive. Nu prea mai ai timp sa te plictisesti si, lucrul cel mai important, castigi oarece experienta. Spun "experienta" pentru ca atat ca sustinator al unei activitati, cat si participant la discutii, castigi experienta in planul comunicarii, al sustinerii unui punct de vedere. Moderatorul trebuie sa stie sa "conduca" atunci cand discutiile se aprind, dar si tema trebuie sa fie "ofertanta", sa incite la dezbateri, sa fie de actualitate. Nu spun insa ca nu mai sunt colegi care ar fi preferat sa asiste doar la o lectie demonstrativa! Nici la noi nu s-a renuntat la lectiile demonstrative. Eu prefer de multe ori sa le spun activitati demonstrative pentru ca unele sunt foarte reusite si ies oarecum din tiparele lectiei traditionale.

Anica Frigioiu
Braila

[albinutza]

Cercurile pedagogice ar utile într-adevãr dacã ar fi interactive.În sem.acesta am participat la o lecþie deschisã în urma cãreia am înþeles cum sã nu faci.A fost pierdere de vreme,indignare si din pãcate am ramas cu un gust amar.Sper sã putem schimba ceva astfel încât sã fie utile aceste întâlniri.

[anahodoroaba]

In Bacau nu se mai desfasora de mult lectii in cadrul cercului pedagocic.Fiecare scoala gazda isi proiecteza activitati specifice astfel incat cadrele didactice participante sa plece multumite, impresionate,fara sentimentul timpului pierdut. Se prezinta si activitati directe sau indirecte cu elevii, dar nu sub forma unor lectii cu catalog. De prezenta se ocupa inspectoratul. Colegii, in general , nu lipsesc pentru ca au nevoie de punctaj . Un aspect care merita luat in seama este si acela ca este una din putinele cai de a invata si de la altii ceva, de a-ti da seama pe unde te afli in ceea ce priveste dotarea scolii, nivelul de pregatire al elevilor, noutati in predare, care mai sunt problemele colegilor.Sincer, eu pana acum am avut numai de invatat de la scolile pe care le-am vizitat in ultimii ani. Nici o activitate nu s-a repetat. Copiii si produsele muncii lor nu au lipsit. Au mai lipsit, ce-i drept, inspectorii, dar cine nu poate juca rolul unui inspector in ziua de azi?

[toni]

Interesanta discutia!
Din pacate observ ca boala are o dimensiune nationala! Sunt multe lucruri care ar trebui abordate complet diferit fata de ce se imtampla acum. As porni de la organizare: de multe ori nici nu stii la ce te duci la scoala organizatoare. Gazdele ar trebui sa faca din timp cunoscute activitatile propuse. Sa stii la ce te duci.
Apoi ar trebui imaginatie la greu, sa surprinzi musafirii cu lucruri deosebite, neasteptate! Pentru asta trebuie indrazneala si fantezie. Apoi ar trebui transferata atentia la ceea ce face invatatorul. Cunosc multe cazuri cand discutia s-a centrat pe elevi, pe ce stiu, ca una, ca alta, toate nereusitele date in fundul bietilor copii... Pe mine personal ma intereseaza ce face cel de la catedra; clasa mai putin!
Mai astept si alta pareri!

[sandapavel]

Din pacate, pentru restrangerile de activitate si chiar pentru pretransferari se calculeaza un punctaj in care este inclusa si sustinerea unui cerc pedagogic. De aceea (de fapt, si de aceea...) la noi in sector (5) aceasta activitate se repeta destul de des.
As minti daca as spune ca nu mi-a fost de nici un folos participarea la aceste cercuri, caci am invatat cate ceva, dar mi se pare un mare stres pentru invatatorii care trebuie sa le sustina, pentru elevi si chiar si pentru cei care se ocupa de organizare.
Ne bucuram de moderatori diferiti si de activitati diferite, unele interesante, altele plictisitoare, dar nu am auzit pe nimeni sa se bucure de faptul ca a fost propus sa le sustina. In 2 ani, scoala noastra a gazduit 2 cercuri pe sector.Poate ar trebui ca fiecare scoala si fiecare invatator sa hotarasca daca e cazul sau nu sa gazduiasca un cerc pedagogic, daca e in interesul lui ori daca are ceva inovator de aratat. Daca nu are, mai bine sa nu-l obligam...

[invatator]

E si acesta un punct de vedere ce poate fi analizat; noi, cei din zona X, negociem locul de desfasurare a cercului pedagogic, de comun acord; tinem insa cont de faptul ca o scoala nu s-a implicat deloc, pe cand alta a fost vizitata de cateva ori la rand. Si in ideea Sandei Pavel, ce te faci cu cei care hotarasc ca ei chiar niciodata nu au ceva de aratat, fie inovator sau nu? Trebuie sa fie o masura a lucrurilor.

[emilia_07]

Sunt o pierdere de timp si devin frustrante si mai sunt si ore pierdute aiurea. Invatati de la profesori, care stiu sa se organizeze si nu pierd timpul cu activitati repetate an de an, cu lectii demonstrative la fiecare cerc etc. Nu stiu de ce numai invatatorii sunt stresati de aceste cercuri, de parca ar avea ceva de dovedit...probabil sunt de vina inspectoarele lor, care fac exces de zel si de hartoage si cand va vin in inspectie, va fac praf intr-un minut, caci nu stie nimeni mai bine decat ele...astea se faceau pe vremea raposatului, modernizati-va invatatori!

[cadrudid]

din20 aprilie 2005 ne-am modernizat, va asigur!

[emilia_07]

Eu vorbesc in cunostinta de cauza si stiu sigur ca pana azi , adica 2008 inca se procedeaza asa la invatatori si sunt umiliti de inspectori, care tot nu le convine nimic din ce fac, stiu din surse sigure, adica colege care sunt revoltate, dar nu le aude NIMENI.

[cadrudid]

nu vorbiti in totala cunostinta de cauza.

am avut cerc la mine la scoala in decembrie anul trecut si nu ne-a umilit nimeni.

[felixmunteanu]

Si cand cercul se mai desfasoara si in JOIA MARE, sa vezi ce relaxat e propunatorul activitatii si cat de dornici sunt cei ce participa!
Discutiile sunt in general sterile. Facem ce facem si, de la analiza lectiei, ajungem sa dam vina pe altii, de obicei pe profesori si totul degenereaza.
Ni se cer tot felul de propuneri de schimbare in diferite domenii, dar nu am vazut vreun semn ca ele ar fi citite macar.
Se dau puncte pentru o lectie sau pentru un referat, indiferent de calitatea lor, dar nu conteaza ca unii dintre noi participa activ de fiecare data la discutii.
Despre moderatori ce sa zic? La noi posturile sunt ca in monarhia britanica: pe veci. Daca propui schimbarea, ai ceva cu respectivul, vrei sa fii tu sef. Dar anii trec si ei aduna puncte grele pe care tu, "cel de rand", trebuie sa te zbati sa le MUNCESTI in alt fel. La un moment dat erau 3 puncte pe an (s-au redus la 2) egale cu editarea unei carti de specialitate.
Pai, daca merge si asa, de ce sa se oboseasca cineva sa schimbe rutina?

[romel]

Iarăşi aveţi dreptate fiecare!
De vină este cercul. El e vicios, pentru că permite să se înscrie în el un "infinitigon"(?). Şi în fiecare unghi al acestei creaturi înscrise, suntem câte unul dintre noi, care îi are în câmpul vizual pe ceilalţi, văzuţi şi nevăzuţi.
Ce-i trist, dragă Felix, este faptul că unii râd din colţul lor, nesesizând inutilitatea acestui "infinitigon monstru", în care se face loc şi se râde fără rost, în loc să se construiască alte "figuri utile" (?).
La centru nu vedem nimic, dar privirile converg spre un "punct...".
Dar şi mai trist este faptul că fiecare, din colţul său nu vede decât pe ceilalţi, dar pe sine, NU !
Nu poate fi "mare" decât cineva care se află într-un punct exterior cercului, aflat pe o sferă, şi observă acest cerc vicios şi personajele din fiecare unghi al "INFINITIGONULUI MONSTRU" (?). Este acela care este observat de către noi şi divinizat.
Cum forţa de atracţie a pământului nu ne permite să ne putem înălţa dând din aripi (care au şi ele coate), dăm din ele, unii dintre noi, şi credem că suntem zburători... Cei cuminţi tac, cei obraznici fac... La "sfârşit" se inversează stările: unii râd şi alţii plâng. Cât eşti mic, nu te doare nimic, când eşti mare te dor şi gândurile, nu numai oasele...
Filosofii ! Oare prin alte ţări or fi cercuri ? Programele lor le-am cam copiat ! Până şi în acest nobil demers uman, educaţia, întâlnim "râsu'-plânsu'". Haideţi să râdem şi să ne ducem treaba la capăt, râzând fără rost cel care crede că a terminat de învăţat, sau compătimind, acela care mai are de învăţat.

Numai spre bine!