Conferință Internațională

Sectiune dedicata evenimentelor scolare, stiri de interes pentru educatori

Conferință Internațională

Mesajde r_rica » 05 Iun 2019, 01:22

Stimaţi colegi,
Vă invităm să participați la următoarele activități organizate de Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Botoşani, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani și Casa Corpului Didactic Botoşani, în ziua de 1 iulie 2019:
• Conferinţa Internaţională “EXEMPLE DE BUNE PRACTICI DIN ACTIVITATEA DIDACTICĂ ” - Ediția a IX-a
• Expoziţia de fotografii cu aspect din activitatea didactică a participanţilor la Conferinţa Internaţională “EXEMPLE DE BUNE PRACTICI DIN ACTIVITATEA DIDACTICĂ ”
• Expoziţia de carte didactică cu autori cadre didactice și material didactic original etc.
Regulamentul de desfășurare a conferinței și Fișa de înscriere le puteți solicita la adresa de e-mail: aijbt@yahoo.com.
Detalii referitoare la conferinţă și la cele două expoziții le puteți solicita la numerele de telefon ale AIJBt: 0740227433 sau 0744155680.

Înscrierile la conferință se fac până pe data de 25.06.2019.
r_rica
 
Mesaje: 5
Membru din: 25 Ian 2007, 11:31

Re: Conferință Internațională

Mesajde lalala06 » 25 Iun 2019, 22:17

Activităţile extraşcolare – punte de legătură între şcoală și familie

Prof. Rus Marinela
Sc. Gimn, „Avram Iancu ” Bistriţa

În fiecare copil şi în fiecare tânăr există o lume care aşteptă să fie descoperită. Reuşeşte s-o descopere doar cel care nu se află închis în propria sa lume.
Trei factori sunt cei care influenţează dezvoltarea comportamentului copiilor şi pe care trebuie să-i analizăm: moştenirea lor genetică, cadrul familial şi comunitatea în care trăiesc.
Întelegând aceste motive, vom putea analiza schimbările pe care le dorim în comportamentul copilului şi cel propriu, pentru a preveni problemele comportamentale.
Aceştia moştenesc un set genetic de la părinţi, care poate include trăsături fizice cum ar fi culoarea ochilor si textura părului, precum şi trăsăturile comportamentale şi emoţionale. De exemplu, la copiii cu probleme de concentrare sau tendinţe de depresie, e posibil să fi moştenit un set genetic care îi face mai predispuşi la asemenea probleme.
Alte caracteristici pe care le pot moşteni sunt temperamentul, gradul lor de sociabilitate sau de extrovertire, firea activă sau emotivă. Unii copii necesită mai multă atenţie, în timp ce alţii sunt foarte activi sau ocupaţi, alţii plâng şi se vaită mult, se obişnuiesc greu cu rutinele. Dar comportamentul depinde nu doar de temperamentul lor, ci şi de reacţiile pe care ce le primesc răspuns la un anumit comportament.
Atât familia, cât şi ceilalţi doi factori amintiţi trebuie să-i stimuleze pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale – dar nu trebuie să ne oprim aici. Trebuie să-i ajutăm să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu urcă pe podium, nu pentru că nu au capacităţi necesare, ci pentru că nu au ştiut să depăşească insuccesele de pe drumul până la podium. Mulţi nu reuşesc să strălucească în munca lor, pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. Unii nu au învins pentru că nu au avut răbdare să accepte un nu, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşelile.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Viaţa este un drum lung, care are curbe inprevizibile şi derapaje inevitabile. Societatea ne pregăteşte pentru zilele de glorie, dar zilele de frustrare sunt cele care îi dau sens acestei glorii. Dovedind maturitate, părinţii trebuie să devină modele pentru o viaţă plină de victorii.
Un copil cu un nivel scăzut de respect de sine va avea un complex de inferioritate, va fi incapabil să-şi asume riscuri şi să-şi transforme obiectivele în realitate. El ar putea trăi un proces de îmbătrânire emoţională precoce. Tinereţea ar trebui să fie cea mai intensă perioadă a bucuriei, cu toate că îşi are neliniştile sale. Dar mulţi sunt bătrâni, în trupuri de tineri.
A fi în vârstă nu înseamnă a fi bătrân cronologic. De altfel, mulţi sunt mai tineri pe plan emoţional decât mare parte din tinerii de azi, pentru că sunt fericiţi şi motivaţi.
Caracteristica unei emoţii trăite de o persoană îmbătrânită, care nu are trăiri şi motivaţie este o incapacitate de a se bucura de frumos şi o înclinaţie puternică de a se lamenta, căci nimic nu o satesface pe termen lung. Asemenea persoane se plâng de corpul lor, de îmbrăcăminte, de prieteni, de lipsa de bani, de şcoală-şi chiar de faptul de a se fi născut.
Trebuie să le atragem atenţia acestor copii ce devin maeştri in a se plange că au un mare dezavantaj într-o competiţie. Cu mare greutate vor reuşi pe plan social şi profesional, toate lamentările lor fiind însoţite de o stare extrem de tensionată, care este arhivată în mod deosebit în memorie şi care distruge, încetul cu încetul, bucuria emoţiei.
Copiii trebuie învăţaţi să găsească în lucrurile mici motive majore de fericire. O persoană superficială din punct de vedere emoţional are nevoie de evenimente mari ca să se bucure; o persoană profundă găseşte în lucrurile ascunse, în fenomene aparent imperceptibile bucuria de a trăi: în mişcarea norilor, în dansul fluturilor, în îmbrăţişarea unui prieten, într-o privire complice, în zâmbetul prietenos al unui necunoscut.
Pentru a fi excelenţi observatori, copiii trebuie antrenaţi, părinţii trebuie să-şi facă timp să iasă pe câmp sau în grădină, să-i facă să urmărească deschiderea unei flori şi să descopere cu ei frumosul invizibil, să-i facă pe tineri să aprecieze momentele simple, forţa care izvorăşte din pierderi, siguranţa care răsare din haos, măreţia care emană din gesturile mici.
În fiecare copil – chiar şi în cei mai complicaţi şi mai izolaţi – există o lume care aşteptă să fie descoperită. Mulţi sunt agresivi şi rebeli dar părinţii lor nu înţeleg că, prin agresivitatea lor, ei strigă după ajutor. Comportamentele nepotrivite sunt, de multe ori, strigăte puternice care imploră prezenţa, dragostea şi atenţia părinţilor.
Multe simptome psiho-somatice, cum ar fi durerile de cap sau durerile abdominale, sunt şi ele strigăte tăcute ale copiilor. Mulţi părinţi îşi duc copiii la psihologi, ceea ce poate ajuta, dar, în adâncul fiinţei lor, ceea ce caută ei este inima părinţilor.
Încurajarea şi atenţia pozitivă îl ajută pe copil să-şi dezvolte aptitudinile şi să înveţe moduri de comportament corecte. Această strategie promovează dezvoltarea copilului prin îmbunătăţirea relaţiei cu el, încurajând comportamentul său bun şi învăţându-l deprinderi noi.
Activităţile extraşcolare realizate în parteneriat cu comitetul de părinţi sunt esenţiale în formarea comportamentului dezirabil al copiilor. Mă voi opri la câteva activităţi ce au fost adevărate reuşite prin apropierea dintre copii şi adulţi, prin întoarcerea la natură, la bucurie, joc, ingeniozitate.
Fiecare activitate a fost îndelung pregătită, fiecare părinte asumându-şi sarcini precise în folosul grupului, iar cea mai inportantă dintre acestea a fost participarea directă, alături de copil. Am petrecut zile deosebite la Telciu, la Năsăud, la Coşbuc şi Parva, la Mănăstirea Nicula, la Herghelia din Beclean, la Căminul de Bătrâni de la Bistriţa, pe malul Bistriţei, în pădurea Sulevard şi Codrişor din vecinătatea oraşului. Unii părinţi ne-au însoţit în excursie la Cluj Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Sinaia iar acum la final de clasa aVIII-a, după Evaluarea Naţională, ne pregătim să vizităm Szegedul, Zagrebul, Ljubljana şi Veneţia.
Aceste activităţi, prin specificul lor, prin prezenţa clasei de elevi, prin farmecul mersului ca odinioară, cu autocarul plin de veselie, muzică, jocuri, opriri numeroase la obiective turistice văzute mai rar, pentru că sunt prea aproape de casă, au fost foarte gustate de părinţi. Toţi se purtau ca nişte copii, se simţeau liberi, eliberaţi de stres, de rolul de pă părinteexigent parmanent.
Obiectivele propuse pentru copii, au fost cu siguranţă, îndeplinite: formarea competenţelor de comunicare, încurajarea iniţiativei; educarea abilităţilor de a relaţiona, de a-şi adapta comportamentul la nevoile grupului; cunoaşterea unor norme necesare integrării în viaţa socială.
”Meseria de părinte” este grea. De aceea trebuie să fim părinţi buni, plini de afecţiune, pentru ca grija şi eforturile să fie răsplătite prin dragostea şi rezultatele bune ale copilului armonios dezvoltat psihic şi afectiv. Prin menţinerea unor legături permanente, strânse cu şcoala, cu dirigintele clasei, ca şi prin urmărirea cu atenţie discretă a prieteniilor pe care le leagă în timpul liber, intervenind la timp, ferm, dar blând, pentru a-l feri de exemple şi comportări rele, părinţii pot avea mai multă siguranţă în educarea copilului lor, în conturarea, formarea, dezvoltarea personalităţii acestuia.
lalala06
 
Mesaje: 1
Membru din: 15 Oct 2012, 09:40


Înapoi la Stiri si evenimente

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori