www.didactic.ro

[Chitisor12]

Prima mea experiență Erasmus+
Numele meu este Chița Maria-Alexandra. Sunt cadru didactic debutant (învățător) la Școala Profesională Daneți din județul Dolj. Fiind primul meu an în învățământ, am avut foarte multe emoții. Speram că voi putea răzbi și voi reuși să realizez tot ceea ce îmi propusesem. Am reușit mai mult decât atât datorită colegelor mele, care m-au luat ,,sub aripa lor’’, mi-au împărtășit din experiențele și sfaturile lor , care m-au ajutat și mă vor ajuta mult timp în cariera mea . Am reușit să mă integrez foarte bine, colectivul fiind unul foarte primitor și vesel. Le mulțumesc pentru asta tuturor colegilor mei.
Alegerea de a participa la un proiect Erasmus+ a fost una spontană. În cadrul unui consiliu profesoral, doamna director a anunțat că se va desfășura un proiect Erasmus+ în Cipru, în cadrul unui consorțiu CJRAE Dolj. Imediat cum am auzit, mi-am dorit să mă ridic și să mă înscriu, dar apoi m-am gândit ,,Oare chiar aș putea eu, la 19 ani, după nici un an de învățământ, să am parte de o asemenea experiență?’’. Dar mi-a trecut rapid acest gând pentru că , imediat după anunț, am mers la colega mea , Panait Nadia, una din ,, mămicile mele’’ de la școală și am anunțat-o că ne înscriem la acest proiect. A fost foarte mirată, nu se aștepta la asta, dar datorită faptului că ne asemănăm foarte mult, a acceptat imediat, deși în acel moment niciuna nu a realizat ce înseamnă acest lucru. Niciuna nu zburase vreodată cu avionul. Am realizat muuuult mai târziu ce însemna, de fapt, această plecare.
În luna martie am realizat ce era o plecare într-un proiect Erasmus+. Însemna să fim plecate aproape două săptămâni singure, într-o țară necunoscută, unde va trebui să ne descurcăm vorbind doar în limba engleză, să zburăm cu avionul, o primă experiență fantastică, avionul a devenit mijlocul meu preferat de transport. Pentru început, nu sună foarte bine, eram emoționate, dar toate emoțiile și grijile au dispărut în momentul în care am aterizat. În momentul în care am simțit căldura soarelui din Paphos,m-am umplut de o energie fantastică, pe care am simțit-o întreaga perioadă petrecută în Cipru.
Nu știam în ce va consta cursul, suna a ceva interesant ,,Creativity and Interculturality’’. Auzisem de la colegii mei că Silvia Pătru și Ricardo Querido Marquez, formatorii noștrii, sunt oameni minunați de la care putem învăța foarte multe, și chiar așa a fost. Am râs, ne-am jucat, am învățat, ne-am distrat alături de oameni din toată România, dar și din afară, precum Cipru, Slovacia. Fiind cea mai mică, și acolo am fost bine primită de către toți colegii , cu care am avut experiențe foarte frumoase. M-au impresionat toate poveștile și experiențele celorlalți. Deși eram proaspăt ieșită de pe băncile școlii, iar acum eram cadru didactic, m-am simțit din nou elev. Încercam să învăț și să ,,fur’’ tot ceea ce puteam de la toți. În fiecare zi, după fiecare curs, vorbeam cu Nadia entuziasmate de ceea ce învățaserăm , dar și nerăbdătoare de următoarea zi. În acele zile, Nadia nu a mai fost colega mea, a fost prietena mea, cu care am trăit momente foarte frumoase împreună.
A fost o experiență minunată, în care am trăit clipe de neuitat alături de oameni minunați, în care am vizitat locuri foarte frumoase, unde am mâncat preparate delicioase (eu având o mare pasiune pentru mâncare). Nu voi regreta niciodată decizia mea neașteptată, dar care s-a dovedit ca fiind una dintre cele mai bune. Abia aștept următoarea experiență de genul acesta. Le mulțumesc tuturor celor care ne-au susținut,le mulțumesc formatorilor noștrii și celor de la Edu2GROW! Dar cel mai mult îi mulțumesc Nadiei, pentru că fără ea nu aș fi avut parte de o asemenea șansă și experiență!