Domnul Octavian Gligor a fost învăţătorul meu, la Vojdoci, comuna Hălmăgel, judeţul Arad.
Am aflat cu tristeţe de moartea dumnealui, acum două zile. Să-i odihnească Dumnezeu sufletul bun, iar celor din familia dumnealui, care îl plâng acum, să le dea puterea de a îndura această pierdere!
Pentru că şi eu sunt acum dăscăliţă, nu pot să nu-i cinstesc amintirea... De aceea, am scris astăzi aceste rânduri:
Poveste
Râul, o perdea de brazi, o şcoală
Ĺi o clasă numai cât o nucă.
Bunul domn, cu vorba sa domoală,
Ĺi-ntre prunci, bălaie, o fătucă...
Mâna lui pe mâna ei. Sfială...
Ĺi-apoi vise şi dorinţe-aprinse.
Astăzi, în alt loc, în altă şcoală,
Alte mâini, de mâna ei cuprinse.
Timpul nu a stat. Nu i-am spus âStaiâ.
Clasa mică e acum pustie.
Domnul e la alţi copii, în rai,
Să-i înveţe şi pe ei să scrie...