catedre profesori gimnaziu!

catedre profesori gimnaziu!

Mesajde mircea_vl55 » 15 Apr 2010, 08:07

Nu am inţeles ce rămâne din catedra de fizică-chimie-biologie,dupa noua lege a învăţământului.
Câţi profesori ramân la această catedră si de ce specialitate.
Cum se va numi catedra.
Mulţumesc! :shock:
mircea_vl55
 
Mesaje: 4
Membru din: 13 Apr 2010, 07:54

Re: catedre profesori gimnaziu!

Mesajde sportiv » 15 Apr 2010, 20:21

,,Amestec"
Am glumit,cred ca trebuie sa vedem legea si planurile cadru,abia atuni vom sti exact!
Seara placuta!
Avatar utilizator
sportiv
 
Mesaje: 3121
Membru din: 19 Ian 2008, 19:02
Localitate: Răcăciuni-Bacău

Re: catedre profesori gimnaziu!

Mesajde marikaj » 16 Apr 2010, 18:37

probabil ca se va numi stiinte.
sportiv a dat dovada de indulgenta, eu am numit "balmoş"
Până la formarea noilor cadre didactice specializat în "ştiinţe", mai există profesori cu specializarea fizică - chimie, nu ştiu dacă mai sunt de biologie - chimie (erau într-o vreme), dar biologie - fizică - chimie nu prea cred.
Maria Stefan, profesor, Cicanesti, Arges

"Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeste mai rău decât dusmanul care ni le reproseaza" - Pythagoras
Avatar utilizator
marikaj
 
Mesaje: 1590
Membru din: 12 Ian 2004, 14:32
Localitate: Curtea de Arges

Re: catedre profesori gimnaziu!

Mesajde negruvoda56 » 05 Apr 2011, 21:46

Mai jos voi posta un fragment care argumenteaza importanta tuturor stiintelor, aceea de a fi premiza dezvoltarii economiei,dintr-un material care nu imi apartine dar pe care l-am descoperit de abia acum(si confirma ceea ce gandesc):
"Ce fel de reforma ne propunem pentru secolul XXI?
1. Se promovează un învăţămâant egalitarist, nu elitist, în numele globalismului, europenismului,
ultimelor teorii ale educaţiei sau ale diferitelor modele sau idei novatoare, et cetera, et cetera... România zilelor
noastre, trecută prin purgatoriul comunist, în loc să privească şi înapoi spre tradiţia şi experienţa pozitivă istorică,
culturală, a învăţământului ei, priveşte numai la - noile teorii educaţionale . Cui servesc aceste teorii nu face
obiectul articolului de faţă, dar merită sa fie cunoscute de intelectualul român. Modul cum a fost concepută astăzi
reforma, trebuie să o afirmăm că are reminiscenţe ale reformei din 1948, de egalitate pentru toţi, dar ceea ce este
mai grav impotriva naturii biologice. De ce ? Utopia egalitaristă promovată dupa 1948 până astăzi în şcoala
românească are la bază resentimentul, invidia pentru valorile superioare ale intelectului uman, care este un dar al
naturii pentru oamenii cu o dotare peste medie. Biologic, este un fapt atestat genetic prin mijloace ştiinţifice, că
oamenii nu sunt egali din punct de vedere al inteligenţei. Unii sunt dotaţi cu o inteligenţă nativă, alţii cu mai puţină
sau de loc. De aici a apărut motivarea politică a teoriilor partidelor şi curentelor de stânga că ceea ce natura nu a
vrut să creeze poate fi impus prin măsuri artificiale, deci prin legi care să stabilească egalitatea între oameni.
Natura a refuzat unicitatea, egalitatea care ar fi condamnat-o la dispariţie, şi a ales diversitatea lumii, care i-a
asigurat perpetuarea, dezvoltarea. În licee, înainte de ultimul război mondial, într-o clasă ca a mea (1934), raportul
între elită şi codaşi era de 1/1; între aceste extreme era grosul clasei, care reprezenta nivelul mediu. Dar predarea
se făcea la nivelul de vârf, deci la fruntea clasei,...nu cum s-a procedat dupa 1948, la nivelul cozii clasei, al
accesibilităţii generale...învăţământul pe vreme mea pierdea coada clasei, pe vremea lui Ceausescu pierdea vârful
clasei...învăţământul actual nu şi-a fixat de la început cu fermitate obiectivele pentru ca România să aibe şanse de
viitor (cf. Mihai Şora, fost ministru al Învăţământului câteva luni după 1989, în Revista 22 nr. 11, 14-20 martie
2000, p.16: "Şcoala trebuie să devină o pepinieră de elite"). Şansele noastre pentru viitor stau numai în modul cum
clasa politică actuală, societatea civilă, intelectualitatea vor pregăti bogăţia naturală a inteligenţei native,
recunoscute, a tineretului român. Aceasta trebuie cultivată atât prin studiu, muncă, pasiune şi devotament real
pentru ţară, faţă de colectivitate, cât şi printr-o motivaţie decentă a perspectivelor de job-uri şi a unor condiţii
materiale decente care să răsplătească eforturile depuse pentru dobândirea unor calităţi profesionale ce trebuie
recunoscute şi respectate de societate.
2. Introducerea masivă a ştiinţelor umane şi sociale după 1989 în locul socialismului ştiinţific . În acest
fel s-a diminuat brutal predarea ştiinţelor exacte, matematica, fizica, chimia, biologia. Un observator atent si corect
va decela in programele curriculare (adică ale domeniilor) din perioada 1948-1990, o transformare atât in Estul cât
şi în Vestul Europei, o convergenţă a evoluţiei învăţământului. Aceasta s-a realizat prin modificarea conţinutului
unor programe, deci şi a manualelor de istorie, geografie ş.a., deplasând ponderea diverselor domenii în favoarea
altora, suprimând sau diminuând drastic unele discipline, extinzând altele. Se observă astfel, datorită dezvoltarii
societăţii industriale si post industriale, o diminuare a importanţei învăţământului întemeiat pe umanităţile, atât
clasice (greaca, latina), cât şi cele sociale moderne (sociologia, ştiinţele politice ş.a.) superdezvoltate în Occident,
iar în Est reduse doar la marxism-leninism, la materialism dialectic. Înfiinţarea în România dupa 1989 a zeci de
secţii şi facultăţi atât de stat, dar mai ales particulare, în care s-au dezvoltat cu precădere discipline ca: sociologia,
12
etnologia, psihologia, pedagogia, ştiinţele zise politice, a amânat intrarea pe piaţa muncii a milioane de tineri şi de
tinere slab calificaţi. Prin înfiinţarea acestor zeci de facultăţi şi universităţi fără cadre pedagogice de calitate,
atestate conform normelor europene de valoare, nu este de aşteptat ca în România să se producă politicieni mai
buni, gazetari corecţi şi cinstiţi cu temeinice cunoştinţe de limba română (şi de cultură generală !!), profesionişti ai
administraţiei locale imuni la morbul corupţiei, care să simtă în fibra lor umană importanţa civismului şi a
respectării legilor pentru dezvoltarea ţării lor. Nu vom putea pune, deocamdată, de exemplu, sub semnul egalităţii
un absolvent al Şcolii de jurnalistică a Universităţii din Bucureşti şi gazetarii de duzină ai zecilor de universităţi
particulare care nu au putut depăşi pragul unei universităţi de prestigiu a României.
În ce constă pericolul alunecării reformei româneşti spre panta umanistă? Prăpastia între cele două culturi
(ştiinţa şi arta) se adânceşte în continuare dramatic de când a fost evidenţiată prima dată (1956) de către ministrul
Educaţiei din Marea Britanie, om de ştiinţă, dar în acelaşi timp şi un mare romancier, C.P. Snow. Educaţia în şcoli
a tinerilor din Europa de Vest, care să devină buni specialişti pentru dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei, este
temeinic planificată şi controlată. Ştiinţele umane nu conduc, din păcate, la progresul economiei; dar este
binecunoscut faptul că fără o educaţie umanistă completă nu poţi face un adevărat inginer sau un om de ştiinţă
creator de valori materiale sau spirituale. La noi, se pare, după datele preliminare, că învăţământul autohton preuniversitar
nu se doreşte a fi reformat, ci coafat numai după modelul şcolilor umaniste occidentale. În liceu se
formează, se cizelează deprinderea de studiu, dar mai ales se dezvoltă un mod liber, logic de a gândi şi începe
conturarea personalităţii de intelectual. Educaţia pentru societatea post industrală a secolului XXI, care se bazează
pe cercetare şi dezvoltare generată de ştiinţele exacte, deci de fizică şi chimie, matematică şi informatică, este
refuzată elevului român prin micşorarea dramatică a numărului de ore obligatorii la aceste discipline. Justificarea
oficială că se pot alege aceste discipline ştiinţifice cvasi-excluse din programa de învăţământ, cea obligatorie, dar
ramase in programă ca discipline opţionale, nici nu merită comentată, atât este de absurdă. Ce elev care doreşte să
termine cât mai repede şi cu efort minim liceul, inclusiv bacalaureatul, va alege fizica sau chimia, opţional, în locul
unei discipline care îi cere un efort mai mic, de exemplu geografia? Astfel, în loc să fie promovat un învăţământ
unitar în diversitate, conform tradiţiei şcolii noastre naţionale, se continuă ceea ce s-a instalat după reforma
comunistă a învăţământului românesc din 1948, adică un învăţământ unitar în uniformitate, fără să se asigure
pregătirea cetăţenilor ţării noastre la nivelul dotării lor biologice (v. Ion M. Popescu, Toţi tinerii trebuie să câştige
în pregătire, România liberă, 24.12.1997, pag. 10). La absolvirea liceului, un tânăr va avea un handicap sever de
cunoştinţe care nu vor mai fi recuperate, deci nu va fi util sectoarelor care propulsează economia. In plus, cei care
vor dori să urmeze o facultate unde se cere matematică, fizică, chimie, vor fi obligaţi să înveţe cu ajutorul unor
meditaţii începute cu cel puţin doi ani înainte, costisitoare. MEN nu face un secret că nu promovează o desfiinţare a
predării matematicii si ştiinţei, dar militează pentru o predare a lor astfel încât să aibă acces la educaţia ştiinţifică
fiecare elev în parte, nu doar o elită de 20% (cf. Aldine, l7.07.1999, pag.1). Cu alte cuvinte, politica puterii actuale
este să NU ne pregătim viitorii specialişti la nivelul cunoştinţelor secolului XXI, şi dacă vom avea nevoie de ei,
fiindcă va fi nevoie, să îi importăm via firmele străine. Asta se urmăreşte, să devenim o colonie tehnologică ?(Petre T. Frangopol-MEDIOCRITATE ŞI EXCELENŢĂ)
negruvoda56
 
Mesaje: 2
Membru din: 31 Oct 2007, 22:45


Înapoi la Biologie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron