Cum poţi scrie, oare, despre ţară,
Făr-a fi numit patriotard?
Cineva patetic te declară
De mărturiseşti că-n tine ard
Straşnic, şi iubirea ta de locul
Unde ochii ai deschis întâi,
Dar şi dorul, patima şi focul
De a-ţi face limba căpătâi.
E pământu-acesta de vestigii
Ăncărcat. Le poţi cinsti, pios,
Ănsă importantele efigii
Ţi-s în genă, -n măduvă, în os.
Astfel că atâta îmi rămâne-
Traiul de ţi-l duci aici, ori nu,
Să-ţi spun astăzi, frate bun, române,
Cum că ţara-s eu. Ĺi tu. Ĺi tu...
La mulţi ani, români! La mulţi ani, dascăli români!