Zilele trecute am avut o ședință cu părinții (de fapt un lectorat), pe ordinea de zi având următoarele puncte: alegerea și organizarea noului comitet de părinți; prezentarea Regulamentului Comitetelor de părinți; prezentarea Regulamentului de ordine interioară al școlii; prezentarea unor selecțiuni din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar de Stat; discuții referitoare la caietele didactice și celelalte auxiliare; discuții referitoare la disciplina opțională aleasă; diverse.
M-am bucurat, într-un fel, că am beneficiat și de prezența unui tată, dar ulterior m-am convins că mai bine nu venea. De ce? Pentru că înainte de a veni la ședință a trecut pe la cârciumă, „să prindă curaj”! Și uite-așa, a tulburat pe toată lumea pe parcursul a mai mult de jumătate din timpul alocat ședinței. Tot timpul vorbea! Mult și prost! Până acum nu l-a interesat soarta copilului său, iar acum, brusc, i „s-a trezit interesul”! Degeaba i s-a explicat că despre situația tuturor copiilor urma să discutăm în partea a doua a ședinței, că acum avem cu totul alt subiect de discutat, că nu-i frumos să întrerupi pe cineva la mijlocul explicației, mai ales că discutam aspecte legate de sănătatea copiilor... Asta pentru că tocmai începusem să le explic necesitatea de a înființa fondul clasei, iar din sumele strânse să cumpărăm obiecte de igienă pe care copiii să le folosească atunci când vin de la toaletă (hârtie igienică, prosoape din hârtie, săpun)! Am încercat 5 minute, cred, să îl întrerup EU PE EL ca să pot vorbi despre una dintre bolile care se pot transmite ȘI din cauza lipsei de igienă, meningita bacteriană, mai ales că în vară una dintre fetițele mele de la clasa a III-a a fost internată în spital cu diagnosticul de meningită virală. Pe el nu îl interesa! Duhnea a alcool! Noi suntem controlați de toate lucrurile, dar pe ei CINE ÎI CONTROLEAZĂ? Nici nu vreau să mă gândesc ce viață duce copilul cu un astfel de tată care, în loc să îi asigure condiții de studiu (mai ales că este un copil bun și care se perfecționează mereu) îl trimite să-i cumpere țigări și băutură! Halal părinte! Se preconizează ca noi să fim evaluați, printre altele, și de părinți. De ce fel de părinți? De astfel de părinți? Mersi, nu vreau!