de flaura » 10 Ian 2011, 07:37
Buna dimineata,
Incep prin a oferi o lamurire: eu nu sunt cadru didactic, dar aceasta noua lege ma afecteaza si, cred eu, afecteaza pe toti membrii societatii.
1. Titularizarea, desi prost aplicata la momentul actual este nu atat o siguranta, cat un merit si nu consider ca ar trebui scoasa din legislatie.
2. O fi model finlandez, dar nu are aplicabilitate la nevoile noastre. Pe un post, concureaza te miri cate persoane si nici una nu isi cunoaste domeniul de activitate, ci cate un pic din toate. Ajungi la facultate si nu stii CUM sa inveti. Esti obisnuit sa tocesti compendii de literatura, iar cand trebuie sa elaborezi singur un eseu dupa propriul cap nu stii cum. Nu esti incurajat sa gandesti singur. Notele se dau pe parerile altora. Daca ti le-ai insusit, foarte bine, nota mare. Daca ai cumva alta parere, nu ti se explica unde gresesti si de ce, dar cert este ca nu e bine.
As propune modelul austriac, unde copilul este incurajat sa faca progrese reale la ceea ce se pricepe si are tragere de inima, iar la celelalte materii este notata evolutia lui in timp si nu faptul ca nu e la acelasi nivel cu altii care se descurca la materiile respective dupa o programa scolara si asa prost facuta si vesnic in schimbare. Asa va ajunge sa se specializeze pe domeniul ales si sa-si faca bine meseria in viitor si, cu putin noroc, nu vom mai avea politicieni care cred ca se pricep la ceva pentru care nu au pregatirea necesara.
3. Evaluarile psihologice ale cadrelor didactice ma lasa de asemenea rece. Mai degraba ar trebui sa se conceapa un fel de modul pedagogic periodic, sa zicem o data la 4-5 ani, actualizat si reactualizat la nevoile schimbatoare ale societatii. Mi se pare inadmisibil sa nu luam in calcul in procesul de educare situatia psihologica a elevului si nevoile sale actuale.
4. Parintii nu au ce lua decizii in scoala. Nici un parinte nu o sa accepte ca propriul copil face ceva mai mult decat "erori nevinovate". O sa gaseasca de cele mai multe ori vina in alta parte pentru a explica lipsa de timp in educarea propriului copil.
5. Penalizarile din sistem sunt aproape inexistente, nimanui nu-i mai e frica de o corigenta. Cand am facut eu liceul, daca aveai mai mult de 10 absente nemotivate ti se scadea media la purtare, si la vreo 50 daca bine imi aduc aminte, erai exmatriculat. Acum se produc motivari peste motivari te miri de unde si ajunge sa treaca clasa un elev pe care nici nu-l stii dupa fata. Ar trebui sa faca scoala la Fara Frecventa daca tot e prea bun pentru a participa la ore.
6. Mi se pare cel putin hilar sa vrei sa revolutionezi sistemul, dar numai din punctul de vedere al obligatiilor cadrelor didactice si nu a drepturilor lor. Daca tot vrem sa adoptam modele straine de invatamant, hai sa adoptam si grila lor de salarizare si beneficiile. Ca sa nu mai vorbesc de respect. Sa fii psiholog scolar responsabil de un liceu si 5 scoli rurale si sa primesti in prezent 6 milioane in mana mi se pare batjocura. Sau profesor universitar intr-un oras cu 4 universitati si sa ai salar de 14 milioane dupa 25 de ani de predat, doctorat in strainatate si grade peste grade... Si as avea multe alte exemple.
7. Cum cred ei ca persoane neavizate in domeniu pot sa aleaga un cadru didactic bun?! E ca si cum un lingvist ar promova un arhitect sau i-ar spune cum sa-si faca treaba. E o aberatie.
Ar mai fi multe de spus, dar tot fara folos. Cand s-a intrat in greva, elevii si studentii au vrut sa iasa in strada pentru sustinere, deoarece cadrele didactice din multe scoli nu au putut. Li s-a spus ca au "libertatea" de a face greva, dar nu vor fi platiti sau, in cazul celor netitularizati, isi vor pierde posturile.
Numai bine.