un copil mai nazdravan

Sectiune dedicata dialogului parinti-educatori

un copil mai nazdravan

Mesajde popaliluta » 13 Dec 2007, 11:56

salut! sunt liliana si tot mergand pe internet am ajuns aici tot cautand solutii si explicatii la problema care o am cu fiul meu la gradi. la gradi spun doamnele educatoare ca Cezar e un dezastru de copil si ca tre sa facem ceva pentru binele lui ca are el ceva, ca e hiperactiv, ca e needucat, ca nu isi pot tine lectiile din cauza lui si cate si mai cate.....
a fost un copil dorit si de mine si de tatal acestuia.Sunt o mama protectoare si am deseori tendinta sa-l cocolosesc ca sa-i fie lui bine. tatal lui s-a implicat si se implica destul de mult de ingrijirea si de educatia lui. deci nu e un tata care sa nu fie prezent in viata copilului. atat eu ca si tatal ne straduim sai raspundem la toate intrebarile pe care le pune si i se explica tot ce intreaba pe intelesul lui.
acasa a avut o perioada in care nu prea lua in considerare autoritatea mea si a tatalui,facea diverse prostiute, mai mici sau mai mari era pedepsit atat de mine cat si de tatal sau. Pedepsele care le lua de la tati erau cu mai multe palme la fundulet, eu ii spuneam ca nu il mai iubesc, credeam ca-l voi speria si astfel va fi cuminte. dupa vreo luna o luna jumate de gradi au inceput problemele, tot mai des ne spuneau educatoarele ca nu e atent e agresiv strica jucariile, rupe patutul la culcare, rupe sapunul la baie alerga prin clasa nu intelege ce i se spune
initial era pedepsit de cand il luam de la camin pana seara si nu avea voie la desene la jucarii si altele
nu a dat roade aceasta metoda si am inceput sa discut cu el am stabilit reguli le-am respectat era lasat sa spuna ce vrea si ce nu , i se explica de ce trebuie sa faca un lucru si de ce nu tre sa faca alt lucru.
incet incet acasa a incepit sa nu ai fie asa rebel sa stea potolit in fotoliu la desene sa roage frumos sa salute, sa se poarte cat de cat civilizat . mai face unele prostii dar e totusi copil nu poate sa stea nemiscat si unde si cum il pun eu.
problema este ca nu se comporta asa si la gradinita de fapt la camin, nu sta locului o clipa, bate copii , alearga strica jocurile si jucariile facute de alti copii, deranjeaza clasa etc.
totusi chiar daca si acasa a incercat o perioada sa faca asemenea lucruri acum nu le mai face. la gradinita parca e un alt copil si ma doare sa vad ca e marginalizat de ceilalti copii , ca nimeni nu mai vrea sa se joace cu el.
dar si mai dureros e faptul ca doamnele educatoare au adoptat fata de noi parintii o atitudine de dispret si desconsiderare.
v-as fi recunoscatoare daca m-ati ajuta cu un sfat pentru ca situatia asta incepe sa devina extrem de neplacuta si stresanta
va cer scuze daca v-am plictissit si va multumesc.
popaliluta
 
Mesaje: 5
Membru din: 13 Dec 2007, 10:53

Mesajde adinatulbure » 13 Dec 2007, 14:47

Hiperactivitatea copilului sau agresivitatea pe care o manifesta in raporturile pe care le are cu alti copii nu trebuie trecuta cu vederea. Semnalul de alarma tras de educatoare trebuie luat in seama desi e dureros felul in care a fost tras. Ar fi bine sa consultati un medic priceput. sau un psiholog ( vedeti pe www.autism.ro ( sa nu va sperie denumirea sitului sunt f multe sfaturi acolo si parinti care trec tot prin ce treceti Dvs )

Un prim sfat ar fi sa schimbat gradinita. Mentalitatile se schimba greu si lupta e deja pierduta. Pana le schimbati dvs creste copilul. O gradinita diferita, oameni diferiti, daca puteti una particulara cu mai putini copii...
adinatulbure
 
Mesaje: 435
Membru din: 15 Feb 2005, 14:41

Mesajde popaliluta » 16 Dec 2007, 00:26

multumesc de sfat adina si scuze ca am rasp asa tarziu
vom face un prim pas saptamana viitoare cand vom merge la un psiholog care sa ne indrume cum poate fi examinat copilul si daca la noi in oras (slatina) sunt specialisti. de nu vom face eforturi sa mergem intr-un centru universitar. cred ca si asta e un pas mare pentru ca parca si mie imi vine sa neg ca ar avea vreo problema copilul. caut destul de multe articole si tratate despre psihologia copilului ca sa inteleg si eu cum gandeste un copil si de ce. in unele situatii ma regasesc, in altele nu.
cum a spus ceva in sufletul meu imi spune ca nu ar avea nici o problema copilul, ratiunea imi spune ca are si ca trebuie sa lupt pentru copilul meu,orice ar fi sa infrunt.
stiu ca imi va fi greu dar vreau sa am si un copil fericit. asa ca o sa lupt.
popaliluta
 
Mesaje: 5
Membru din: 13 Dec 2007, 10:53

Mesajde nadelus » 16 Dec 2007, 12:39

Daca acasa ati reusit sa-l determinati sa isi schimbe comportamentul explicandu-i ce e bune si ce nu, e corect fata de copilul dvs. sa faceti acelasi lucru si in ceea ce priveste gradinita. Spuneti ca copiii il marginalizeaza. ERONAT! Copiii nu se joaca cu el fiindca nu gasesc in baietel un tovaras de joaca, ci un copil care le face rau. De aceea il resping. Aratati-i ca este vinovat de relele facute colegilor si de aceea este respins. Daca vrea sa fie acceptat, invatati-l sa se poarte altfel cu colegii lui. Il veti muta la alta gradinita, e alegerea dvs., dar daca comportamentul lui fata de copii nu se schimba ....veti avea aceleasi probleme. Trebuie sa-l determinati sa-si schimbe atitudinea fata de copii ca sa fie acceptat de acestia. Depinde de el daca doreste asta! Explicati-i! ...si lasati-l sa suporte consecintele faptelor lui... consecinte mici pentru fapte mici... Sa nu va doara sufletul ca este marginalizat! Aratati-i de ce se intampla asta. Spunteti-i ca nu i se cuvine atentia si afectiunea copiilor fata de care face rautati. Spuneti-i ca v-a dezamagit, ca sunteti trista, nu ca nu-l mai iubiti. Niciodata sa nu-i mai spuneti ca nu-l iubiti. Toti il resping, dvs. ii spuneti ca nu-l iubiti...devine mai inversunat impotriva lor. Ii va socoti pe toti vinovati pentru ca din cauza lor nu-l mai iubiti. Parintii il iubesc in orice situatie si-l ajuta cand e nevoie, dar nu impotriva celor din jur, cu care el nu stie sa se poarte.
Copilul nu se simte vinovat pentru ceea ce face pentru ca nu este invatat cum sa se poarte. Pedeapsa o ia ca pe o agresiune fata de el. Evitati asta! "Ai facut...ai patit!... Tu ai vrut-o! ...Nu te plange! ...Ti-am explicat de atatea ori... Nu-mi spune ce-a facut el, pe mine ma intereseaza ce faci tu, nu ce face el... ce face el trebuie sa stie mama lui, nu eu,..ai o vina, suporta consecintele....."
Cu multa rabdate si fara tutun... incercati. Succes!
nadelus
 
Mesaje: 35
Membru din: 02 Apr 2005, 17:42

Mesajde popaliluta » 17 Dec 2007, 23:29

pentru nadelus......... multumesc pentru sfatul referitor la comportamentul copilului la gradinita. nu stiam ca trebuie sa intervin sa-i explic si ce pateste si ce traieste la gradinita. nici prin gand nu-mi trecea, banuiam ca se ocupa doamnele educatoare de acest lucru.
am facut o vizita la o colega a fiului meu si am descoperit o alta latura a copilului pe care nu o banuiam, avand in vedere ca el e mai agresiv si mai impulsiv. COPILUL E FOARTE SENSIBIL si sufera din aceasta cauza.
aceasta colega nu a vrut sa-l lase sa se joace cu o anume jucarie, iar copilul s-a retras si plangand a spus ca nu mai vrea sa se joace cu ea. baiatul meu a mai avut cateva tentative de a obtine jucaria respectiva, chiar si prin forta dar fetita fiind destul de egoista iar nu l-a lasat. am incercat sa nu intervin si totusi am facut-o rugand fetita sa ne lase si pe noi. o perioada relativ scurta copii s-au jucat impreuna dar s-a ajuns iarasi la situatia dinainte de a interveni. oricum ma bucur ca i-am vazut si aceasta trasatura nebanuita.dorea sa se joace si el(era vorba de un set de oale pentru facut mancare la papusi) si pentru ca nu i s-a permis acest lucru intervenise in forta.
Oare sa-l invat sa fie egoist?

imi pare rau ca acum copilasii intra in vacanta si nu pot sa-i explic ce consecinte au faptele lui de la gradinita. nici nu stiu daca ar trebui sa-l las sa mearga la bunici unde nu este atat de restrictionat, sau daca sa-l tin acasa.
popaliluta
 
Mesaje: 5
Membru din: 13 Dec 2007, 10:53

Mesajde omega » 19 Dec 2007, 21:50

Doamna, problema pe care o puneti este una reala, insa in nici un caz o educatoare sau un sfat primit pe forum nu pot pune diagnosticul. Si eu sunt educatoare, cu experienta, am intalnit o multitudine de comportamente la copii si va spun cu mana pe inima ca numai un psiholog va poate ajuta. Este posibil sa fie un copil nazdravan, care, cu multa rabdare, educatie corecta, consecventa isi va revizui comportamentul. Un consult psihologic nu umileste pe nimeni, iar hiperactivitatea cu deficit de atentie (daca intr-adevar o are) se trateaza, multe personalitati ale culturii mondiale si nu numai (Mozart, Van Gogh, Bill Gates etc.) au fost diagnosticati in acest fel. Important e sa vedeti aceasta problema obiectiv, sa respectati instructiunile psihologului si totul va fi bine. Fiecare copil este unic. In nici un caz nu il speriati ca nu il iubiti! De multe ori copiii solicita atentia parintilor, a celor din jur si o obtin doar pe cea negativa... facand shotii! De cele mai multe ori, cand copilul face un lucru bun noi ne ocupam de treburile noastre si nu ii acordam atentia pozitiva, apreciind acel lucru. Abia cand face o prostioara sarim cu gura pe el sau cu pame la fundulet! Monitorizati-va de cate ori il utilizati pe "nu" intr-o zi cand ii vorbiti! Va veti minuna! In cazul copiilor mai energici incercam sa-i "educam" cu sute de interdictii creand in felul acesta un cerc vicios: cu cat ii oprim de la mai multe cu atat ajunge sa ne provoace mai tare. Ar fi util daca ati participa la un curs pentru parinti "Educam asa". La noi la gradi s-au imbunatatit mult relatiile parinte-copil dupa acest curs. Si nu uitati, nimeni nu poate suplini un specialist, in acest caz un psiholog. Sunteti o mamica moderna si veti trece usor peste mentalitati, va urez mult succes in educarea baietelului nazdravan!
omega
 
Mesaje: 90
Membru din: 25 Feb 2007, 13:42

Mesajde dana_r » 04 Ian 2008, 18:08

Eu nu cred ca este o solutie sa mearga la o gradinita particulara, asa cum am vazut ca propunea cineva.
Parerea mea este ca educatoarea nu a dat dovada de tact pedagogic pentru a reusi sa comunice cu copilul. Nu vad o solutie sa-ti spuna ca nu are ce face, ci sa gasiti impreuna o cale de rezolvare. Incearca sa discuti cu ea si sa stabiliti impreune niste reguli pe care sa le respecti si tu acasa, dar si ea la gradinita. Cred ca asta poate fi primul pas spre mai bine.
dana_r
 
Mesaje: 1
Membru din: 13 Aug 2007, 22:53

Mesajde filofteia » 07 Ian 2008, 14:03

Desi sunt doar o mamica, imi permit sa dau si eu un sfat. Daca pare neavenit va rog de pe acum sa ma scuzati.
Propunerea cu schimbarea gradinitei este foarte buna. Eu am incercat-o, desi nu aveam astfel de probleme, dar faptul ca la sfarsitul anului copilul nu vroia sa mearga la gradinita aridicat mari semne de intrebare. Acum stiu ca am facut bine.
Din pacate Slatina nu prea lasa loc de alternative. Dar eu spun totusi sa incercati. Mergeti mai inainte la mai multe gradinite, stati de vorba cu personalul si apoi hotarati unde il mutati.

Si mai am un sfat desprins din propria experienta...nu va bazati pe educatoare, apoi pe invatatoare, etc. Trebuie sa vorbiti mereu cu el despre ce si cum se intampla la gradinita/scoala. Controlati mereu ceea ce ii spun educatoarele sau nu.
filofteia
 
Mesaje: 47
Membru din: 04 Apr 2007, 15:46

Mesajde popaliluta » 09 Ian 2008, 22:39

ma bucur ca pot afla aici unele sfaturi si unele experiente traite de alte mamici si/sau tatici :D
vedeti insa ca pana acum nu am precizat un lucru. adica familia e formata din parinti si copii. toate bune si frumoase cand ambii parinti merg pe aceasi linie. numai ca in cazul meu nu prea se intampla acest lucru, adica eu mama sunt destul de indulgenta cu copilul iar tatal foarte sever. cu privire la educatia copilului avem pareri total diferite si recunosc ca copilului nu-i face tocmai bine. tatal interzice multe comprtamente normale pentru varsta copilului iar eu ca sa compensez i le permit zic eu, dar sub alta forma tocmai pentru a compensa severitatea tatalui. copilul la gradinita refula, in educatoare nu vedea nici un fel de autoritate si astfel creea probleme.
diferenta de varsta intre mine si sotul meu este de 10 ani, si mai mult, in urma a 2 sau trei discutii serioase a reiesit ca avem sisteme de gandire diferite, conceptii diferite , mentalitati diferite, generatiile noastre au valori diferite. sotul meu a recunoscut ca pe alocuri educatia copilului il depaseste si nu stie cum sa intervina decat prin interdictie .
as vrea totusi sa subliniez ca prin termenul "discutie serioasa " inteleg discutie si nu cearta, adica noi nu ne-am certat niciodata chiar daca avem pareri sau convingeri diferite, mai mult il iubesc, il respect si primesc din partea lui aceeasi afectiune si multumesc cerului ca l-am intalnit.

vreau sa merg cu copilul la psiholog pentru o evaluare, pentru ca consider ca a merge la psiholog nu esti nici nebun, nici prost, nici handicapat psihic, e doar o evaluare a unui psiholog. din pacate sotul meu gandeste tocmai invers.
oare pana unde e bine sa fie o limita intre aceste diferente de gandire?

cu copilul am schimbat tactica, adica initial nu a mai primit pedepse pentru nici o prostie , nici nu l-am mai certat, pe furis de copil nu-l lasam nici pe sotul meu sa-l certe si treptat am inceput cu 2 sau 3 minute de stat la colt, apoi daca a mai continuat sa faca ce nu trebuia ii explicam ce a facut , ce consecinte a avut si ca il iubesc mult dar ca sunt suparata pe el. si vrand sa ma multumeasca si-a cerut iertare, si-a indreptat gresala, adica s-a schimbat, iar in ultimele zile chiar foarte rar a mai fost pedepsit.
il iau cu mine sa pregatim micul dejun, sa tocam zarzavaturi, sa curatam cartofi, cum ne-om pricepe, dar munceste si el si e motivat, adica fac cu el cam ce am citit referitor la psihologia copilului, in special din "Totul se intampla inainte de 6 ani" autor Ana Savin pe care o recomand
cred ca datorita faptului ca in vacanta nu a mai avut parte de pedepse si nu a mai fost certat ca inainte s-a mai potolit din a mai face atata taraboi la gradinita.
in final, ca sa nu mai lungesc si sa devin plictisitoare, va intreb daca e bine sau nu pentru copil ca la educatie sa participe si tatal. Poate pentru mine ar fi mai usor pentru ca nu as mai avea de infruntat parerile si convingerile diferite ale tatalui, dar nu cred ca ar fi drept fata de copil.
popaliluta
 
Mesaje: 5
Membru din: 13 Dec 2007, 10:53

Mesajde cristina_gl » 10 Ian 2008, 15:56

Draga mamica, sigur ca este bine ca la educatia copilului sa participe si tatal! Nu numai ca nu ar fi drept, dar n-ar fi nici in regula pentru dezvoltarea lui. Parerea mea este ca va faceti prea multe probleme, desprinse din faptul ca sotul are opinii diferite despre educatie. Nu sunteti singurul cuplu in care apar astfel de divergente si se pare ca exista premisele unei bune intelegeri: va respectati, va iubiti, nu va certati. Cred ca e nevoie de mai multa rabdare din partea dumneavaostra, astfel incat sa gasiti cai de a-l convinge pe sot ca nu doar interdictiile si pedepsele fac parte din educatie. Am o intrebare insa: ce parere are dansul despre felul in care ar trebui sa se implice in educatia lui Cezar? Mai precis, ar accepta faptul ca dvs doriti sa il degrevati de aceasta sarcina? Daca da, inseamna ca: fie nu are destula rabdare si este prea comod, fie, pur si simplu, nu stie ce sa faca si cel mai la indemana ii este sa interzica.
Deja aveti rezultate bune cu Cezar. Aceasta inseamna ca ati experimentat cai care au succes. Explicati-i-le sotului si demonstrati-i ca baietelul este schimbat in bine, chiar daca nu a primit pedepse.
Inca ceva: atunci cand are chef de stricat, oferiti-i lui Cezar alternative. De exemplu, poate desena pe o coala mare, prinsa cumva de perete sau de sifonier, dar nu poate sa faca asta, evident, pe perete. Este un copil pe care noutatile si ineditul il atrag, asa ca puneti-va imaginatia la incercare. Si ajutati-l mereu sa-i consume energia intr-un mod pozitiv.
Apoi... intaresc sfatul pe care vi l-a dat omega: renuntati definitiv la a-i spune ca nu-l iubiti, oricat de tentata ati fi. Poate fi distructiv pentru un copil. Va urez numai bine si sper sa gasiti drumul cel bun impreuna cu sotul si baietelul dumneavoastra!
cristina_gl
 
Mesaje: 112
Membru din: 14 Ian 2004, 11:14
Localitate: Galati

copil năzdrăvan

Mesajde angela_ghrsm » 11 Ian 2008, 21:34

Încerc şi eu să vă recomand câte ceva. N-am înţeles câţi ani are băieţelul ! oricâţi ani ar avea ( 3-4-5), trist este faptul că nu aţi găsit înţelegere la educatoare, care prin specificul meseriei lor, trebuiau să ştie ce se întâmplă cu copilul de are un astfel de comportament. Cred că Cezărel a simţit diferenţa de opinie şi reacţie pedagogică dintre dv şi tatăl lui şi vă răspunde cu aceeaşi monedă. Specific vârstei copilului preşcolar este o mare curiozitate de a afla tot felul de lucruri şi de a pune mâna pe toate ca şi cum ar fi ale lui. De aici aparenta lui agitaţie şi instabilitate cu care îşi exasperează părinţii.
Pentru rezolvarea problemelor pe care le creează la grădiniţă, eu cred că ar fi bine dacă vă faceti timp să asistaţi la activităţile libere de la grupa unde e copilul, să vedeţi cum se joacă cu ceilalţi copii. Acest lucru este destul de greu de obţinut, eventual puteţi cere aprobare de la directoarea grădiniţei pentru ca asistată de un psihololog, să studiaţi comportamentul copilului, pt ca să ştiţi ce aveti de făcut. În acest fel psihologul o poate învăţa pe educatoare să adopte un comportament adecvat, venind cu eventuale recomandări pt dv.
Dacă nu vreţi să vă aprindeţi paie în cap, deranjând-o pe educatoare cu astfel de pretenţii de asistenţă, atunci nu vă rămâne decât să urmaţi sfaturile date de programul de educaţie pt părinţi "Educaţi aşa !" pe care-l găsiţi la grădiniţele la care s-a ţinut acest curs.
Ultima oară modificat de angela_ghrsm pe 28 Feb 2008, 17:15, modificat 1 dată în total.
angela_ghrsm
 
Mesaje: 120
Membru din: 01 Feb 2007, 15:23

continuare

Mesajde angela_ghrsm » 11 Ian 2008, 22:05

Am crezut că se întrerupe curentul; continui : A fost o experienţă bună faptul că aţi mers în vizită şi aţi văzut cum se comportă copilul în jocul cu alţi copii. Aţi observat că, de multe ori, copiii nu ştiu să-şi împartă jucăriile, fenomen observat nu numai la copiii unici la părinţi, dar şi la cei care sunt doi fraţi. Acest lucru se întâmplă atunci când părinţii nu-i învaţă pe copii cum să se joace. Părinţii trebuie să ajute pe copii să le crească toleranţa la frustrare adică copilul trebuie să înveţe să aştepte până când i se va îndeplini dorinţa. De exemplu, copilul se joacă şi vede o jucărie la alt copil pe care o doreste el. Se duce la acesta şi încearcă să o ia, dar acel copil nu vrea să dea jucăria pt că şi el se află în stadiul egocentrismului. Atunci cel mai obraznic şi mai puternic învinge prin smulgerea jucăriei. Bineînţeles că părinţii nu-i lasă pe copii să rezolve astfel disputa şi intervin în funcţie de felul lor de a fi: un părinte nervos îl va certa pe copilul care a smuls jucăria, alt părinte va încerca să-i împace pe cei doi copii, explicându-le că e bine să împartă jucăriile, cum aţi procedat dv. Repetând de mai multe ori acest tip de rezolvare a disputei dintre copii, ei vor învăţa să nu se mai certe pe jucării.
Ideal ar fi ca părinţii să stea cu copilul tot timpul, prin schimb, să-l înveţe să se joace cu alţi copii. Puteţi chema în fiecare seară unul - doi copii din vecini pt ca Cezar să înveţe să se joace cu alţi copii. Le daţi să coloreze, să deseneze, să se joace cu cuburi, să construiască, să modeleze, etc. Tot timpul să fie ocupat cu ceva. Nu numai la computer ! Când e mai cald afară, să ieşiţi cu el şi cu alţi copii afară la joacă cu mingea sau în parc. Stând alături de el şi vorbind cu el, copilul nu vă va mai atrage atenţia cu fapte urâte. Dcaă va fi lăudat pt că şi-a strâns jucăriile sau pt că a spălat farfuria ( de plastic ) atunci el va fi mai liniştit şi mai în siguranţă. De asemenea vă recomand o carte : Autor : Jacques Salome : "Mami, tati, mă auziţi ?" Puteţi s-o comandaţi la Editura Curtea veche, Bucureşti. O găsiţi pe net. Acolo scrie că atunci când copiii se poartă urât, ei vor să ne comunice ceva ! Citiţi cartea şi veţi găsi răspunsuri la întrebările dv ! puteţi să i-o daţi şi soţului s-o citească ! trebuie să-şi facă timp pt copilul lui ! nu e nevoie să vă duceţi cu copilul la psiholog. Aveti un copil perfect normal. Noi, adulţii trebuie să ştim cum ne purtăm cu copiii !
angela_ghrsm
 
Mesaje: 120
Membru din: 01 Feb 2007, 15:23

Mesajde popaliluta » 12 Ian 2008, 18:46

Cristina cred ca sotului meu nu i-ar conveni sa fie scutit de responsabilitatea fata de copil, mai ales ca-l iubeste si ca acest copil a fost dorit in primul rand si in mod special de catre el. atat in cresterea cat si in educatia copilului a dat dovada de responsabilitate, tinandu-mi locul sapamani intregi cand eu ramaneam peste program la serviciu.
am tot reflectat la copilaria sotului meu care a fost foarte restrictiva si exigenta in sensul ca el-sotul - nu era lasat sa se joace cu copii ca trebuia sa studieze vioara cand el abia o putea tinea in mana, cand i se ocupa tot timpul cu activitati mult peste varsta lui,fie ca-i placeau fie ca nu=i placeau.la fel face si el -inconstient ce e drept in cazul copilului sau.
eu in schimb nu am copilarit cu restrictii de genul acesta, chiar imi aduc aminte ca ma plictiseam si nu mi se impunea nimic nu eram stimulata la vreun fel de activitate.la fel procedam si eu cu copilul meu si sincer nu e usor sa-mi schimb comportamentul astfel incat sa-l fac pe copil sa-si consume energia in mod constructiv.chiar si cu eforturi copilul incepe sa se schimbe in bine ba mai mult am avut o surpriza socanta sa vad ca educatoarele si-au schimbat total si parerea si comportamentul si fata de noi si fata de copil. Sper sa-si mentina si dumnealor tactica si eforturile, mai mult il lauda , il pupa .
iar despre partea cu iubirea declarata fata de copil cum a mentionat omega..... a fost cheia schimbarii, punctul de plecare pentru ca am inceput prin a-i spune ca eu il iubesc , il ador, imi pare rau de el dar trebuie sa primeasca pedeapsa la colt pentru prostiuta facuta. desigur inainte de pedeapsa i s-au explicat fapta facuta, consecintele si pedeapsa.
si mai trebuia sa facem o fapta buna ca sa indreptam, dar credeti-ma ca seara, dupa atatea explicatii la tot ce intreba ma dureau falcile de atata vorbit .
si lui angela multumiri de sfatul cu privire la educatoare, dar as mai vrea sa vad cum evolueaza noua situatie de la gradinita .
cezar are 4 ani , intr-adevar nu am precizat varsta iar ideea sa-i dau sotului sa citeasca cartea nu e rea , sper sa intru in posesia cartii.
as avea un plan cu cezar si cu vreo trei colegi de-ai lui de la gradi , sa-i chem pe toti sa facem coca si sa facem apoi gogosi, dar parca mi-e si frica, sunt 4 copii, as putea sa-i multumesc pe toti fara sa facem taraboi in bloc?
popaliluta
 
Mesaje: 5
Membru din: 13 Dec 2007, 10:53

Mesajde cristina_gl » 13 Ian 2008, 16:12

popaliluta scrie:am tot reflectat la copilaria sotului meu care a fost foarte restrictiva si exigenta

Mi-am inchipuit ca aceasta ar putea fi una dintre cauze. Si sotul meu a foat crescut cam la fel (doar ca nu a studiat vioara :lol: ) si mi-a trebuit mult timp sa-l fac sa vada si alta realitate. Desi, in copilarie, s-au simtit frustrati si au suferit, acum considera ca aceasta e singura cale, ca parintii lor au fost perfecti si vor sa-i urmeze. Ai nevoie de rabdare, dar eu cred ca va fi bine, pas cu pas.
Ok. Legat de taraboiul din bloc eu nu mi-as face mari probleme, daca totul se va petrece la ore rezonabile. Mai degraba m-as gandi la covoare si la pereti, pe care le si vad murdare de coca :D (asta pentru ca stiu cum e Cezar al meu- da, am si eu un baietel de 3 ani, cu acelasi nume :) ) Ideea de baza este buna: copiii se joaca impreuna, socializeaza, isi consuma energia. Mai ales ca este iarna si pe-afara nu stau prea mult.
cristina_gl
 
Mesaje: 112
Membru din: 14 Ian 2004, 11:14
Localitate: Galati

Mesajde filofteia » 15 Ian 2008, 13:34

Doamna popaliuta, stati linistita ca nu este de la diferenta de generatii. Sotul meu este cu 3 ani mai mic ca mine si tot cam asa reactioneaza.
Am incercat sa-i dau sa citeasca, dar nu am reusit sa-l conving.
De exclus din educatie nu poate fi vorba, pana la urma nici nu ar fi corect nici fata de sot, nici fata de copil.
Cum am procedat / procedez. Niciodata nu intervin intre sot si copil, oricat de aspra mi s-ar parea pedeapsa uneori chiar atitudinea sotului. Niciodata nu "ridic" eu o pedeapsa data de sot. Este de la sine inteles ca acelas lucru se intampla cu cele date de mine.
Dar atunci cand pedeapsa mi se pare prea aspra, vorbesc separat cu sotul, mai tarziu, nu in acel moment, cand este sub influenta "nervilor" facuti de copil. Ii spun opinia mea asa incat pana acum sotul a "dres-o" adica, a ridicat pedeapsa la prima fapta buna. Astfel ca dupa ce face o boacana si este pedepsit, copilul incearca sa se poarte cat mai exemplar in speranta ca se va micsora pedeapsa.

Imi pare bine sa aud ca vestile sunt bune de la gradinita si educatoarele au o alta atitudine.
filofteia
 
Mesaje: 47
Membru din: 04 Apr 2007, 15:46

Următorul

Înapoi la Parintii intreaba, educatorii raspund

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron