sedintele cu parintii

Discutii legate de invatamant, dar care nu intra la celelalte categorii

Mesajde oana1964 » 10 Mai 2005, 05:56

:lol: :D lara, nu e cazul sa-ti ceri scuze, ai scris din experienta ta, nici nu aveai cum sa faci altfel.
probabil ca la liceele foarte cunoscute din PIatra este o situatie diferita, nu cunosc, nu am prietene printre profesoarele din alte licee sau scoli, datorita faptului ca nu lucrez in Piatra si nu le cunosc decat din vedere.

ce sa spun?! nu imi dau seama cum ar trebui procedat ca sa stimulam parintii "chiulangii" sa-si controleze copiii. vizitele acasa pot fi interpretate, mai ales cand elevii sunt mari... asa ca le evit. daca sunt invitata de catre parinti si chiar se insista, atunci, este altceva.
stii, unii parinti habar nu au pana la vacanta de vara ca fiul/fiica lor sunt corigenti...
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

sedintele cu parintii

Mesajde anahodoroaba » 27 Mai 2005, 22:57

Liceenii, mai ales daca sunt majori, asculta foarte putin de parinti; sau nu li se mai pare normal ca parintii sa le dea sfaturi legate de disciplina scolara. Sunt convinsi ca stiu mai multe decat parintii in ceea ce priveste scoala si viitorul pe care-l ofera aceasta prin educatie si instructie. De aceea si prezenta la sedinte este atat de slaba. Copiii nu au nici un interes sa-si trimita parintii la sedinte.
Eu am clasa I, si, nu se pune problema prezentei. Ba, nici nu sunt bucuroasa de aceasta pentru ca vin chiar ambii parinti la sedinta si nu sunt locuri. Nu am avut niciodata probleme cu prezenta: daca au lipsit 2-3 parinti din motive obiective. Cred ca elevii sunt cei care transmit ecoul prezentei obligatorii. In legatura cu procesele verbale de la sedinte, eu cred ca sunt absolut necesare atunci cand se hotarasc contributii financiare. procesul verbal este cea mai clara dovada ca parintii au hotarat suma, contul si persoana care incaseaza banii, iar invatatorul este cel care prezinta necesitatile scolare.
O alta problema extrem de importanta este aceea ca sedintele nu trebuie sa dureze mai mult de 45 de minute si sa nu aiba in ordinea de zi nici o observatie "personala" adresata nici unui parinte in mod public. E catastrofala metoda.
anahodoroaba
 
Mesaje: 146
Membru din: 30 Dec 2004, 18:37
Localitate: Bacau

Mesajde invatator » 31 Mai 2005, 00:04

De acord cu ultimul punct de vedere al Anei; pt cei la inceput de serie, anul viitor: procedati la o prezentare de tipul in perechi: se cupleaza cate doi parinti, care se cunosc si se prezinta unii pe altii. La inceput prezint eu curriculum vitae, cu accent pe rezultate profesionale. Daca sunt parinti care nu se cunosc intre ei, ii rog sa se prezinte singuri, metoda e f apreciata de parinti! Tot la prima intalnire (eu asa le numesc, "intalniri cu parintii"), aduc eu "protocolul", cafea, suc etc si anunt ca acesta e un procedeu / prilej mai bun de-a ne deschide unii fata de ceilalti; parintii preiau din mers ideea si la fiecare intalnire se programeaza cineva. Inteleg, spuneti-le-o cat mai voalat ca la un suc, la o cafea omul emai dispus sa prezinte problema si sa afle o sugestie pt rezolvarea ei.
Procesul verbal, la mine in dosar, e doar cel cu temele dezbatute, teme scolare, educationale; hartiile privind actele administrative, fonduri, donatii, realizari pe baza acestora, se tin la comitetul de parinti si nu se includ in procesele mele verbale.
Cat despre absenteismul la aceste intalniri, va marturisesc, ca si Ana, la clasele mici nu e cazul sau nu la unii dintre noi; nu pot sa-mi explic in ruptul capului ce se intampla in clasele urmatoare de este atat de nesudat legatura scoala-familie, in unele cazuri!
Puteti initia un proiect "Scoala parintilor", stiu scoli unde a dat rezultate, nu imediat!
Mai cred insa ca pana societatea nu va reda/conferi dascalului locul binemeritat, nu vom prea avea sprijinul celor ce compun aceasta societate. Succese!
Elena Carunta
invatator
 
Mesaje: 525
Membru din: 25 Iul 2004, 17:25
Localitate: Ocna Mures

Mesajde oana1964 » 02 Iun 2005, 06:43

nu stiu daca metoda cu "scoala parintilor" ar fi buna. oamenii sunt in general orgoliosi. ceea ce am observat este ca unii dintre parinti au o parere foarte buna despre copiii lor, care sunt "ingeri" acasa, dar care la scoala fac mereu probleme. si nici in fata evidentei nu le vine sa creada ca noi le spunem adevarul. si asa, vorbesc despre noi ca despre aia care exageram si cu care nu merita sa stea ei de vorba, ca parinti care isi cunosc odraslele. apoi unii zic ca nu vin la scoala de rusine ca fiul/fiica are absente si note proaste.

o fi si asa. nu am copii, asa ca nu cunosc acest sentiment. dar cu toate legile astea noi, cred ca daca as avea asa o progenitura, i-as trage si o mama de bataie sa-i sune apa-n cap, si nu i-as mai da nici un sfantz si nu l-as mai lasa nicaieri la distractii pe-afara. daca va fura, nu are decat sa faca puscarie pentru furt, daca atata l-a dus mintea. unii dintre adolescenti sunt atat de mincinosi si de penali ca nu merita sa fie tratati cu blandete si cu vorba buna.

sa ma scuze parintii pentru credinta mea ca este vina lor (dar si meritul, unde e cazul) pentru ce copii au. cand pustanii de 8,9 ani au celular si li se fac toate mofturile, cred si eu ca destul de repede ei "se prind" ca li se cuvine totul, fara sa faca nimic in schimb. si devin niste delicventi potentiali.
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

Mesajde stanuta_grigorica » 02 Iun 2005, 07:33

Oana,nu sunt in totalitate de acord cu tine!Nu vreau sa fac polemica,dar vorbesc in calitate de mama si dascal...
Cred ca pentru greselile copiilor sunt vinovati adultii iar metodele de aducere pe calea cea buna cu o mama de bataie si arestarea la domiciliu nu dau rezultate.Gresec enorm parintii care fac toate mofturile copiilor fara sa le ceara macar sa merite acele telefoane,bani,haine,etc.Daca el considera ca i se cuvin toate acestea fara sa faca nimic ....atunci parintii au nevoie de consiliere.Ca nu -si cunosc copiii e greseala lor si datoria noastra sa le dechidem ochii.
Sunt convinsa ca daca ai avea un copil nu ai lasa sa "faca puscarie" pentru ca a furat ci ai face totul sa nu ajunga in aceasta situatie...Implicarea noastra ca parinti si dascali e rezolvarea problemelor...In general violenta naste violenta si metodele acestea duc la complicatii si mai mari.Imi amintesc ca atunci cand fiul meu nu intrase inca la liceu gandeam la fel,am incercat sa-i domolesc teribilismul adolescentei cu o mama de bataie si n-am reusit sa-l fac decat sa se ascunda de mine,sa ma minta pentru a nu mai fi pedepsit...Numai tactul,rabdarea si despicarea firului in patru a dat rezultate...recunosc ca o parte din vina era a noastra dar si profesorii lui erau prea putin dispusi sa inteleaga dificultatile acestei varste...
stanuta_grigorica
 
Mesaje: 1095
Membru din: 06 Noi 2004, 21:55

Mesajde mariro » 02 Iun 2005, 18:00

Stanuta!
asa este! Noi educatorii trebuie sa avem in noi o doza extraordinara de rabdare, toleranta, intelegere, gingasie, perseverenta, incredere, iubire si mai ales iubire, fata de semenii nostri dar mai ales fata de copiii din care facem oameni mari. Chiar daca de cele mai multe ori nu primim in schimb decat dezamagire si foarte putina multumire, menirea noastra aceasta este: de a-i forma si informa pe viitorii oameni.

Oana nu are cum sa stie ca sentimentul de parinte, de mama, te face sa te iei de gat si cu Dumnezeu (Doamne iarta-ma!) si sa te razvratesti pana ajungi la adevarul pe care il crezi ca-ti apartine! (daca nu esti foarte las!)... Eu am invatat multe pe copilul meu mai mic de acasa (21 ani) dar foarte multe am invatat si eu de la el. Lucrul cel mai de pret pe care il stiu de la el este acela ca trebuie sa le aratam copiilor mai multa incredere in ei, sa ne exprimam convingerea ca sunt in stare sa treaca singuri peste orice obstacole (daca le au) si sa ii pretuim la adevarata lor valoare! Sa nu ne repezim cu evaluari eronate si negandite ca ii departam de noi si le ranim sufletul! In momentul in care ne cer ajutorul sa nu pregetam sa il dam!
Aceleasi lucruri trebuie sa le aplicam si in clasa cu elevii nostri si sunt convinsa ca vom avea rezultate mult mai bune de la ei! Numai bine!
Mari

P.S. Ca sa respect topicul despre sedintele cu parintii mai am doar de adaugat ca si eu consider ca nu trebuie sub nici o forma in fata tuturor parintilor sa criticam un anumit copil sau sa vorbim in lipsa parintelui despre anumite fapte savarsite de copilul acestuia. In acest fel ii indepartam de scoala si de invatator si nu-i mai putem atrage nici macar cu o serbare frumos organizata! Nu se poate sa nu gasim noi o modalitate de a vorbi intre patru ochi cu parintii copilului problema.
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde oana1964 » 08 Iun 2005, 08:25

Stanuta, nu m-am gandit la bataie ca la prima forma de "educatie", ci la ultima, cand toate celelalte metode au dat gres. Dar cred ca in primul rand l-as priva de placeri si distractii, si as incerca sa vorbesc deschis cu el. Ceea ce si fac cu elevii mei, daca ei vin la mine pentru asta. Niciodata nu fac un pas care nu mi-a fost cerut. Nu mi se pare corect. stiu ce inseamnna ajutorul dat fara sa-l ceri, si stiu ce inseamna sa iti rezolve parintii problemele, fara ca tu sa-i fi rugat, doar pentru ca le-ai spus prin ce treci, asa, ca sa te descarci. Este cea mai buna metoda de a te face sa nu ai incredere in fortele proprii, dar unii parinti nu-si dau seama de asta.

in revista liceului nostru psihologul liceului ne dezvaluie ca cei mai multi adolescenti nu discuta deloc acasa cu parintii despre problemele lor, si ca nu doresc absolut deloc ca parintii sa se implince in rezolvarea problemelor pe care le au. de aici, fireste, parintii cred ca totul este ok, si atunci de ce sa vina la scoala, la sedinte, etc? chiar am un elev, de-a 9-a, care arte 150 de absente nemotivate si abia acum, cu 10 zile inainte de terminarea anului scolar, parintii au aflat de situatia lui. ei spun ca il bat, dar degeaba. normal. acum... e cam tarziu si pentru bataie si pentru discutie si pentru orice altceva. ei credeau ca baiatul lor nu are nici un fel de probleme, dar au auzit de la alti parinti ca acesta chiuleste.

Mariro, nu stiu daca m-as lua de gat cu Dumnezeu daca as avea un copil rau. la urma urmei cine stie ce ereditate si din cate generatii iese la iveala in acel copil. de ce sa-mi sacrific viata pentru o cauza pierduta? eu am vazut ca sangele apa nu se face, degeaba e un copil educat ca la Sorbona, ca daca are gene de criminal in el, tot va omori pe cineva intr-o zi. or fi si exceptii, da' regula este: mai intai ereditatea si apoi educatia.
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

Mesajde mirelar » 23 Oct 2005, 20:54

Deosebit de instructive ultimele mele minute petrecute pe forum(citind mesajele voastre)!!!!
Trebuie sa marturisesc ca am si eu o problema cu sedintele cu parintii, dar n-am considerat-o problema deoarece cele mai multe colege ale mele sunt in aceeasi situatie. Drept urmare facem in medie 2-4 sedinte cu parintii pe an scolar.
Dar si ei!!!! toti tac si asculta ce le spun. Daca e ceva de hotarat se implica , dar doar cat e necesar. In rest n-au nici o problema de supus discutiei.
Cu acest gen de parinti ce sa ma fac?Sunt abia la inceput(clasa aII-a) si as maiputea face ceva pentru relatiile noastre, nu?
Am preluat cateva idei ,zic eu, reformatoare ,pentru modul in care desfasor sedintele cu parintii. Nu stiu ce va iesi??!!
mirelar
 
Mesaje: 176
Membru din: 29 Aug 2005, 15:33

Mesajde eugeniaboldea » 24 Oct 2005, 21:35

Sedintele cu parintii sunt foarte importante. Noi trebuie sa le explicam cum trebuie sa-si sprijine,supravegheze sau controleze copilul.
Rolul familiei este invers proportional cu clasa in care este copilul, adica cu cat clasa este mai mica, cu atat rolul este mai mare. Cu cat elevul inainteaza in clase, rolul parintilor descreste.
Nu toti parintii vor fi nevoiti sa-si ajute sau sa-si supravegheze copilul in aceeasi masura, acest rol variind de la copil la copil, dupa posibilitatile intelectuale, gradul de maturizare.
Sprijinul poate fi uneori daunator, poate crea dependenta.
ideal ar fi ca parintii sa stimuleze efortul propriu al copilului,ei situandu-se undeva in umbra.
eugeniaboldea
 
Mesaje: 14
Membru din: 23 Oct 2005, 00:25

sedintele-- cat de multe?

Mesajde catalina_escu » 12 Feb 2006, 19:49

am avut clasa I si tineam la cererea parintilor sedinte saptamanal, desi pentru mine era foarte obositor, dar in felul acesta ei stiau exact care este evolutia/regresul copiilor si au putut regla la timp neajunsurile. :roll:
mi-au fost de mare ajutor, acum am clasa aIVa, elevii sunt uniti, prietenosi si cu rezultate deosebite la invatatura! :P
catalina_escu
 
Mesaje: 8
Membru din: 13 Ian 2006, 22:20

Mesajde lenav7 » 12 Feb 2006, 21:35

Draga mirelar, nu te necaji, pentru ca nu stii ce vine din urma! Eu sunt educatoare si, serie ca cea pe care o am acum, nu am avut niciodata; acelasi lucru servim si noi cu parintii, sedintele sunt un monolog care nici macar nu-i misca, daca sunt 3-4 care se implica suntem multumite. Cred ca vorbim degeaba, pentru ca toata lumea se vaita de lipsa de timp, de lipsa de experienta si, apoi, se mai mira de ce o buna parte dintre ei apeleaza la meditatii din clasele primare sau chiar mai devreme! :!: :?: :wink:
lenav7
 
Mesaje: 172
Membru din: 06 Ian 2006, 22:04
Localitate: Bucuresti

Mesajde elenadumitrachi » 18 Mai 2006, 02:32

Ce va pot spune despre sedintele cu parintii ?
-Sincer, sunt foarte multumita de prezenta parintilor. Din 24 parinti, doar 1-2 lipsesc,iar a doua zi vin si intreaba ce s-a discutat.Mi-am atras parintii prin lectiile deschise, iar zilnic le prezint ce am invatat la gradinita.(sunt educatoare).
elenadumitrachi
 
Mesaje: 1582
Membru din: 19 Apr 2006, 15:16
Localitate: Galati

Mesajde magdaa » 29 Apr 2007, 18:32

danis2176 scrie:Nici la mine nu vin prea multi. La sedintele obisnuite am pana in 10 parinti. La cele de inceput de an, cand se distribuie carnetele de alocatie vin in proportie de 80 la suta. In rest absenta totala, chiar daca de cativa ani am maers pe principiul scrisorilor, frumos formulate si facute pe calculator. Degeaba.

Motivele absenteismului? Dispretul total fata de sistemul de invatamant romanesc si faptul ca inca nu stim - marea noastra majoritate - sa facem din sedintele cu parintii mai mult o reuniune prietenasca si un "ceva" interesant. In plus mai e si reticena parintilor si a profesorilor fata de tot ce e nou. Cunosc profesori - chiar din Neamt - care au sedinte cu parintii interesante si cu prezenta foarte buna.

Deocamdata mie imi este destul de greu sa imi "schimb" parintii, pentru ca am preluat o generatie din mers, nu de la inceput, dar stiu ca atunci cand voi prelua noua generatie voi face cu totul altceva decat fac acum. Vizitele la domiciliu sunt o solutie, poate nu cea mai buna, dar sigur una dintre solutii.


Am sa raspund eu si am sa va spun care este parerea mea de parinte.Profesorii spun faceti cutare lucru ca asa este bine,copiii dvs nu invata,etc etc etc.In schimb domnii profesori intra la jumatatea orei in clasa,predau lectii sumare,dar in schimb au pretentii mari si foarte mari,totul se bazeaza pe munca de acasa motivul fiind nu este suficient timp intr-o ora,dar putin cate putin s-ar putea strange ceva notite valoroase.La sedinte totul este ce au mai facut rau ELEVII dar nu vine diriga sa zica ceva concret si despre un prof care nu isi face treaba si sa fim seriosi nu este doar unul singur.
Din acest motiv NU vin parintii la sedinte fiindca doar se critica pe ici pe colo se lauda un elev si s-au saturat sa auda ca buba-i doar la elevi si la profesori totul este un parfum.
Ar trebui sa existe o caseta in care sa se puna parerile ,impresiile parintilor vis-a-vis de profesorii respectivi (anonime ) sa vina si profii in cauza si sa se justijifice.Profii la sedinte cer doar bani si restul scrie mai sus,adica vesnica pomenire nimic interesant.Ar mai fi multe de spus dar totusi din bun simt ma opresc.Va salut cu respect.
Avatar utilizator
magdaa
 
Mesaje: 150
Membru din: 22 Sep 2006, 17:31

Mesajde angela_ghrsm » 04 Mai 2007, 21:43

De ce nu vin parintii la sedinte ? Sunt si profesoara, am fost si parinte de elevi. Ca parinte am fost aproape la toate sedintele. Invatatoarea fetei nu prea se mai omora sa faca sedinte dupa ce a descoperit ce fel de parinte sunt eu, care ii recomandasem sa aiba grija cum explica exercitiile de aritmetica la copii, deoarece doar cativa elevi din clasa stiau sa rezolve exercitiile cu necunoscute. Am cerut si aprobare sa asist la o lectie. Dupa ce am vazut ca invatatoarea era refractara la sugestiile mele, mi-am propus sa lucrez singura cu fata acasa atat la matematica, cat si la compuneri. Si acum consider ca datoria unui parinte este sa trimita copiii cu temele facute si corectate si cu lectiile invatate. Baiatul a avut un invatator imposibil, ne tinea sedinte lungi intrebandu-ne de ce elevii lui si copiii nostri nu sunt cuminti la orele lui. Cand am vazut ce plictisitor era, cat sunt eu de pedagog, nu m-am mai dus la sedinte, iar cand ma intalneam cu el pe strada, il rugam sa nu-i mai puna numai 10 baiatului meu ca nu intotdeauna merita. La V - VIII m-am dus mai rar la sedinte deoarece ne chema mai rar, unii profesori sunt mai comozi. La liceu am fost la cateva sedinte, m-au pus si in comitetul de parinti pe liceu, se tineau doua sedinte pe an, una la inceput si una la sfarsit.
Ca profesor am tinut sedinte cu parintii, am aplicat chestionare atat parintilor cat si elevilor , aratandu-le parintilor ce au raspuns ai lor copii la un chestionar de autocunoastere, in care unii elevi scrisesera ca nu au calitati, ca ei sunt rai, urati si obraznici.
Acele procese-verbale nu se fac doar ca acoperire, nici ca hartogarie, ci ele sunt dovada lucrului nostru cu parintii elevilor. Am observat ca parintii nu prea spun date din experienta lor de parinte, ca refuza sa recunoasca faptul ca au probleme in educatia copiilor lor, ca nu stiu sa-i faca sa invete, din prea mult rasfat sau neglijenta ori exces de autoritate.
Unii parinti nu vin la sedinte de groaza sa nu afle cine stie ce despre fiul sau fiica lor, fiindu-le rusine, altii nu vin fiindca nu vor sa-si faca timp, altii nu mai vin la sedinte fiindca pe parcursul anilor au solicitat sprijin de la profesori pt copilul lui si nu au fost ajutati. Sau nu sunt ascultati atunci cand copilul lor a fost nedreptatit.
angela_ghrsm
 
Mesaje: 120
Membru din: 01 Feb 2007, 15:23

Mesajde magdaa » 05 Mai 2007, 14:58

angela_ghrsm scrie:De ce nu vin parintii la sedinte ? Sunt si profesoara, am fost si parinte de elevi. Ca parinte am fost aproape la toate sedintele. Invatatoarea fetei nu prea se mai omora sa faca sedinte dupa ce a descoperit ce fel de parinte sunt eu, care ii recomandasem sa aiba grija cum explica exercitiile de aritmetica la copii, deoarece doar cativa elevi din clasa stiau sa rezolve exercitiile cu necunoscute. Am cerut si aprobare sa asist la o lectie. Dupa ce am vazut ca invatatoarea era refractara la sugestiile mele, mi-am propus sa lucrez singura cu fata acasa atat la matematica, cat si la compuneri. Si acum consider ca datoria unui parinte este sa trimita copiii cu temele facute si corectate si cu lectiile invatate. Baiatul a avut un invatator imposibil, ne tinea sedinte lungi intrebandu-ne de ce elevii lui si copiii nostri nu sunt cuminti la orele lui. Cand am vazut ce plictisitor era, cat sunt eu de pedagog, nu m-am mai dus la sedinte, iar cand ma intalneam cu el pe strada, il rugam sa nu-i mai puna numai 10 baiatului meu ca nu intotdeauna merita. La V - VIII m-am dus mai rar la sedinte deoarece ne chema mai rar, unii profesori sunt mai comozi. La liceu am fost la cateva sedinte, m-au pus si in comitetul de parinti pe liceu, se tineau doua sedinte pe an, una la inceput si una la sfarsit.
Ca profesor am tinut sedinte cu parintii, am aplicat chestionare atat parintilor cat si elevilor , aratandu-le parintilor ce au raspuns ai lor copii la un chestionar de autocunoastere, in care unii elevi scrisesera ca nu au calitati, ca ei sunt rai, urati si obraznici.
Acele procese-verbale nu se fac doar ca acoperire, nici ca hartogarie, ci ele sunt dovada lucrului nostru cu parintii elevilor. Am observat ca parintii nu prea spun date din experienta lor de parinte, ca refuza sa recunoasca faptul ca au probleme in educatia copiilor lor, ca nu stiu sa-i faca sa invete, din prea mult rasfat sau neglijenta ori exces de autoritate.
Unii parinti nu vin la sedinte de groaza sa nu afle cine stie ce despre fiul sau fiica lor, fiindu-le rusine, altii nu vin fiindca nu vor sa-si faca timp, altii nu mai vin la sedinte fiindca pe parcursul anilor au solicitat sprijin de la profesori pt copilul lui si nu au fost ajutati. Sau nu sunt ascultati atunci cand copilul lor a fost nedreptatit.


Bravo.Sunt de acord in totalitate cu tine,asa este ai perfecta dreptate.Parerea mea este ca in ziua azi profesorii aleg aceasta profesie doar din anumite considerente cum ar fi:

1.Au fost respinsi la alte facultati mai importante si nu vor sa ramana fara studii superioare
2.Vacante multe si deci nu este de lasat
3.Program acceptabil
Nu cred ca un student eminent care termina pedagogia va renunta la vreun post in televiziune sau mai stiu eu unde de dragul de a fi cadru didactic :shock: Cunosc profesori acum din pacate pensionari care au iesit sefi de promotie si au ales ei singuri aceasta profesie de cadru didactic.Erai cineva inainte cand spuneai sunt profesor dadeai dovada ca esti intr-adevar superior acum esti un parlit de bugetar fara bani de haine,prime,vacante platite,prime de sarbatori etc tec etc .Scuzati-mi va rog cruda exprimare dar asa este.
Avatar utilizator
magdaa
 
Mesaje: 150
Membru din: 22 Sep 2006, 17:31

Anterior

Înapoi la Cafenea

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator