www.didactic.ro

[dodo1]

eu as intreba totusi: DE CE se fac astfel de cadouri?

Fara suparare, dar intelesul profund al intrebarii dumnevoastra este similar cu un altul al unei oarecare interogari de aceeasi masura: este oare apa uda ? Inutil mai precis. Nu pot sa inteleg de ce trebuie in general sa se puna o intrebarea sau sa fie primit cu alti ochii decat cu cei ai aprecierii un cadou care vine pur si simplu la porunca inimii celuia care ni-l ofera. De ce nu ar primii cineva un cadou care ii se ofera? De ce trebuie sa ne intrebam de ce ne este oferit acel cadou sau sa cautam un inteles particular pentru care oferim un cadou (-daca nu sunt prezente indiciile sau pur si simplu dezvaluit misterul).

de multe ori cadourile sunt de fapt o obligatie si ce nu face parintele pentru ca fiul lui sa nu sufere?
Apropo, si la doctori se dau "cadouri" pentru ca altfel nici nu te baga in seama

[ianchis]

Eu mai ales la asta m-am referit atunci cand am deschis topic-ul, doar ca am preferat sa ma rezum strict la domeniul nostru de activitate. De fapt, in toata Romania se dau atentii obligatorii, insa noi, cadrele didactice nu putem schimba ceea ce se petrece in alte domenii, de fapt nu putem schimba nici raul ce se petrece in bransa noastra. E trist ca se fac astfel de cadouri obligatorii. Eu inteleg intotdeauna cand cineva imi face un dar din suflet si vad clar cand cineva imi daruieste ceva din obligatie. La ziua de 8 Martie ma gandesc cu o oarecare retinere pentru ca ma simt intotdeauna jenata. De cum apar la munca, copiii tabara pe mine cu pungulitele. Mie imi sunt dragi, ei chiar mi le dau din suflet, insa stiu ce se ascunde in spatele acestui gest, stiu ca nu toti parintii ma apreciaza si ma iubesc, si aceia au participat la "cadorisirea" mea din obligatie, in ideea ca mai tarziu copilul lor sa nu aiba de suferit cumva. Si asta imi pica greu pentru ca eu niciodata nu m-am razbunat pe copii din cauza ca nu mi-au adus ceva. Din contra, chestiile astea nu ma imbuneaza cand e vorba de o evaluare sau de o sanctionare. Si multi cred contrariul. Asta ii determina sa-si faca "datoria" de parinti iubitori si sa ma cadoriseasca. Mi se pare jenant si ma stanjeneste. Sincer, asa cum spunea d-na roxana, si mie imi vine sa nu merg la munca in acea zi. Eu vad clar cine ma apreciaza. Aprecierea nu inseamna doar cadouri, inseamna, asa cum spunea dl sportiv, colaborarea parintilor cu noi. Un parinte care ma apreciaza intelege colaborarea cu mine si nu-mi face reclamatie cand ii pedepsesc copilul. Un parinte care ma apreciaza, are incredere in mine si nu se rasteste la mine atunci cand incerc sa-l fac sa inteleaga ca al lui copil a gresit. Un parinte care ma apreciaza ma saluta dimineata cand isi aduce copilul si la amiaza cand il ia......... Am avut odata parte de o experienta: un tatic, foarte important prin functia dumealui, mi-a adus de 8 Martie un buchet de ghiocei pe care, mi i-a aruncat pur si simplu pe masa spunandu-mi: "Astia sunt pentru dumneavoastra." si a plecat. Ca de ce nu i-a dat copilei sa mi-i dea, ca de ce nu mi i-a dat frumos sau de ce mi i-a mai adus sunt intrebari inutile. Insa eu va intreb: cum credeti ca m-am simtit eu in momentul cand am patit asta?........
Si mai ramane de discutat despre atentiile pe care si noi le dam mai departe, insa aici nu cred ca "se baga" prea multa lume
Va salut si sper ca acest topic sa nu ramana doar unul de discutii. Sper sa ne fie si de folos.......

[stefanavoicu]

Cele mai mari cadouri care m-ar bucura ar fi ca elevii sa fie prezenti in fiecare zi la scoala, sa-si efectueze temele, parintii sa-i ajute si sa le controleze temele, sa le asigure materialele necesare pentru buna desfasurare a orelor.
Din pacate la scoala unde lucrez acestea lipsesc cu desavarsire .

[roxanabadea]

Dragele mele...
Va voi spune o poveste adevarata despre un cadou dat din suflet: Cind am dat-o la gradi pe fiica mea, Ana, primul lucru educatoarele m-au etichetat:''cioara care-si lauda puiul''. Pe parcurs au ajuns la vorbele mele si mi-au dat dreptate: Puiul merita laudat. La sfarsitul celor 2 ani de gradi, fara cadouri costisitoare din partea mea, si niciodata ''la termen'' oferite, cele 2 educatoare in virsta, carora le-au trecut sute de copii prin mina, mi-au multumit, cu lacrimi in ochi, ca am ''impartit-o'' cu ele pe Ana, ca este genul de copil pe care-l vor tine minte... De 8 martie, anul asta, desi Ana e scolarita, m-a rugat sa mergem la doamnele educatoarele, ''sa le pupam''... si va spun eu, sa le multumim, cu lacrimi in ochi, ca 2 ani au fost alaturi de ...Cioara si Puiul ei ....
Cred ca asta e un cadou dat din suflet, care spune tot. Mai mult decit un buchet de ghiocei aruncati pe catedra de catre un parinte nesimtit(oops, sper sa nu fi vorbit prea urat), sau decit un parfum de milioane, dat din obligatie...

[alexandre]

Cele mai mari cadouri care m-ar bucura ar fi ca elevii sa fie prezenti in fiecare zi la scoala, sa-si efectueze temele, parintii sa-i ajute si sa le controleze temele, sa le asigure materialele necesare pentru buna desfasurare a orelor.
Din pacate la scoala unde lucrez acestea lipsesc cu desavarsire .

Oarecum tind sa inteleg cele afirmate de dumnevoastra tocmai prin prisma ultimei propozitii din cadrul postarii de mai in sus, initial fiind mai degraba tentant sa fi privit toate acestea intr-un mod mai neobisnuit (acest aspect putand desigur sa va aduca o multumire sufleteasca eventual - dar fiecare avem dreptul sa ne bucuram si sa oferim o anumita semnificatie personala mai speciala lucrurilor care ne aduc desigur zambetul larg pe buze. Pe de alta parte, imi imaginez cetos ca poate sa fie cu adevarat o durere in suflet resimtita cand intr-adevar doresti sa ii inveti pe cei de langa tine si vointa si implicatia totala sunt prezente negresit, dar totusi acest lucru pare mai degraba imposibil de greu de realizat, fie din lipsa vointei si implicarii celorlalti sau pur si simplu din orisicare alt variat motiv posibil.

de multe ori cadourile sunt de fapt o obligatie si ce nu face parintele pentru ca fiul lui sa nu sufere?

Inteleg foarte bine ideea principala de la care ati pornit elaboratiunea de mai in sus dar probabil e cale lunga si sunt prezente negresit foarte multe ramificatii ale situatiilor incat sa ne grabim si sa geralizam intru totul lucrurile. Inca de la un bun inceput, am exclus din start cazurile in care cadourile sunt insotite de mici indicii/apropouri/mesaje motivante, desi totul ar sta mai degraba in corectiunea profesorului/parintelui/elevului in situatia de fata - profesorul poate sa raspunda cu amabilitate in fata primirii unui cadou din partea oricaruia, dar niciodata sa nu o ia precum o obligatie (sigur, lucrurile stau oarecum diferit vis-a-vis de eventualele diverse multumiri sau aprecieri). Dar atitudinea fiecaruia ar trebui sa fie aceeasi vis-a-vis de toti, incluzand automat si alte aspecte nementionate in randurile de mai in sus precum meritul comportamentului fiecaruia spre exemplu.

[dodo1]

[....] atitudinea fiecaruia ar trebui sa fie aceeasi vis-a-vis de toti[....]

in momentul in care dai sau accepti cadouri NU mai poti avea aceeasi vis-a-vis de toti pentru ca vrand nevrand prin prisma cadourilor incepi sa faci comparatie intre cei cu care relationezi

[roxanabadea]

asa este. nici tu, ca parinte, si tu ca parinte, astepri o schimbare, proportionala cu valoarea cadoului. exact asta spunea Ianchis, cum sa procedam sa intelegem cu totii ca unui prof nu ii place sa fie obligat de cadoul primit, iar ca unui elev nu ar trebui sa ii asigure o nota mai mare acel cadou.... (are ,oare, logica ce scriu? e cam devreme si inc anu m-am trezit de tot;)).

[roxanabadea]

*si tu ca elev, si tu ca parinte as fi vrut sa scriu...

[alexandre]

in momentul in care dai sau accepti cadouri NU mai poti avea aceeasi vis-a-vis de toti pentru ca vrand nevrand prin prisma cadourilor incepi sa faci comparatie intre cei cu care relationezi

Lucrurile nu stau neaparat astfel, aspectul negativ al acetui capitol navigand departe DACA si numai DACA profesorul (in cazul de fata) isi schimba vrand nevrand atitudinea prin prisma cadourilor primite de la anumiti elevi in timpul particular / in afara orelor de curs, fara ca acesta intamplare invelita in fericirea unui ambalaj al prieteniei sincere nu este putreda pe dinauntru, astfel sa fie resimtita vreo oarecare influenta nociva asupra aprecierii prestatiei absolut corecte a fiecaruia dintre elevi, implicit a notarii acesteia. Sigur, indirecte comparatii a unor cadre didactice in legatura cu relationarea mai mult sau mai putin cu vreun anume elev(i)de la clasa in timpul liber se poate (pe de o parte din nefericire) usor creiona. Pe de alta parte, fiecare poate sa isi aleaga persoanele cu care sa discute la urma urmei, aici orisicum intervenind diferentele de atitudinea a profesorului vis-a-vis de anumiti elevi in functie de meritul comportamentului acestora (sau alte N posibile criterii de apropiere dintre un cadru didactic sau vreun elev) cel mai probabil - dar un lucru este cert: acest lucru NU ar trebui sa aiba nici un fel de influenta asupra meritului fiecarui elev in parte la nivelul prestarii vreunui raspuns si aprecierii din partea profesorului acestuia (un profesor poate sa nu aiba una dintre cele mai excelente comunicarii cu vreun elev in timpul sau liber in comparatie cu un altul, dar obiectivitatea profesorului (corect ! ) la clasa ar trebui sa fie mereu acolo mai MULT decat prezenta.

asa este. nici tu, ca parinte, si tu ca parinte, astepri o schimbare, proportionala cu valoarea cadoului. exact asta spunea Ianchis, cum sa procedam sa intelegem cu totii ca unui prof nu ii place sa fie obligat de cadoul primit, iar ca unui elev nu ar trebui sa ii asigure o nota mai mare acel cadou.... (are ,oare, logica ce scriu? e cam devreme si inc anu m-am trezit de tot;)).

Imi pare rau dar inca de la inceput (si am subliniat si in cea de a doua postarea de a mea in cadrul acestui topic) am luminat acest aspect perfect:

am exclus din start cazurile in care cadourile sunt insotite de mici indicii/apropouri/mesaje motivante, desi totul ar sta mai degraba in corectiunea profesorului/parintelui/elevului in situatia de fata - profesorul poate sa raspunda cu amabilitate in fata primirii unui cadou din partea oricaruia, dar niciodata sa nu o ia precum o obligatie

Atata timp cat vorbim despre un cadru didactic/elev corect si in aceelasi timp neincluzand acest lucru neaparat refuzarea cadoului, ci pur si simplu inchizand usa in fata tentatiei subiectivitatii si imbucurand astfel calea libera a inimii pure care doar si-a urmat visul, daruind ceva cu cea mai mare apreciere.

[dodo1]

[....]Lucrurile nu stau neaparat astfel, aspectul negativ al acetui capitol navigand departe DACA si numai DACA profesorul (in cazul de fata) isi schimba vrand nevrand atitudinea prin prisma cadourilor primite de la anumiti elevi [....]

in virtutea inertiei mentalitatii noastre vrand nevrand facem comparatie ierarhizand in functie de cadourile primite, ceea ce influenteaza si atitudinea

[ianchis]

Astazi am avut cu copiii o activitate extrascolara care i-a fericit. Nu am fost obligata de nimeni sa fac ceea ce am facut, am pregatit si organizat totul exclusiv pt copii. La sfarsitul zilei, unii parinti au "uitat" sa spuna "Buna ziua", plecand ca si cum eu nici nu as fi existat pe acolo. Mentionez ca acei parinti se prezinta cu cadouri in toate ocaziile: Craciun, 8 Martie, serbari........ Oare ce-mi doresc eu? Cadourile facute din obligatie, sau un simplu "Buna ziua" dupa o zi istovitoare, organizata cu drag pentru placerea copiilor dumnealor? Sau poate ca ei isi imagineaza ca primesc salariu dublu pentru ziua de astazi, si puncte la dosar, si poate si un salariu de merit din partea directorului, si o prima de stres, si.......... un sut in fund!

[sportiv]

dodo1,
Va rog sa va revizuiti postarile[b]Vrand-nevrand [b],puteti fac comparatie fata de cei care ,,dau caduori''sau nu,dar nu trageti concluzia dumneavoastra!
Oare am inteles gresit ca dv faceti ,,discriminare?[

[ianchis]

A nu se intelege de aici ca facem ceea ce facem pentru a ni se ridica statuie. Insa nici macar sa nu salute la plecare....... Nu stiu, uneori ma intreb ce sa le mai pretind copiilor daca nici parintii lor nu stiu sa se poarte.
Si eu am patit asa la serbari. Vin ca la teatru, iau loc, privesc, isi pupa eventual propriul copil la final, se ridica si pleaca. Asta este.
Dar, revenind la subiect, cred ca acest cuvant, "apreciere" pentru cadrul didactic, este foarte prost inteles. Aprecierea pt mine este acel "Buna ziua", absent din vocabularul multora, iara nu parfumul scump care nu face decat sa ma umileasca uneori (la hainele mele second din cap pana in picioare, numai parfumul acela scump imi lipsea). Bine, stiu ca nu asta este intentia lor, insa eu asa ma simt cateodata....

[andreea_muntean]

Interesant modul de abordare al acestui subiect . De ce sunt necesare atatea intrebari ...de ce ? daca ? unde ? cand?
Vreau sa va spun ca fiicele mele sunt extrem de incantate cand ofera un cadou doamnei invatatoare , nu lipsesc florile si nu ma amestec in gustul doamnei , in sensul ca nu aleg niciodata un cadou care sa semnifice altceva decat o atentie , un semn de multumire din partea fetitelor .
Fiind si cadru didactic ( dupa meseria de MAMA ) nu ma intreb niciodata de ce un anume copil a vrut sa-mi ofere un buchet de flori sau o cutie de bomboane de ciocolata . Acum , evident ca situatia poate degenera in momentul in care primesti plicul cu euro sau stiu eu ce alt curs valutar !! Cunosc "n" cazuri de genul asta , sunt penibile si situatiile si cad(av)rele care primesc ! Se considera mita si atunci avem doua probleme ,( pentru ambele persoane implicate) .
Dar ...traim in Romania ...

[radumariutza]

Maine am abilitati si le-am spus copiilor sa-si aduca tot ce cred de cuviinta pentru a face un martisor pentru...doamna (pentru mamici l-au facut deja).
Asa ca, nu mai intorc subiectul pe toate partile! Gata cu 1Martie.
Pentru 8 facem doua felicitari: una pentru mame, una pentru doamna. Asa sunt sigura ca nu ma supara nimeni, nu supar pe nimeni si copiii invata ceva!