„Pe când ființă nu era, nici neființă” - cum scria EMINESCU ...
Cu aproximativ 50- 100 de ani înainte ca in istoria științei să se contureze noțiunile actuale despre formarea Universului si relativitatea einstein-iană, Eminescu a descris imagini poetice care sugerează astfel de concepte. În acest episod am descris conceptele din fragmentul despre călătoria lui Hyperion spre Demiurg.
***În filmul documentar atașat, despre formarea Universului, ce poate face legătura cu tema Cosmosului, din creația eminesciană - in care se regăsesc aspecte pe care Eminescu le-a intuit si exprimat in versuri chiar înainte de a fi explicate in știința secolului XX. Iar Eminescu, după cum știm, a trăit in secolul XIX...
În „Luceafărul”, Eminescu exprimă noțiuni care azi sunt asociate cu relativitatea einstein-iană (care nu exista încă în secolul lui Eminescu)
Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. (EXPRIMĂ DILATAREA TIMPULUI- demonstrată in teoria relativității einstein-iană) Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. ( EXPRIMĂ un concept fizic legat de deplasarea cu o viteza apropiată de cea a luminii) Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; ( EXPRIMĂ un concept de fizic complex, in general necunoscut chiar si publicului de azi, dar cunoscut doar de fizicieni, legat de trecerea de la un univers netransparent datorită densității prea mari de după Big-Bang la un univers din care lumina a putut evada pentru prima data, după formarea nucleelor si a atomilor neutri electric ) Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; ( EXPRIMĂ un alt concept fizic complex, mai greu de intuit- despre inexistența timpului si a spațiului înainte de formarea Universului din ceea ce in fizică se numește „singularitatea” inițială ) Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. ( în această strofă, Eminescu EXPRIMĂ chiar mai multe concepte fizice complexe legate de ceea ce in fizica de azi se numește „Orizontul evenimentelor”- de care dacă ne-am apropia cu o navă, din punctul de vedere al călătorului de pe navă nu mai ajungem la niciun hotar si nici lumina nu se vede fiindcă nu poate evada (dar in mod paradoxal, pentru un observator de pe Pământ ar părea că nava a dispărut distrusă de gravitația uriașă a unei „găuri negre”-formată după explozia de supernovă a unei stele uriașe- si care ne dă impresia unui gol datorită faptului că nici lumina nu mai poate evada datorită gravitației uriașe. Iar ultimele două versuri exprimă in special ideea de dilatare a timpului practic la infinit la limita „Orizontului evenimentelor” astfel încât călătoria ar părea infinită în timp, deși paradoxal pentru observatorul de pe Pământ ar părea că toți călătorii cu nava ar fi murit într-o fracțiune de secundă dar pentru călătorii la limita „Orizontului evenimentelor” vremea nu mai trece, timpul nu mai există, totul devine etern )
CONCLUZII - deși aceste concepte complexe despre univers si relativitate einstein-iană nu erau cunoscute pe vremea lui Eminescu, totusi Eminescu le-a intuit si exprimat in versurile Luceafărului si ale altor poeme.
Prof. Laurentiu Roșu
https://youtu.be/ioreBsUZrnA
Scris: 15 Ian 2022, 22:16