www.didactic.ro

[romel]

Dragi colegi,
A sosit o nouă oră frumoasă !
Tot ce aţi trimis a fost deosebit! Fiecare vers vă caracterizează sufletul! Toate poeziile sunt "alese". Cei care nu au reuşit să trimită, (4-5), pot comopleta pagina din ANTOLOGIA NOASTRĂ-2. Sunt situaţii neprevăzute care se pot ivi, dar noi suntem capabili să le putem face faţă. Nu uitaţi adresele cerute în A. N.-2, pentru a vă putea trimite recolta de până acum.
Începând de acum şi până vineri, 11 aprilie, ora 24, vă rugăm să trimiteţi acea poezie pentru copii care v-a încântat sufletul.
Noi, colegii, părinţii şi cei mici, vor găsi în ea ceea ce şi dumneavoastră aţi găsit; la fel şi ANTOLOGIA NOASRĂ.
Păşiţi, deci, peste acest nou prag şi hălăduiţi în acest spaţiu, zugrăvindu-i un colţişor pe care vi-l alegeţi cu poezia îndrăgită.
Regulile sunt aceleaşi de data trecută...
Toţi aşteptăm pe toţi, pentru a găsi ceva rar şi minunat! Sănătate şi spor în ale dumneavoastră.
Vă mulţumeşte,
FIECARE DINTRE NOI

[ani_havarneanu]

DACĂ TOATE ACESTEA FI-VOR ÎNVĂŢATE
N.Labiş

Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voştri singuri mai târziu învaţă
Taina ei fierbinte, nobilă şi grea.

Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,
Îşi aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă sinceră-şi rosteşte
În privinţa asta cel mai greu cuvânt.

Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi,
Primele îndemnuri, primele poveţe
Dorul de lumină, scârba de noroi.

Cât sunt fragezi încă, mame, învăţaţi-i
Să iubească floarea pură din livezi
Să iubească-ntinsa mare şi Carpaţii,
Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.

Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,
Să nutrească patimi vaste cum e marea,
Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.

Oamenii, din suflet, veşnic, să iubească,
Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;
Învăţaţi-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.

Să iubească versul, să iubească struna,
Ce-i curat în lume; ce e nou şi viu;
Cât sunt mici, să-nveţe a urî minciuna
Asta nu se-nvaţă când e prea târziu.

Să iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învăţaţi-i, mame; dragostea de ţară,
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.

Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de ruşinea zilei
Când ar şti că ţării nu i-au dat nimic.

Dacă toate-acestea fi-vor învăţate,
Restul o să vină de la sine-apoi
Şi-au să se-nplinească visurile toate
Ce le-aţi pus într-înşii, mame scumpe, voi.

[monas]

Nicuşor şi pisicuţa (Nu ştiu autorul; se transmite prin viu grai în familia noastră...)

Într-o zi, de dimineaţă,
A plecat mama la piaţă
Şi i-a spus lui Nicuşor:
-Dragul mamei puişor,
Eu mă duc, tu fii cuminte,
Ce ţi-oi spune ţine minte:
Am lăsat ascuns în tindă,
Pe dulap, lângă oglindă,
Lapte dulce-ntr-o ulcea,
Să mănânci când ţi-o plăcea.
Dar te uită şi grijeşte
Să nu intre fără veste
Pisicuţa mirosind!
Tu rămâi atunci flămând!

Însă mama când porneşte,
Nicuşor aşa gândeşte:
„Las’ să vină, nu mi-e frică,
O învăţ eu pe pisică!
Hoaţă mică şi şireată,
Stai, că iau mătura-ndată!”

Şi la pândă, Nicuşor
S-a ascuns după cuptor...
Când o vede pe pisică
Cum se urcă la ulcică,
Atunci Nicu: trosc! deodată,
Sare-n ţăndări oala toată!
Şi oglinda s-a ştirbit
Şi pisica a fugit!
Iar prin casă...numai lapte
Şi cioburi împrăştiate!

Nicuşor, prostuţ băiat,
Pentru ce n-ai ascultat?
Tu flămând şi oala spartă
Şi pedeapsa te aşteaptă!

[miili]

Indemn
de Demostene Botez


Când te duci seara la culcare
Si-ti pui o mâna sub obraz,
Sa te-ntrebi cu-ngrijorare:
Ce am facut eu oare azi ?

O zi trecuta fara fapte
Care sa-ti fi ramas în minte,
În viata ta e ca o noapte
Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,
Si ti-ai pierdut o zi din viata,
Si soarele s-ar fi oprit,
Cazut în somn de dimineata.

Sa-ti fie-aceste vorbe-ndemn
Al vietii tale care vine,
Sa lasi pe unde treci însemn
Ca ai facut si tu un bine.

Si de esti vrednic cum as vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu sa ridici prin munca ta
Si gândul tau, un monument.

[mariro]

Poezia asta este creata sa raspunda perfect curiozitatii copiilor!


Oare cum or fi florile?
de Ana Blandiana

Oare cum or fi florile
Când nu se uită nimeni la ele
Şi se dezbracă pe furiş
Până la piele?
Cum or fi arătând romaniţele
Când îşi dau jos rochiţele
Lor albe cu centura aurie,
Pe care toată lumea le ştie?
Cum or fi oare stânjeneii
Când îşi leapădă cămăşuţele şi ciorăpeii
Albaştri ca zarea fără nici un pic de gri,
Pe care îi poartă şi noapte şi zi?
Şi cum pot să fie crăiţele
Când îşi leagănă fustiţele
Încreţite, cu horbote şi cu dantele,
Ca să se minuneze lumea de ele?
Şi cârciumăresele cum or fi
Fără catrinţele lor roşii şi portocalii,
Fără iile lor strânse-n brâuri
Cu-arnici, cu alesături şi râuri?
Şi, mai ales, trandafirii cum arată, oare,
Fără costumele lor atât de elegante,
Încât par să fie croite pentru o serbare
La care părinţii se maschează- n plante ?
Tare-aş mai vrea să se întâmple odată,
Într-o singură clipă, fără sfială,
Să pot zări, pe furiş, cum arată
Florile în pielea goală.

[romel]

Scrisoare către Moş Crăciun


Cling ! Cling ! Cling ! Cling ! Ninge liniştit
Şi colindătorii au pornit.
Au luat toate casele la rând,
Cântecul Ajunului cântând:

„Bună dimineaţa, la Moş Ajun !
Am venit şi noi odată
La un an cu sănătate…”

La fereastra luminată o micuţă-ascultă
În noaptea de Ajun,
Apoi prinde-a scrie
Un gând lui Moş Crăciun:

„Moş Crăciune, Moş Crăciune,
Dacă vii şi pe la noi,
Te-am ruga frumos bătrâne,
Nu ne mai adu nevoi !
Mi s-a spart demult păpuşa
Şi n-am alta, n-am nimic,
Dar mi-aşa de dor de tata ,
Că nu-mi pasă niciun pic !
Ştiu că e plecat în lume,
Să câştige vre-un dolar…
Mi-l păzeşte Moş Crăciune,
Ca să vină-acasă iar.
Moş Crăciune, Moş Crăciune,
Să nu-mi vii cu jucării…
În desaga ta bătrână,
Cu tăticul meu să vii !”

( Culeasă de înv. Romel Bârjoveanu )

[fritsch_renate]

Cum ar fi ?
de I. I. Zmai

Cum ar fi când, la-ntâmplare,
Sau, prin nu-ştiu-ce îndemn,
L-ai vedea pe omul mare
Călărind un cal de lemn?

... Sau, pe-un moş, lăsând bastonul
Vrând în leagăn să se culce
După ce, cu biberonul,
A supt lapte cald şi dulce?

Sau, mătuşa că se scoală
Dimineaţa-n graba mare
Şi se duce către şcoală
Cu ghiozdanul în spinare?

S-ar petrece acestea toate
Când ar fi să vezi în şură
Şi purcei şi puici moţate
Cu ţigările în gură!!!

[ccccc]

Cântec
G. Cosbuc

A venit un lup din crâng,
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia;
-“Lup flămând cu trei cojoace
Hai la maica să te joace”-
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
-“Poartă-se copiii bine?
Dacă nu să-i vâr în sac!”
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
“-Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!
Eşti sărac, dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlvă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-“N-ai nici tu nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul:
Pleacă, pleacă” Şi-a plecat.

[ccccc]

La Pasti
George Topârceanu

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înrosite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frătioare,
- Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stati gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ati fi ouă…
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân’la urmă tot nu scap!
- Ne găteste de paradă.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n stradă…
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă!
- Eu, de m-ar fi dat la closcă,
As fi scos un pui albastru…
- Si eu unul violet…
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Asa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!…

[ccccc]

De ziua mamei
Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!

Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult.

[aalliinnaa]

TU EŞTI, MAMĂ !

de Petru Demetru Popescu
Când eram copil odată,mama mea învăţătoare
M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate?
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
Clasa-ntreagă se gândeşte...ochii mari,mintea-ncordată.
Un băiat parcă e gata să răspundă....şi o fată....
Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta....
TU EŞTI, MAMĂ !

[vera2008]

MAMA
De Grigore Vieru

Floricică, dulce poamă,
Toată lumea are mamă.
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare,
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.


Cartea
de C. Dragomir

O carte aleasă
E ca o casă
Cu multe ramuri
Păsări pe ramuri.
O carte rară
E o comoară,
Cine-o găseşte
Se-mbogăţeşte.
O carte este
Ca o poveste,
Cine o ştie
O povesteşte,
Cine-o ascultă,
Acela creşte;
Cine-o citeşte,
Cine-o cinsteşte
Se-nnemureşte
Cu omenia
Cu veşnicia!

[vera2008]

Mǎrul
de Ilie I.Mirea

Vrei un mǎr sǎ desenezi ?
Hai sǎ-ţi spun cum sǎ lucrezi:
Mai întâi faci un inel
Cât un fund de pǎhǎrel.

Sus un arc mai mititel,
Nu deasupra,ci în el,
Iar pe arc pui o codiţǎ
Şi pe ea o frunzuliţǎ.

Nici prea lungǎ, nici prea latǎ
Şi cu marginea dinţatǎ.

Mǎrul este gata ? Nu-i ?
Coloreazǎ-l în gǎlbui,
Auriu sau tot roşcat.
Poftǎ bunǎ la mâncat !


Raţa sfădăuşă
Otilia Cazimir

Ceartă raţa pe găină:
- Nu te supăra ,vecină,
Ce folos că eşti moţată,
Dacă stai tot în poiată?
Ce folos că eşti pestriţă,
Când nu ieşi nici la portiţă ?
Iaca eu nu sunt frumoasă!
( Lătăreaţă, scurtă, groasă )
Şi tot nu mai stau pe-acasă.
Că străbat în lung şi-n lat,
Toate bălţile din sat !

Cum începe vremea caldă,
Îmi iau cârdul de răţuşte
Şi pornind spre iaz , la scaldă,
Înotăm să prindem muşte.
Ba ne pică uneori
Chiar şi doi – trei peştişori !...

Pe când puii de găină,
(Nu te supăra, vecină),
Nu se scaldă nici în ploaie.
Iar dacă-i copaia plină
Se îneacă şi-n copaie!...

[mariro]

Desi am inteles ca o singura poezie trebuie de la fiecare, incerc sa mai trimit una, vazand zelul colegilor mei... Poate n-am inteles eu bine???


Copilărie
de Ana Blandiana

Copilăria-i o poveste
Ce te cuprinde şi apoi te lasă
Ajungi bătrân, şi zici c-a fost frumoasă
A fost atunci, azi nu mai este.

Învaţă să-ţi trăieşti copilăria
Căci ea se duce-aşa rapid,
De n-ai să poţi să zici c-a fost frumoasă,
Când s-a pierdut în infinit.

[manuelanicorescu]

La Paris
Ana Blandiana

La Paris, la colţ de străzi,
Cireşele cresc în lăzi;
Strugurii afuzalii
Cresc de-a drepul în cutii;
Piersicile, nici n-aţi crede,
Cresc de-a dreptul în şervete.

Şi-ascultaţi-mă pe mine,
Prunele cresc în vitrine
Pepenii în galantar
Merele cresc pe cântar,
Iar alunele sadea
Cresc în bar, pe sub tejghea.

Un plictis de zile mari
Nu albine, nu bondari,
Dar nimic de zis
Pe orice stradă din Paris
Orice câine, cât de mic,
Duce-n coadă un covrig.