www.didactic.ro

[yoyollini26]

E ceva obisnuit ca cineva sa isi propuna sa faca anumite lucruri, sa renunte la vicii si sa-si promita ca nu va repeta din greselile trecutului la inceputul fiecarui an. Putem sa facem asta si la inceputul unui an scolar?
Dragi profesori, va intreb, din partea elevilor, este posibil sa ne schimbam de anul acesta? Am putea sa inlocuim temele plictisitoare cu altele mai interesante, sa ne faceti sa zambim chiar si cand dam lucrare de control, sa nu ne gandim la scoala cu greata? Poate nu o sa avem banci noi, sau lumina o sa cada tot aiurea pe caiete, iar apa calda va fi o amintire in continuare, dar putem sa spunem ca de anul acesta, cand profesorul meu va intra la ora, voi vedea intrand pe usa un prieten apropiat care imi vrea binele?
Putem sa facem o schimbare minora pentru un invatamant de calitate?
Eu am terminat liceul anul acesta, o sa fac Drept... dar nu pot sa spun ca de acum incolo nu ma mai intereseaza ce se intampla in scoli... Mi-as dori ca mai multi profesori sa ii intrebe pe elevi ce parere au de opera lui Eminescu, si nu sa le spuna ca e cel mai mare poet roman. Sa-i incurajeze sa intrebe "De ce?"... Un an scolar 2007-2008, asa cum va doriti...

[dandia]

Imi place cum ai scris. Si eu sunt de acord cu tine ca prea putini profesori gasesc resurse pentru a intra la clasa cu zambetul pe buze si a-i mai si intreba pe elevi "ce mai faceti azi?". Sunt profesor si deseori incerc sa trec peste nemultumirea intalnita la fiecare pas in scoala mea, astfel incat sa vad si problemele "copiilor" mei. Uneori reusesc, alteori nu! Despre schimbare iti spun numai ca aceasta daca e sa vina nu o face niciodata brusc, ci incet, silentios, astfel incat poate nici chiar noi nu ne dam seama.
Ce as schimba eu? Mentalitatea romanului. Dar asta este IMPOSIBIL! Vei intelege poate si tu ca schimbarea de mentalitate este unul dintre idealurile sublime, dar greu de atins. Si cand spun roman, ma refer atat la adulti cat si la tineri, adolescenti, copii. De ce sa nu fraudam daca se poate? De ce sa respectam legea, daca nici chiar legiuitorii nu o fac? De ce sa recunoastem ca suntem slabi cand putem da cu pumnul in masa? De ce sa facem lucruri de calitate, daca e mai simplu sa "spoim"? Si intrebarile astea pot continua.
Eu ii intreb mereu pe elevii mei "de ce?" si "cum?". Insa tocmai intrebarile astea nu le plac multora - de ce trebuie sa isi stoarca ei energia si sa gandeasca? Ar fi mai bine sa ii pun sa reproduca unul sau doua programe si gata! (eu predau informatica). De ce plec mereu de la exemple practice, de la probleme curente si ii pun pe ei sa judece, in loc sa le pun pe tava pur si simplu rezolvarile?
OK! Sa fim onesti! Noi, profesorii ne schimbam, dar elevii ce vor schimba?

[cristyna]

Poate reusiti voi, elevii, sa schimbati cadrul didactic. Poate nu reusiti de la prima incarcare dar sa nu va lasati.
Sunt multe moduri de a ne aborda pe noi, cadrele didactice si voi stiti cum sa o faceti dar de cele mai multe ori nu vreti.
Cred ca metalitatea trebuie schimbata in ambele sensuri.

[dandia]

Exact asta spuneam si eu: mentalitatea tuturor trebuie schimbata. Chiar si prejudecatile elevilor (care sustin sus si tare ca adultii au prejudecati, dar nu isi dau seama cate au ei). Eu chiar vorbesc din experienta proprie despre schimbare - am o clasa la dirigentie cu care "ma lupt" din rasputeri sa ii fac mai deschisi, sa fie mai receptivi la atitudinea celorlalti si sa nu judece inainte de a sti care este realitatea.
Sunt de acord ca adultii se schimba foarte greu. Nu vreau sa gasesc scuze, insa este explicabil: au ani in urma, sunt convinsi ca au cunoscut fapte si situatii suficiente, etc. Pe mine ma mira tinerii care, desi stau pe net, desi au micile lor comunitati, nu sunt deschisi la comunicare. Ii intrebi ce le place si raspund:"nu conteaza ca oricum nu suntem luati in seama". Ii pui sa descrie cum le place lor sa fie scoala, ce activitati sa se desfasoare si ei scriu cum ar trebui sa fie scoala model din perspectiva profesorilor. Asemenea stangacii le mai inteleg la cei mici, dar la adolescenti?!
Acum sa nu credeti ca sunt pornita impotriva elevilor, doar incerc sa fac lumina asupra unor lucruri care ma framanta si pe mine. Cum sa ii "schimbam" pe elevii nostri, fara sa se simta fortati? Caci pentru multi, indiferent ce am face, faptul ca vine de la profesor este obligatoriu o restrictie. Eu cred ca si media are o vina in treaba asta: prezinta numai conflicte in scoli, numai scandaluri intre profesori si parinti, etc. Cate cazuri fericite ati vazut voi prezentate la TV? De exemplu, ca s-a organizat un proiect de succes intre scoala si familie...
Dar deja intru intr-un alt subiect! Chiar ma intereseaza opinia elevilor si voi urmari acest topic asteptand cat mai multe raspunsuri ale elevilor.

[dandia]

Desigur, nu ei sunt de vina, ci parintii, televizoru', vremea (sau vremurile) si, in general, oricine altcineva.

SOCIETATEA! Si intelegem, implicit, toti cei ca fac parte din ea (chiar si prin indiferenta caracteristica romanului - daca nu ma afecteaza direct nu ma amestec)

Nu mai tin minte pe unde am citit-o, da' era o vorba care zicea cam asa: exista o singura persoana pe care o poti schimba -- tu insuti. (Ca o consecinta, pe oricine altcineva poti cel mult influenta -- oferind propriul tau exemplu.)

Dupa cum vorbiti e clar ca sunteti impotriva educatorilor (formatorilor). Dar nu stiti oare ca tinerii, in special adolescentii, nu doresc sa le oferim modele? Tocmai asta este una dintre prejudecatile lor - ei nu sunt ca si cei adulti, care s-au demodat. Pentru ca un model intr-adevar sa prinda ar trebui sa vina din intregul context social. Pe cine presupuneti ca va crede mai intai un elev: un profesor izolat sau reusita VIP-urilor societatii? Explicati-i dvs. ca ii foloseste sa invete cutare disciplina, sa urmeze o facultate si el va va raspunde imediat: "x nici nu a dat bac-ul si tot are nu stiu ce masini, are faima si bani". Iar cand vorbesc de cutare disciplina nu ma refer doar la continuturile invatarii, ci la tehnici de lucru, la deprinderi si formarea unui rationament specific unui domeniu.

Si va mira? Serios? Oare nu asta e ceea ce-i invata scoala? Nu scoala le spune inca din prima zi ca pot sa uite de orice i-ar putea interesa in mod natural, incepind de atunci tot ce conteaza e ce scrie in programa scolara?

Eu cred c-ar trebui sa va mirati daca ar raspunde al'fel. Ar insemna ca scoala n-a reusit inca sa stinga si ultimul licar de interes care se intimpla sa mai ramina pe la unii.

Aici nu comentez absolut nimic. Este parerea dvs. (se vede clar ca nu ati avut parte de un dascal adevarat).

E foarte complicat. Ca sa faceti pe cineva sa nu se simta fortat trebuie sa, hmm (cine ar fi crezut?), nu-l mai fortati sa faca una sau alta. Bunaoara: nu-l mai obligati sa mearga la scoala, nu-l mai obligati sa toceasca X sau Y, nu-l mai obligati sa faca teme, nu-l mai obligati sa dea lucrari si teze, etc., etc. De-ndata ce faceti toate astea o sa vedeti cit de liberi si nestingheriti au sa se simta. Si, cine stie?, s-ar putea sa va si spuna ceea ce chiar gindesc...

Eu vorbeam despre fenomenul general, despre ceea ce intalnesti la prima intalnire cu o noua clasa. Eu resusesc pana la urma sa deschid dialogul si chiar ma lupt pentru dorintele lor (unele dintre ele, bineinteles). Si nu prin metodele pe care le sugerati dvs., ci prin constientizarea utilitatii temelor, a lucrarilor si tezelor. Nu ati inteles: eu nu ma plang ca nu stiu cum sa procedez, ci am comentat atitudinea unor elevi. De fortat nu fortez pe nimeni. Ei sunt liberi sa aleaga: isi fac temele ca sa invete sau vor avea nota 2 (daca vreti sa fiu si sarcastica). Important este sa fii consecvent si sa inteleaga ei ca alegerea unui profil, a unui liceu, este a lor si trebuie sa o ia in serios.
Inainte de a incheia, va dau si un picut de dreptate: aveti motive sa credeti ceea ce ati scris aici, dar sa nu generalizati.
As fi vrut sa pot citi si opinii ale elevilor - sincere. Ce doresc ei sa schimbe anul acesta.

[dandia]

Nu-mi place sa ma contrazic cu oamenii, ci sa port discutii libere si schimb de opinii. De asemenea, atunci cand stau pe un forum incerc sa petrec acel timp cat mai constructiv, nu sa pierd vremea inutil. Asadar, este momentul in care amoga va raspund ca acest "dialog" este incheiat pentru mine. Cautati pe altcineva pe care sa il contraziceti si caruia sa-i gasiti defecte.

[lucky6emi]

Draga yoyollini26,
In primul rand doresc sa te felicit pentru reusitele din acest an!Sper din tot sufletul ca de acum incolo sa ai numai impliniri si bucurii!
La intrebarea pe care ne-ai adresat-o nu exista un raspuns simplu de forma da sau nu.Parerea mea este ca putem, cel putin ,sa incercam sa fim altfel la clasa.Daca vom reusi sau nu sa facem orele asa cum doresc elevii nu se stie.Sunt mult prea multi factori implicati iar noi doar simpli ,,scenaristi''.Nu stim daca piesa prinde la public decat dupa premiera.

[mioanghel]

De 18 ani ne chinuim sa ne schimbam si o facem incontinuu. Din pacate o facem haotic, fiecare dupa propriile reguli, aspiratii, idealuri. cum nu se "intalnesc doi care sa gandeasca la fel etc, bineinteles ca avem senzatia faptului ca haosul domneste si nu mai intelegem nimic. Exemple sunt nenumarate, iar ceea ce se intampla in invatamant este oglinda celor prezentate. Elevii se schimba pentru ca de asta ne ocupam noi profesorii. Problema este: Avem clar in minte cum trebuie sa-i schimbam? Sau mai precis: Avem resursele necesare sa-i schimbam asa cum visam? In acealsi colectiv de cadre didactice parerile sunt impartite legat de acest aspect, dar ce sa mai vorbim de zone geografice diferite? Noi isine suntem maleabili, "schimbam schimbarile" asa cum sefii nostri o fac sau mai des ca ei. Stati asa: daca va cadea guvernul, vom avea un alt partid la guvernare, alta echipa la minister, deci alte hotarari. Nici nu vom apuca sa aplicam "noile schimbari", ca se vor schimba. Asa ca nu mai fiti asa dornici de schimbare! Cautati mai degraba o lista de principii, nu prea lunga, pe care sa o putem aplica cu totii si sa ne apucam serios, consecvent si mai ales constant de treba! Cu totii, de la mare la mic, prin forta exemplului.
Mult succes, un an cu mai multe satisfactii si impliniri decat toti anii trecuti la un loc va doresc tuturor: elevi, parinti, profesori, pentru ca numai actionand impreuna vom reusi o schimbare in bine - binele nostru.

[oana1964]

De ce [...] ii pun pe ei sa judece, in loc sa le pun pe tava pur si simplu rezolvarile?

din pacate ei asta asteapta, sa li se dea pa tava tot. si, mai neplacut, este ca de foarte curand am participat la un workshop cu un profesor englez si ne-a demonstrat cum sa facem un anume gen de exercitiu. ce credeti? elevii trebuia sa faca doar 10% din tot exercitiul iar restul sa-l dea prof.ul pe tava, prin dictare. iar ei de la acel exemplu, sa faca o tema asemanatoare acasa.

dandia: Ii pui sa descrie cum le place lor sa fie scoala, ce activitati sa se desfasoare si ei scriu cum ar trebui sa fie scoala model din perspectiva profesorilor.

intr-adevar... mai bine zis raspund asa cum cred ei ca ne-ar placea noua sa auzim. numai ca asta denota prejudecatile lor, si nu faptul ca ne-ar cunoaste.

Caci pentru multi, indiferent ce am face, faptul ca vine de la profesor este obligatoriu o restrictie.

ca sa nu mai spun ca daca ai avut nesansa sa te nasti prin anii '60, '70 sau mai devreme, esti etichetat de ei drept comunist, cu toate ca ei nu stiu foarte bine ce inseamna ideologia comunista. pentru ei tot ce vine de la adulti, fie parinti, rude sau profesori este de sorginte comunista si ca atare nu au ce sa urmeze de acolo.

schimbarea.. e greu de facut asta. pentru ca fiecare vrea sa se schimbe ceva, dar nu el insusi.

[dandia]

pentru ei tot ce vine de la adulti, fie parinti, rude sau profesori este de sorginte comunista si ca atare nu au ce sa urmeze de acolo.

Exact! Sa va dau un exemplu: eu am creat un grup de discutii pentru elevii mei de la scoala. Acolo putem schimba opinii, dar si colabora la temele pentru acasa. Este un mijloc de comunicare pe care tinerii din ziua de azi il folosesc foarte mult (internet, nu?). Stiti cat timp mi-a trebuit sa ii conving sa-l foloseasca? Bineinteles ca sondasem terenul inainte si aflasem ca doar 2-3 dintr-o clasa nu aveau internet sau calculator acasa. Pana la urma i-am obligat sa posteze temele pe grup si cine nu o facea lua nota 2. Acum situatia s-a imbunatatit foarte mult, ei s-au obisnuit cu acest timp de activitate si chiar au inceput sa ma contacteze si pe messenger. Deci, o schimbare s-a produs, dar cu foarte, foarte multe insistente si eforturi din partea mea.

[oana1964]

este imbucurator ca ati reusit asta

eu am descoperit un lucru oarecum ciudat la elevii mei. eu sunt genul foarte permisiv, tocmai pentru ca am cunoscut de acasa ce inseamna sa fii mereu obligat sa faci ce spune altul, in aproape orice situatie de viata. si i-am lasat in banii lor, cum se spune, adica daca nu-si faceau tema, ok asta e. daca nu isi invatasera lectia pe ziua aceea, la fel, nu ma deranja, data viitoare o sa fie altfel, se mai intampla, avem si zile mai proaste. si, pana acum cativa ani, procedeul meu era foarte bine primit de catre elevi, care imi spuneau cu drag ca ora mea este cea mai relaxanta din tot liceul.
insa generatiile de elevi crescuti exclusiv dupa revolutie, mi-au oferit marea surpriza: au inceput sa fie galagiosi la ora si neatenti. cand le-am explicat ca nu sunt obligati sa invete, dar daca vor note mari totusi trebuie sa faca un efort, cand au inceput sa-mi reproseze ca e galagie in clasa din cauza mea, si le-am spus ca eu nu sunt pusa acolo sa fac politie ci engleza si ca daca vor sa fie liniste ei trebuie sa stea linistiti, au spus ca de ce nu ma impun, de ce nu-i oblig sa faca cutare si cutare lucru asa cum fac colegii mei!!! aproape ca nu-mi venea sa cred urechilor! cum!?!? ei, durii care aproape ca nu te saluta cand trec pe langa tine vor sa fie tinuti in frau!??! si.. am inceput sa incerc sa-mi schimb metoda de abordare, chiar daca nu imi este potrivita, dar macar incerc sa mentin un echilibru intre tendinta mea de permisivitate si punerea piciorului in prag.
totusi pana la urma cred ca nu este decat acel teribilism al varstei, care-i face sa fie impotriva a tot ce vine de la un adult.