Draga Coman, un profesor pensionar nu trebuie sa dea examen pentru a obtine ore la catedra. El este deja calificat si chemat acolo unde scoala are deficit, deci nu poate sa acopere toate orele cu profesorii pe care ii are deja. Daca tu ai ramas pe post, nu vad de ce ar trebui sa-ti faci atatea probleme. Doamna isi vede de orele dumneai, tu de ale tale. Presiuni si neintelegeri sunt in orice scoala; esential este sa avem o activitate optima cu clasa, sa ne putem separa, in fata copiilor, de toate aceste neajunsuri care tin de relatiile interumane. Pentru mine deseori orele au avut un rol terapeutic, in sensul ca m-au facut sa uit de probleme, griji, micile neintelegeri cu colegii. Dupa ce ies de la ora am alta stare de spirit, pentru ca elevii ma fac sa intineresc instantaneu si ma ,,molipsesc" de tineretea lor.
In plus, stiu ca am o responsabilitate enorma, deci nu-mi permit sa ma las influentata de cine stie ce conflicte reale sau imaginare. Copiii n-au nicio vina pentru nervii/nemultumirile mele, deci fac in asa fel incat sa nu-mi revars frustrarile asupra lor. Incearca sa te detasezi la ore, fa-ti treaba cu gandul doar la ea si o sa vezi ca, incet-incet, o sa ai puterea sa ignori si restul. Si... sper ca n-ai sa te superi pe mine daca iti dau o sugestie: fii mai atenta la ortografie si chiar la exprimare, caci predai limba romana.
In general, e greu inceputul la catedra, ca orice inceput dealtfel. Imi amintesc si eu emotiile in fata primei ore, dupa o noapte in care am repetat la infinit ce aveam de predat, gandindu-ma obsedant daca ma voi face sau nu inteleasa. In orice caz, mi-am propus (si cred ca am reusit) sa nu las sa se vada emotiile, nesiguranta. Elevii simt aceste lucruri, speculeaza si profita de ele. Consider de asemenea ca e necesar sa ne castigam respectul in fata lor nu prin atitudini dure si extrem autoritare, ci printr-o fermitate bine gandita si aplicata. Apoi... sa nu ne fie rusine daca ne intreaba ceva si nu stim raspunsul. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu nevoita sa dau o replica de genul ,,o sa ma documentez in acesta privinta". Sigur, cand e vorba de chestiuni de baza, de continuturi cheie, nu avem voie sa nu stim.
Este nevoie si de multa rabdare. O relatie buna cu clasa se construieste treptat. Mai intai, vezi ochii copiilor care exprima curiozitate, indoiala, retinere. Apoi, observi cum se relaxeaza si capata curaj: sa intrebe, sa rada cand e cazul, sa-si spuna ofurile si asa mai departe. Raceala de la inceput este fireasca. Sigur ca sunt si elevi cu comportamente indezirabile, speculati care vor sa profite de punctele noastre slabe. Un regulament al clasei la disciplina pe care o predam, realizat impreuna cu elevii la prima ora de curs si aprobat de ei, ar putea sa rezolve din probleme. Cert e ca ei au nevoie sa fie implicati, sa le aratam ca avem incredere in ei. Pentru cei cu adevarat obraznici si iresponsabili exista regulamentele scolare generale. Insa, dincolo de sanctiuni si amenintari, exista sufletul lor, spre care, cred eu, e obligatoriu sa inaintam inca de la inceput.