sedintele cu parintii

Discutii legate de invatamant, dar care nu intra la celelalte categorii

sedintele cu parintii

Mesajde Iulia46 » 03 Dec 2004, 23:19

sedintele cu parintii sunt o simpla formalitate care se incheie cu un banal proces verbal? nu cred! cum se desfasoara o sedinta cu parintii? ce propuneri au ei? cum reactioneaza la propunerile d-voastra? cum reusiti sa-i faceti sa colaboreze? e interzisa organizarea sedintelor cu parintii in timpul unei ore de curs? trebuie anuntata sedinta cu parintii directorului scolii inainte cu 5 zile ca aceasta sa aiba loc?
mi-am dat seama ca multi dintre d-voastra aveti mai multa experienta in acest domeniu si astept niste sfaturi. va multumesc!
Iulia46
 
Mesaje: 33
Membru din: 09 Oct 2004, 12:22

Re: sedintele cu parintii

Mesajde iace » 04 Dec 2004, 11:47

iuliana scrie:sedintele cu parintii sunt o simpla formalitate care se incheie cu un banal proces verbal? nu cred! cum se desfasoara o sedinta cu parintii? ce propuneri au ei? cum reactioneaza la propunerile d-voastra? cum reusiti sa-i faceti sa colaboreze? e interzisa organizarea sedintelor cu parintii in timpul unei ore de curs? trebuie anuntata sedinta cu parintii directorului scolii inainte cu 5 zile ca aceasta sa aiba loc?
mi-am dat seama ca multi dintre d-voastra aveti mai multa experienta in acest domeniu si astept niste sfaturi. va multumesc!

Nu stiu cu care dintre intrebarile tale sa incep... Cred ca formalitatile astea de anuntare a sedintei cu 5 zile inainte (nu am mai auzit de asa ceva pana acum prin scolile unde m-am plimbat - si au fost destule!) sau de semnare a unui proces verbal sunt cel putin ciudate... Probabil ca e un regulament intern propriu scolii tale. La noi, mai nou, de anul acesta, se consemneaza în registrul profesorilor de serviciu ziua si ora la care s-a tinut sedinta, dar de anuntat special directorul sau de a pune parintii sa semneze un proces verbal la sfarsitul fiecarei sedinte, nici pomeneala!
Nu stiu daca scrie undeva negru pe alb ca se interzice tinerea sedintei in timpul unei ore de curs, dar cred ca sedinta trebuie sa fie in afara orelor de curs, eu cel putin asa am procedat intotdeauna.
In legatura cu desfasurarea sedintelor nu exista o reteta universala, fiecare diriginte are stilul sau, care depinde foarte mult si de gradul de educatie al parintilor... Ar fi multe de scris aici....
Avatar utilizator
iace
 
Mesaje: 1009
Membru din: 18 Sep 2004, 15:16
Localitate: Suceava

Mesajde Iulia46 » 04 Dec 2004, 16:51

multumesc pentru raspuns. stiu ca e un subiect vast, dar m-ar interesa lucruri concrete. facand exceptie de discutiile legate de situatia la invatatura si disciplina, de activitatile extrascolare, ce altceva se mai poate realiza cu si prin intermediul parintilor? mai ales daca acestia nu prea colaboreaza....
Iulia46
 
Mesaje: 33
Membru din: 09 Oct 2004, 12:22

Mesajde mariro » 04 Dec 2004, 17:27

iuliana scrie:multumesc pentru raspuns. stiu ca e un subiect vast, dar m-ar interesa lucruri concrete. facand exceptie de discutiile legate de situatia la invatatura si disciplina, de activitatile extrascolare, ce altceva se mai poate realiza cu si prin intermediul parintilor? mai ales daca acestia nu prea colaboreaza....


Eu am clasa I si chiar ieri am avut a patra sedinta din acest semestru! Poate cineva va spune ca-mi place sa ma ascult. Nu e adevarat! Sunt sedinte fixate chiar la cererea unor parinti. La cea de ieri au vrut sa stie mai multe despre desfasurarea serbarii pentru Mos Craciun. Eu imi fixex la fiecare sedinta anumite teme: regimul zilnic al copilului scolar; petrecerea timpului liber; modul in care copilul invata si modul in care se verifica o lectie de catre parinti; igiena zilnica; cum ne comportam in afara scolii... In ziua in care am sedinta imi intocmesc un proces-verbal in care imi trec ordinea de zi- (situatia la invatatura, probleme administrative, organizarea serbarii, frecventa elevilor, tinuta lor, disciplina, cam acestea au fost problemele de la ultima sedinta). L a sfarsit parintii trec sa isi scrie numele si se semneaza, in felul acesta pot dovedi oricui ca am tinut sedintele cu parintii. Procesele verbale le pastrez intr-un dosar. Data sedintelor este consemnata intr-un tabel in care sunt toate clasele iar daca directorul vrea sa participe la vreuna dintre ele, va sti ora si ziua din tabel!
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde danis2176 » 14 Mar 2005, 21:05

procesul verbal e necesar la noi in scoala si explicatia care ni s-a dat e aceea ca e bine sa fim acoperiti, adica sa avem dovada in cazul in care vine vreo inspectie. e bine, e rau nu stiu, doar ca asa am fost invatat de cei mai in varsta.
Avatar utilizator
danis2176
 
Mesaje: 88
Membru din: 19 Aug 2004, 12:54
Localitate: timisoara

Mesajde oana1964 » 08 Mai 2005, 11:04

despre procesul verbal nici eu nu am mai auzit. e buna ideea de la voi, danis. problema mea este ca nu vin parintii la scoala, deloc. cu mai mult de 5,6 parintii nu ma vad in 4 ani de liceu. si din pacate, acestia sunt parintii elevilor cu note bune si care nu fac probleme. cred ca o sa le trimit scrisoare, pentru ca este evident ca odraslele lor nu-i anunta. ca sa nu mai spun cati sunt de izbeliste, singuri sau la bunici, pentru ca ambii parinti sunt plecati la munca in Italia si nu se intereseaza nimeni de ei.

cei care aveti copii, care credeti ca sunt motivele pentru care parintii nu se intereseaza de copiii lor?
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

Mesajde danis2176 » 08 Mai 2005, 12:45

Nici la mine nu vin prea multi. La sedintele obisnuite am pana in 10 parinti. La cele de inceput de an, cand se distribuie carnetele de alocatie vin in proportie de 80 la suta. In rest absenta totala, chiar daca de cativa ani am maers pe principiul scrisorilor, frumos formulate si facute pe calculator. Degeaba.

Motivele absenteismului? Dispretul total fata de sistemul de invatamant romanesc si faptul ca inca nu stim - marea noastra majoritate - sa facem din sedintele cu parintii mai mult o reuniune prietenasca si un "ceva" interesant. In plus mai e si reticena parintilor si a profesorilor fata de tot ce e nou. Cunosc profesori - chiar din Neamt - care au sedinte cu parintii interesante si cu prezenta foarte buna.

Deocamdata mie imi este destul de greu sa imi "schimb" parintii, pentru ca am preluat o generatie din mers, nu de la inceput, dar stiu ca atunci cand voi prelua noua generatie voi face cu totul altceva decat fac acum. Vizitele la domiciliu sunt o solutie, poate nu cea mai buna, dar sigur una dintre solutii.
Avatar utilizator
danis2176
 
Mesaje: 88
Membru din: 19 Aug 2004, 12:54
Localitate: timisoara

Mesajde oana1964 » 08 Mai 2005, 13:03

da, la inceput de an sunt cam jumatate din parinti. dar dupa aceea... nici intr-a 12-a, cand sunt atatea probleme de discutat nu au venit. anul trecut am avut an terminal, si am ramas surprinsa de cat de putini parinti au venit la scoala... chiar nu ma asteptam. nici bac-ul nu-i intereseaza.
dar mai demult, acum vreo 8,9 ani, am avut o colega de franceza exagerat de severa (punea 1 in lucrari daca ea considera ca nu ai scris nimic bun, si nota era in catalog - am avut jumatate de clasa corigenta in acel an) si atunci am facut o sedinta la cererea parintilor si a fost clasa plina ochi!! nu-mi venea sa cred! :) pacat ca doar atunci cand un profesor se arata rece ca un calculator, parintii isi aduc aminte de copiii lor si de scoala.
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

Mesajde lara » 08 Mai 2005, 15:03

si la noi se practica procesul verbal. de fapt, e o foaie pe care trec de-acasa subiectele discutate (doar titlurile) si apoi parintii semneaza.
de ex, la prima sedinta din an, am avut ca subiecte: structura anului scolar; disciplinele de studiu, orarul si rechizitele necesare; probleme legate de dezv psiho-fizica a elevului (aici, cei care predau la liceu ar avea multe de spus despre perioada adolescentei). am prezentat pe scurt ce se asteapta de la ei la sf anului scolar. la alte sedinte am discutat nu numai despre problemele curente (situatia la invatatura si la disciplina, serbari, alte activitati extrascolare, diverse anunturi etc), ci si alte subiecte cerute de parinti. unii chiar cer sfatul celorlalti, punand in discutie un anumit comportament al propriului copil. mi se pare buna partea cu semnatul pentru ca pot sa-i demonstrez parintelui ca nu prea vine la sedinta, situatie necesara mai ales la sf anului scolar cand vine sa imputa cadrelor didactice ca fiul/fiica a ramas corigent. asta daca e vorba despre un parinte de acest gen. in plus, astfel am si dovada (pentru director, inspector sau cine mai cere) ca am discutat un anumit subiect.

la inceputul unei serii de elevi, am luat obiceiul de a aduna datele fiecarui elev intr-un dosar: copie certificat de nastere, chestionare adresate parintilor sau copilului etc. tot aici trec si realizarile profesionale (copii dupa diplome la concursuri scolare), dar si declaratii ale elevilor implicati in diverse conflicte. ma ajuta atat pe mine, cat si pe parinti, in a vedea evolutia/involutia copilului. mai am obiceiul sa aplic si chestionare duble, parinti-copii, de genul: la ce ora merge copilul la culcare? (cu varianta, pe foaia elevului: la ce ora mergi la culcare?), pe care le discut la o sedinta comuna, cu ambele generatii. e surprinzator sa vedem cum raspunsurile nu coincid, iar copiii isi dau in vileag parintii, spunand lucruri pe care noi nu ar fi trebuit sa le cunoastem. bineinteles, nu acesta este scopul chestionarului, dar am observat ca unii parinti isi schimba atitudinea (de rusinea mea?, de rusinea copiilor?) dupa astfel de confruntari. repet, este vorba despre acei parinti care nu prea se intereseaza de copil...

am citit pe un forum pt parinti, chiar la subiectul despre sedinte, ca, la nu stiu ce gradinita, acestea (sedintele) au un aspect mai putin formal. parintii nu stau in banci, pot lua loc pe scaune sau stau in picioare, se pot servi cu biscuitei si cu sucuri ce se afla pe masutele din jur, iar dupa prezentarea pe care o face educatoarea, discutiile se pot muta pe grupulete, astfel incat parintii sa socializeze unii cu ceilalti. uneori, vin si invitati - medicul sau asistenta unitatii scolare, directorul, un psiholog... ce m-a uimit a fost faptul ca raspunsurile de pe forum au fost de genul: "vreau si eu sa-mi duc copilul la o astfel de gradinita!".
voi incerca sa adaptez formatul la clasa mea, anul viitor, cand voi prelua o noua serie.

tot la anu', vreau sa mai incerc ceva: la prima sedinta, o sa rog parintii sa spuna 2-3 cuvinte despre ei insisi si despre copil (sa se prezinte). poate ca unele cadre didactice fac asta de mult timp, dar eu ii lasam sa se prezinte (nume si sa spuna ai cui parinti sunt), restul informatiilor adunandu-le in particular. acum ma gandesc sa-i rog sa faca acelasi lucru, dar de fata cu toata lumea. cred ca e interesant ca fiecare sa-si prezinte copilul asa cum il vede...

mie mi-era teama de sedinte, aveam senzatia ca merg numai ca sa fiu criticata sau sa mi se spuna ceva rau despre ceilalti colegi care predau la clasa, dar in cei 4 ani de cand am aceasta serie de elevi, am invatat ca, de fapt, parintii vor si ei sa-si cunoasca mai bine copiii. evident, nu vorbim despre toti parintii...

am avut si noroc de un minunat colectiv de parinti, care s-au implicat in educatia copiilor lor si, ceea ce m-a incantat foarte tare, au tinut cont si de cei din jur. astfel, cu ocazia sf nicolae, dupa ce se hotarase sa nu mai cumparam cadouri pentru copii, 2 parinti au luat cateva dulciuri din banii lor, pentru toti elevii clasei, deoarece ei voiau sa marcheze ziua. alt copil a venit cu o sacosa mare de cirese (cand acestea de-abia aparusera pe piata) si a impartit tuturor colegilor. poate ca unii n-au mai mancat alte cirese in acel an... un baietel care sta la curte aduce flori pentru colegele lui, fara un motiv anume. sunt convinsa ca toate acestea sunt dovezi ale educatiei primite in familie, ale faptului ca, daca adultilor le pasa de cei din jur, le va pasa si copiilor.

repet, e posibil ca aceste mici gesturi sa nu fie importante pentru altii, dar pentru mine au contat, poate pentru ca am avut si serii de elevi in care parintii nu erau deloc uniti si acest lucru s-a transmis si colectivului de elevi.

hm... sunt multe idei despre sedinte sau despre relatia cu parintii (exista si programe numite 'scoala parintilor', in care acestia sunt invatati cum sa se poarte cu copiii lor)... foarte multe mi-au venit citind informatii aparute pe acest site :D
probabil ca ceea ce am scris nu este de folos pentru toti cei care le vor citi, dar sunt multumita daca macar o persoana le va considera de ajutor. imi amintesc cum eram in primii ani de invatamant si cat mi-as fi dorit sa existe didactic.ro!
lara
 
Mesaje: 15
Membru din: 16 Mar 2005, 20:08

Mesajde danis2176 » 08 Mai 2005, 18:10

Uite ca experienta incepe sa isi spuna cuvantul. Multumesc pentru ideile bune pe care le-ai postat si care cu siguranta imi vor fi de folos. Unele dintre ele le aveam si eu, dar trebuie sa recunosc ca sunt unele la care nu m-as fi gandit sau ar fi trebuit sa treaca ceva ani. Cu siguranta voi pune in practica unele dintre ele.

Ce e pacat e ca atunci cand intram in invatamant nu primim nici un fel de consiliere din partea nimanui autorizat, iar daca o primim este de obicei de la profesorii mult prea conservatori, invechiti si plictisiti deja de prea multii ani de invatamant.
Avatar utilizator
danis2176
 
Mesaje: 88
Membru din: 19 Aug 2004, 12:54
Localitate: timisoara

Mesajde mariro » 08 Mai 2005, 18:59

Lara, fii convinsa ca din orice mesaj cine vrea, invata ceva! Este buna iddea ta cu testele duble, nu m-am gandit la asa ceva dar eu m-as teme mult in caz de neconcordanta sa nu imi alunge de la sedinte si putinii parinti care mai vin inca! Trebuie mult tact si diplomatie in relatiile cu elevii si parintii lor. Eu anul acesta am clasa I si ca niciodata am antrenat mamicile in munca la clasa: de la strangerea fondului pentru fete de banci si imprimanta pentru calculatorul clasei(fond pe care l-au stabilit de comun acord in sedintele cu parintii), la infrumusetarea si curatenia clasei inainte de serbari sau alte evenimente, la confectionarea costumelor necesare la serbari si pana la repararea unor obiecte din clasa! Chiar pentru maine am stabilit sa luam monitorul calculatorului si sa-l ducem la reparat la Depozitul de Calculatoare!
De-a lungul anilor le-am dat si eu diverse teste sociometrice, chestionare care se refera la parinti, la invatator, viitorul diriginte/a, la colegii lor de clasa... Intotdeauna obtinem rezultate foarte bune de la ei daca ii cunoastem foarte bine si in acelasi timp ne lasam si noi cunoscuti de ei sau macar sa lasam impresia ca au ajuns sa ne cunoasca.
Eu am mai postat parca in legatura cu procesul verbal: facem la fiecare sedinta si ca sa dovedim ca se tin aceste sedinte si ca sa avem acoperire in caz de control, si ca sa aratam parintilor celor cu probleme ca nu participa la nevoile scolii si ale copiilor lor. Mi-a placut ideea cu legaturile mai stranse intre parintii colectivului clasei prin alt fel de abordare si tratare la sedinte; dar pentru asta trebuie sa dispui de niste fonduri si exista si unele riscuri: cei neseriosi (sunt si din acestia) vor privi din alt unghi ceea ce pentru ei este nou si vor da nastere la altfel de discutii! :cry: (suspiciuni, barfe...) Ce spui?
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde lara » 09 Mai 2005, 19:05

probabil k am fost foarte optimista cand am scris mesajul de mai sus... :D
am recitit de curand cateva carti despre inteligenta emotionala si, asa cum mi s-a intamplat si la prima lectura, m-am gandit ca pot sa aplic la clasa cele invatate. :D ma apuca din cand in cand cate un optimism de-asta, de zic k as putea sa-i fac pe toti, parinti, copii, sa iubeasca scoala. stiu, sunt copil... :oops:

cu testele de la sedinte stiu ca este greu. cum spuneam, intentia nu este sa-i critic pe parinti, ci sa le arat si alte fetze ale copilului (caci toata lumea stie k acesta nu se poarta la scoala la fel ca acasa, n-are rost sa explicam de ce, stim deja) sau sa trag un semnal de alarma (acolo unde se aude) asupra unui anumit comportament. si cred k dk totul este prezentat ca o joaca, lucrurile sunt mai usor de acceptat. replici de genul 'urmeaza un test parinti-copii... aveti curaj sa participati? haideti, mai mult curaj! uitati, copiii dvs abia asteapta...' etc. pot 'dezgheta' atmosfera, daca sunt spuse pe un ton amuzat.
cred ca dk vorbim sincer cu parintii, acestia nu au decat doua optiuni: sa aprecieze sinceritatea si sa raspunda in acelasi mod sau sa se supere. in primul caz, lucrurile stau foarte simplu, iar in al doilea, cred ca trebuie sa le precizam ca nu am criticat copilul, ci un anumit comportament de-al lui, ceva ce putem schimba. copilul e ok, comportamentul nu se potriveste. ca o bluzita urata ce nu-si are locul pe un copil frumos (aberez, nu? :D ). toti avem comportamente, atitudini nepotrivite la un moment dat. asta trebuie sa-i facem pe parinti sa inteleaga. noi, adultii, nu facem exceptie.
si permanent trebuie repetat: NOI trebuie sa actionam, NOI il vom ajuta sa se schimbe. sa le explicam ca formam o echipa ce incearca sa educe copilul... nu putem unii fara altii. sunt lucruri pe care parintii nu le stiu despre propriul copil, asa cum sunt multe pe care nu le stim noi.
stiu, nu spun lucruri necunoscute voua...
mi-a mai venit o idee: putem incepe numai cu teste adresate copiilor si pe care sa le discutam cu parintii. le spunem acestora ca i-am intrebat diverse lucruri pe copii si k am notat raspunsurile (dk sunt cls 1 si nu stiu inca sa scrie) si apoi ne jucam: care parinte ghiceste ce a scris copilul? de ex.: de ce ii este cel mai tare teama copilului dvs? ce il face cel mai fericit? parintii afla multe astfel... mai sunt si celebrele teste psiho pe care le putem aplica la clasa si discuta la sedinta...

cat despre parintii ce nu vin la scoala, nu stiu ce sa spun... ca toata lumea, ma confrunt si eu cu asa ceva. si la un moment dat, cand i-am prins 'la inghesuiala' (cand au venit dupa cecul de alocatie, bineinteles :D, acel moment pe care toti il speculam :P), i-am si intrebat de ce nu o fac. dupa celebrul 'bine ati venit, chiar voiam sa mai vb cu dvs', ei au inceput sa se scuze, iar eu am incercat sa gasesc solutii, impreuna cu ei, la scuzele lor. 'stiti, vin tarziu... dvs nu mai sunteti la sc la ora aia... sedintele sunt si ele inaintea orei de terminare a programului meu de lucru...' a fost cea mai frecventa scuza. le-am propus sa stabileasca ei o ora si o zi (k locul il stiam deja :P) cand ne putem vedea pentru a mai discuta. mai de rusine, mai de... nu stiu ce... au fost nevoiti sa se mai intalneasca cu mine. de altfel, daca stau sa ma gandesc bine, in rest nu au fost decat scuze obiective: cineva bolnav sau ceva de genul asta. nimeni nu va spune k i-a fost teama k va fi criticat pentru rezultatele sau comportamentul fiului/fiicei (desi nu stiu de ce ar fi!?!). acestia invoca tot scuza cu timpul.
si problema cu teama de critica poate fi evitata prin aplicarea principiului pedagogic 'lauda in plen, critica in particular'. nu trebuie sa criticam un comportament singular in cadrul unei sedinte, dar putem critica un comportament al clasei in ansamblu (sau majoritate) - de fapt, nu critica,
ci prezentare, cu accentul pe cautarea solutiei, nu al tapului ispasitor. in general, evit sa rostesc nume daca le asociez cu ceva critic. ii rog doar pe parintii copiilor respectivi sa mai ramana putin, sa le mai povestesc cate ceva.
intr-o carte din cele despre care vorbeam mai sus, scria ca replicile noastre ar trebui sa fie pozitive (asta si la clasa. spunem mai degraba 'mi-ar placea sa nu fie atata galagie', in loc de 'nu mai faceti galagie'). de aceea, discutiile cu parintii incep cu evidentierea calitatilor copilului, continuand cu 'ar putea sa fie mai atent, i-ar fi mai usor sa inteleaga'. le e mai usor sa accepte ca exista defecte, daca vad ca sunt si calitati.

bineinteles, sunt si parinti care se supara. pe acestia ii intreb franc: ce va nemultumeste? unii zic ca nimic si atunci ii las in pace, altii incep sa prezinte situatia. ii ascult si apoi ii intreb ce asteapta de la mine. concret. sa schimb calificativul?, sa il bat pe gigel? le cer sa dea ei o solutie, moment in care incearca si ei sa se puna in pielea mea si se mai tempereaza vazand ca nu e asa usor...
si daca nu se tempereaza? ei, bine, dragilor, nu mai stiu, ca doar nu-s psiholog... :D incerc si eu sa ma descurc cum pot... ma gandesc: cum ar fi sa fiu mama lui gigel batausul? dar a alinutei cea care nu invata? si ma adaptez din mers. le si spun: 'nu cred ca mi-ar fi usor daca as fi in locul dvs. probabil k aveti foarte multa rabdare'. caci oamenii, pana la urma, nu vor decat sa fie ascultati si acceptati. si ati vazut ca la invatator (probabil si la diriginte) parintii vin si povestesc ca la preot.

m-am gandit cum sa rezolv si problema cu 'tratatia' de la sedinte: la prima sedinta vin eu cu 2 sticle de suc si 1/2 kg biscuitei varsati (nu costa mai mult de 100.000 lei vechi/10 lei noi :P - k am auzit k trebuie sa scriu pretul si in noua formula) si le spun ca imi place sa fie o atmosfera mai lejera, sa ne simtim bine, sa nu fim stresati, sa putem comunica precum niste oameni civilizati, sa venim ca sa discutam, nu sa tin eu prelegeri. daca am noroc, pentru a doua sedinta se vor organiza chiar mamicile. daca nu, la a doua aduc tot eu ceva si le sugerez ca poate ne organizam pentru data viitoare :D. ei, si daca tot nu se 'prind', ma gandesc ce-o sa fac... va povestesc la anu', la clasa I. tineti-mi pumnii sa am un colectiv de parinti cel putin la fel ca cel de-acum :D! ca vorba ta, mariro, de la fata de masa si husele de banci, pana la cautatul celor mai bune cabane la munte, ei le-au facut! nu stiu ce ma faceam fara ei...
a, am uitat sa spun: la sfarsitul primului semestru din clasa I, le-am dat diplome parintilor care s-au implicat foarte mult. pe urma am regretat ca n-am dat si celorlalti, dar unii chiar nu facusera nimic (nici pentru propriul copil). in urmatorii ani nu le-am mai dat diplome, dar am avut grija sa ii laud la sedinte (si cum sa nu-i lauzi cand cei mai instariti au daruit medicamente celor mai nevoiasi - intr-o perioada cu epidemie de gripa- , iar o mamica i-a gasit serviciu alteia, ce de mult timp era somera? sa stiti ca nu ma laud cu ei, ci ii laud pe ei...).
acum, la sfarsit de clasa a patra, le voi darui diplome tuturor. cred ca le merita... doar (mi-)au supravietuit in acesti 4 ani! :D
lara
 
Mesaje: 15
Membru din: 16 Mar 2005, 20:08

Mesajde mariro » 09 Mai 2005, 19:32

Eu am clasa I si am sa pun mare baza pe profilaxie: ca sa-mi "supravietuiasca" inca 3 ani :P le voi da diplome si mamicilor inimoase! E buna ideea! :lol: Mersi! :lol:
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde oana1964 » 09 Mai 2005, 21:24

cat despre parintii ce nu vin la scoala, nu stiu ce sa spun... ca toata lumea, ma confrunt si eu cu asa ceva. si la un moment dat, cand i-am prins 'la inghesuiala' (cand au venit dupa cecul de alocatie, bineinteles , acel moment pe care toti il speculam )

dar la liceu absenteismul parintilor de la sedinte este fenomen mult mai generalizat. nu exagerez cu nimic daca spun ca in 4 ani sunt destui parinti pe care nu i-am vazut NICIODATA. ca sa nu mai zic ca la liceu elevii isi iau carnetele de alocatii, iar nu parintii lor. asadar... ne resemnam (?)

intr-o carte din cele despre care vorbeam mai sus, scria ca replicile noastre ar trebui sa fie pozitive
da, dar cartea aia nu cumva e scrisa de un american? sunt curioasa ce rezultate vei obtine cu cei mici, care nu cred ca au discernamantul necesar pentru a distinge la 7 sau la 11 ani diferenta dintre un imperativ si un conditional folosit in expresie de politete. limba engleza tocmai prin asta distinge formalul de informal, ca "you" inseamna si "tu" si "voi" si "dv." caz in care expresiile politicoase folosind conditionalul si subjonctivul abunda. dar la noi?!?!? :)

ati vazut ca la invatator (probabil si la diriginte) parintii vin si povestesc ca la preot.
la diriginte nu prea spun mare lucru. sau... :) :lol: da, ca la preot, pentru iertarea "pacatelor" :lol: :lol:

oare de ce scade interesul parintelui in a colabora cu scoala pe masura ce copilul creste? pe de o parte poate e vorba despre acea independenta pe care tanarul si-o castiga milimetru cu milimetru in fiecare zi. dar motivatia parintelui, care este? danis spunea ca neincrederea in sistemul educational. pai, cum? la clasele 1-4 au incredere si la liceu nu?
oana1964
 
Mesaje: 850
Membru din: 20 Feb 2005, 15:30
Localitate: Piatra Neamt

Mesajde lara » 09 Mai 2005, 23:39

draga oana, ti-am spus ca uneori ma apuca optimismul :D !

mi-am dat seama ca mesajul anterior se adresa mai mult invatatorilor si-mi cer scuze ca am uita sa precizez.

nu stiu cum putem sa-i convingem pe parintii de liceu sa fie mai receptivi... ma gandesc ca depinde si de liceu, stimulentele fiind diferite in functie si de aspiratiile elevilor, cat si ale parintilor (la un liceu de elita sunt probabil alte motivatii decat la celelalte, banuiesc...). am observat ca problemele de acest gen apar inca din clasele V-VIII. probabil ca tine si de faptul ca la primara puterea de decizie sta in mana unui singur om, in timp ce la gimnaziu si liceu sunt prea multe persoane care au ceva de spus.

desi stiu ca nu exista retete in pedagogie, putem incerca sa gasim niste 'momeli' :D cu care sa-i atragem pe parinti la sedinte. ce zici?
lara
 
Mesaje: 15
Membru din: 16 Mar 2005, 20:08

Următorul

Înapoi la Cafenea

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori

cron