www.didactic.ro

[dodo1]

dodo1,
Va rog sa va revizuiti postarileVrand-nevrand ,puteti fac comparatie fata de cei care ,,dau caduori''sau nu,dar nu trageti concluzia dumneavoastra!
Oare am inteles gresit ca dv faceti ,,discriminare?[

am scris asta: "in virtutea inertiei mentalitatii noastre vrand nevrand facem comparatie ierarhizand in functie de cadourile primite, ceea ce influenteaza si atitudinea" iar ceea ce-am spus este doar o parere care se bazeaza pe mai multe fapte reale (modul in care se sugereaza copiilor sa dea cadouri, discutiile pe marginea cadourilor primite, atitudinile dupa primirea cadourilor, .....) Desigur, pot exista si exceptii, dar pana acum nu le-am prea intalnit
Nu prea inteleg la ce fel de "discriminare" te referi

[sportiv]

Atitudinea ar putea fi discriminatorie,asa trebuia sa fie!
P.S.Ce putem ierarhiza in functie de cadourile primite?

[happiness]

Eu am fetita in clasa I si desi lucrez in aceeasi scoala cu invatatoarea ei si fetita se descurca minunat la scoala,imi face placere sa o trimit cu o floare pentru doamna.Nu cred ca o atentie e ceva atat de rau,pana la urma,atata vreme cat evaluarea copilului ramane obiectiva si atitudinea doamnei nu se schimba imediat dupa atentie.Daca daruiesti ceva din suflet,nu vad de ce ar trebui cineva sa se simta jenat de gestul tau.Si ,mai rau,sa nu accepte .Atata vreme cat copilul meu merge cu drag la scoala,cred ca doamna merita o floare sau o mica atentie din cand in cand,nimic costisitor,doar simbolic,fara sa ma astept la nimic in schimb ca nu este cazul de asa ceva.Ca profesor,nu am refuzat niciodata un dar (de obicei o ciocolata de ziua copilului sau o floare la 8 martie),pentru ca stiu ca mi-au fost oferite din suflet,fara alte pretentii,si nu am vrut sa jignesc pe nimeni prin refuzul meu.Nu inteleg cu ce m-as fi "manjit",e un cuvant citit pe aici intr-unul din mesaje.Daca eu nu pretind cadouri,sunt corecta cu elevii,nu favorizez pe nimeni si o data pe an primesc o cafea sau o floare nu inseamna nici ca eu nu imi pot cumpara singura cafea sau flori,nici ca imi voi schimba cumva atitudinea fata de cei care aduc sau nu aduc.Asta este sub demnitatea mea si mi se pare umilitor sa ajungi sa te compromiti pentru un cadou.

[ianchis]

Mi se pare corect si de bun-simt ceea ce scrieti, doamna happyness. Din pacate, nu toata lumea intelege ideea de "apreciere", de "atentie" si lucrurile degenereaza. Si eu accept o floare sau ocutie de ciocolata, inainte nu acceptam, insa mi-am dat seama ca refuzul meu jigneste si mi-am schimbat atitudinea. Totul se opreste insa aici. Nu favorizez pe nimeni si nici nu ma dau in laturi de la sanctiuni atunci cand copiii le merita. Nu ma las "cumparata" pentru nimic si parintii stiu asta si nu incearca "figuri" pentru ca stiu ca nu le tine. In general imi place sa dorm noaptea linistita......

[valimatiuta]

Pe la inceputul carierei mele didactice (si nu e de putina vreme) refuzam cu incapatanare orice cadouri, atentii din partea oricui. Aveam acelasi dicton pe
care-l am si azi: Nu ma poate cumpara nimeni cu nimic, tot asa cum nu ma poate determina o atitudine neplacuta din partea parintilor sa ma ”revars” asupra copilului! Asta niciodata, pentru ca am iubit copilul asa cum l-am primit: dotat intelectual, lucru ce ne avantajeaza -desi putini o recunosc- sau mai putin inzestrat nativ.

Cu timpul m-am conformat si eu colectivului de dascali ... desi nu vad nici azi o mare realizare din partea celor care fac atentii de 8 Martie, ca doar despre asta e vorba, nici nu consider un determinant in a-mi schimba atitudinea in mai bine fata de cineva potrivit acestui cadou - sa-i zicem. Si ma gandesc cu empatie fata de unii copii care nu pot sa daruiasca: cum se simt acestia, ce gandesc atunci cand sunt pusi in astfel de situatii. De aceea n-as putea sa fac diferente de aceasta natura.

Pe de alta parte ma gandesc la mine: n-am realizari atat de importante in viata precum au altii care au practicat frecvent moda pileleor, relatiilor bazate, in cea mai mare masura, pe plicuri si saci. Asta nu inseamna ca n-am relationat si nu mentin legaturi cu persoane importante sau nu, dar pe cai cinstite, zic eu, oneste si necontestabile. Poate nu toti suntem croiti in a ne face drum in viata prin marea inghesuiala, folosind coatele si ... .

”Munca l-a innobilat pe om!”. Azi e un dicton desuet din multe puncte de vedere dar are accentele muzicii clasice.

[ianchis]

Pe la inceputul carierei mele didactice (si nu e de putina vreme) refuzam cu incapatanare orice cadouri, atentii din partea oricui. Aveam acelasi dicton pe
care-l am si azi: Nu ma poate cumpara nimeni cu nimic, tot asa cum nu ma poate determina o atitudine neplacuta din partea parintilor sa ma ”revars” asupra copilului!

Cu timpul m-am conformat si eu colectivului de dascali ... desi nu vad nici azi o mare realizare din partea celor care fac atentii de 8 Martie, ca doar despre asta e vorba, nici nu consider un determinant in a-mi schimba atitudinea in mai bine fata de cineva potrivit acestui cadou - sa-i zicem. Si ma gandesc cu empatie fata de unii copii care nu pot sa daruiasca: cum se simt acestia, ce gandesc atunci cand sunt pusi in astfel de situatii. De aceea n-as putea sa fac diferente de aceasta natura.

Pe de alta parte ma gandesc la mine: n-am realizari atat de importante in viata precum au altii care au practicat frecvent moda pileleor, relatiilor bazate, in cea mai mare masura, pe plicuri si saci. Asta nu inseamna ca n-am relationat si nu mentin legaturi cu persoane importante sau nu, dar pe cai cinstite, zic eu, oneste si necontestabile. Poate nu toti suntem croiti in a ne face drum in viata prin marea inghesuiala, folosind coatele si ... .

Ma regasesc in cele scrise de dvs..... Si eu ma incapatanam la inceput sa nu primesc nimic, insa uneori e bine sa nu inotam impotriva curentului, atata timp cat nu facem compromisuri. Pe de alta parte, exista parinti care chiar ne apreciaza si carora chiar le face placere sa ne ofere o cafea. Desi raman retinuta in a primi si simt de fiecare data aceeasi jena, o fac, fara insa a ma lasa cumparata. Nu imi plac zilele de 8 Martie, de exemplu, cand totul este atat de comercial... Stiu ca, aceia care ma apreciaza cu adevarat o pot arata in alt mod, insa nu ma apuc sa judec eu modul in care mi se arata aprecierea, atata vreme cat acesta nu intrece masura.
In ceea ce-i priveste pe copiii amarati, eu incerc mereu sa-i ajut, ii inteleg si ma gandesc mereu la ei.

[maria_cseh]

Îmi place că aţi deschis acest subiect. Să ştiţi că şi eu mă confrunt cu aceeaşi problemă . La fiecare serbare mă văd asaltată de atenţii ori cadouri iar de fiecare dată când refuz, mă văd nevoită până la urmă să accept. Trist este faptul că auzi la urmă tot felul de bârfe. Oricât am încerca ,practica aceasta nu va muri niciodată.

[ianchis]

Parca si auzi doua mamici intr-un birou vorbind despre educatoarea/invatatoarea sau diriginta copiilor lor: "Primeste cadouri?"..... "Da! De fiecare data. Si se mai plang ca au salarii mici....."

[sportiv]

Cred ca trebuia sa specificati in care birou,din ce ,,unitate"! Apoi si ce fel de mamici erau! Asta nu pentru mine,care nici nu prea stiu cuma arata un birou,mai mult pentru ,,altii" de pe topic!(am inteles ca era un ex. aleatoriu,dar cat de specific....birourilor,mai ales!) Si daca un cadru didactic primeste ,chiar din cand in cand cate un cadou,ce Dumnezeu sunt masini,vile,bilete pentru vacante,ceasuri ori haine-,,ultima moda"? S-apoi cine ii pune sa aduca ,,daruri",daca nu vor? (probabil educatia si bunul simt,dar este deja o alta problema!) Ma deranjeaza topicul,ca este in preajma zilei de 1 martie, sau a Zilei Femeii-vedeti ca n-am scris a mamei!(pentru ca a mamei este mai tarziu - 2 mai;5 mai a tatalui,14 mai a familiei-anul acesta!
Oricum,un martisor pentru toata lumea (virtual,care nu ma costa nimic si este un cadou!)
Toate bune!

[ianchis]

Dle sportiv, nu trebuie sa va deranjeze topicul. Este o realitate, iar noi, femeile, ne confruntam cu ea mai mult decat barbatii invatatori si profesori. Dupa cum vedeti, ecourile din partea doamnelor educatoare, invatatoare si profe au fost foarte bune. Discutam o realitate si incercam sa schimbam experiente si idei. Eu, de exemplu, ma simt uneori aiurea cand toata lumea se napusteste asupra mea, in anumite zile, cu pachete, de parca eu asta abia am asteptat. Chiar mi-e jena. Am vazut, deschizand acest topic, ca si alte colege se simt la fel. Nu prea exista solutii, parintii ni le ofera, noi le primim sau nu... Cred insa cu tarie ca din fiecare discutie cu colegii de aici se invata cate ceva si se pot trage concluzii. De aceea nu trebuie sa va deranjeze. Este de fapt un subiect care ne priveste mai mult pe noi, femeile, care suntem mai "expuse" acestor atentii.

[ianchis]

Parca si auzi doua mamici intr-un birou vorbind despre educatoarea/invatatoarea sau diriginta copiilor lor: "Primeste cadouri?"..... "Da! De fiecare data. Si se mai plang ca au salarii mici....."

PS Aceasta de mai sus a fost doar o gluma...... Insa glumele sunt inspirate din realitate. Despre noi, vrem-nu-vrem, se discuta (si nu neaparat in birouri )pentru ca multe dintre mamici si bunici sunt foarte preocupate de cadrele pe mana carora incap copiii lor. Concluzia e clara: daca primesti nu e bine, daca nu primesti, iar nu e bine.

[radumariutza]

Oricum,un martisor pentru toata lumea (virtual,care nu ma costa nimic si este un cadou!)
Toate bune!

Multumesc! Sa aveti o primavara frumoasa!

[ianchis]

Oricum,un martisor pentru toata lumea (virtual,care nu ma costa nimic si este un cadou!)
Toate bune!

Multumesc! Sa aveti o primavara frumoasa!

Este mesajul d-lui sportiv, nu al meu. Foarte galant......

[sportiv]

ianchis,
Tot ce am postat mai inainte era o ironie si un accept la ceea ce dv. ati postat! Daca nu s-a inteles asa,imi cer scuze!Daca cititi cu atentie am scris ca e un ,,ex. aleatoriu-de fapt trebuia sa scriu fictiv"(mea culpa eram si pe net cu fetele mele)!Doar cei needucati pot face comentarii la primirea(oferirea de cadouri-nu mita),iar eu ma simt,ca invatator,doar respectat de catre ,,daruitorii" de cadouri,nicidecum obligat in vreun fel!
Inca o data scuze,daca nu am fost prea clar in ceea ce am vrut sa fie ca o ironie asupra celor care cred ca invatatorii,ori celelalte cadre didactice, traiesc doar din cadouri si salariul este asa,ca sa fie!(Parca am cam vazut si asa ceva pe forum)!
Seara placuta!

[oana1964]

desi nu vad nici azi o mare realizare din partea celor care fac atentii de 8 Martie, ca doar despre asta e vorba,

Ca femeie, mi se pare o chestie de bun simt sa primesc un cadou de 8 Martie, sau cu o alta ocazie precisa si speciala, indiferent din partea cui vine. Este si un semn de pretuire, de respect, de apreciere a muncii depuse.

Dar daca acel cadou ar veni intr-o zi obisnuita, fara semnificatie anume, ei, atunci m-as gandi de mai multe ori inainte sa-l primesc.