D-le Romel,
Vreau sa va trimit o veste, acolo sus, si stiu ca o sa va bucurati.
Tocmai se intreba cineva de ce ne-am legat atat de strans de dvs, intr-un timp atat de scurt. Eu cred ca "Antologia noastra" a fost motivul intalnirii noastre.
Dvs v-ati pus in cartea noastra, o bucatica din sufletul dvs mare, alaturi de cateva poezii scrise de dvs.
Copiii mei trebuie sa pregateasca singuri o serbare de Craciun pentru parinti, folosindu-se si de ce i-am invatat eu timp de 3 ani si ceva. Eu doar ii indrum.
Iar astazi, o fetita a ales din toate cartile ei,
tocmai din Antologia noastra,
exact o poezie scrisa de dvs, "Iarna", pag 121.
Mi-a scapat o lacrima, ea a ramas nedumerita, iar eu i-am explicat ca dvs sunteti d-l invatator cu ajutorul caruia doamna lor a scos prima carte si ca v-ati dus sus, in ceruri.
Poate ca de acolo de sus, ne veti vedea la serbarea noastra si va veti bucura!