Evacuarea din Basarabia si Bucovina în vara lui 1940

Evacuarea din Basarabia si Bucovina în vara lui 1940

Mesajde aelianus » 24 Mar 2007, 13:03

Evacuarea din Basarabia şi Bucovina în vara lui 1940 este un subiect care descrie atrocităţile făcute de comunistii evrei împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina din vara lui 1940.

Alexandru Şafran, fost rabin şef, într-o declaraţie din 1946 recunoaşte faptul că anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către sovietici "a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă şi comunişti".

În timpul evacuării din Basarabia şi Bucovina de Nord a armatei române şi a populaţiei refugiate române, provocată de ultimatumul din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietica a cerut României cedarea acestor provincii amintite, populaţia evreiască de aici a iniţiat şi desfăşurat o serie de manifestări şi asasunate antiromâneşti:
*uciderea şi batjocorirea ofiţerilor şi militarilor români;
*jefuirea şi maltratarea refugiaţilor români;
*asasinarea oficialilor români din diferite instituţii publice ş i devastarea acestora;
*distrugerea şi denigrarea însemnelor oficiale româneşti<ref>Cercetarea are la bază: rapoarte oficiale ale armatei române, articole din presa vremii, jurnale personale ale oficialilor şi civililor, mărturii, toate prezentate în eseul "Săptămâna Roşie" de Paul Goma </ref>.

Aceste fapte grave antiromâneşti nu au fost întâmplătoare, ci ele au fost programate şi organizate cu mult timp înainte, existând în Basarabia 118 organizaţii teroriste şi un Plan de bolşevizare a României în care comuniştii evrei erau implicaţi foarte mult<ref>Săptămâna Roşie, Paul Goma, p. 94-96 </ref>.

Începând cu data de [[28 iunie]] [[1940]], evreii de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi-au manifestat bucuria că au devenit cetăţeni sovietici, unii dintre ei s-au înarmat şi fluturau nişte liste negre dorind să-i pedepsească pe cei notaţi acolo. Aceste liste negre vor fi f olosite mai târziu pentru denunţarea românilor care erau consideraţi "trădători de ţară" faţă de Rusia, între ei şi mulţi membri ai Sfatului Ţării. Alte liste destinate execuţiilor au fost redactate chiar de intele ctualii evrei comunişti ca: avocat Carol Steinberg, avocat Etea Diner, dr. Dorevici. Mai mult, avocatul evreu Steinberg, a condus un grup de evrei ce loveau cu pietre armata română aflată în retragere<ref>Săptămâna Roşie, Paul Goma, p. 164, 177, 219 </ref>.

La [[Cernăuţi]], imediat ce a fost anunţat ordinul de evacuare, evreii au iniţiat şi desfăşurat acţiuni antiromâneşti: aurupt şi scuipat steagurile tricolore româneşti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul roşu sovietic. După ce au vandalizat însemnele oficiale româneşti, evreii au distrus crucea de pe catedrală şi "au înlocuit-o cu steagul roşu şi portretul lui Stalin". Au mai fost consemnate devastări şi împuşcături. Tot la Cernăuţi, evrei i şi puşcăriaşii elibe raţii, i-au atacat pe românii care se refugiau, jefuindu-i şi maltratându-i. Preotul bisericii catolice şi câţiva gardieni au fost împuşcaţi de evrei. În timp ce preoţii şi teologii români erau maltrataţi iar militarii umiliţi de evrei, alţi evrei de pe margine stăteau şi fotografiau aceste scene.

Ziarul "Universul" relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament corect faţă de populaţia românească ce se refugia, în timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească încât i-a revoltat şi pe comandanţii armatei de ocupaţie ruseşti.

La [[Chişinău]], evreii plasaţi în intersecţii au atacat refugiaţii români şi i-au jefuit, ba mai mult, au aruncat atât asupra lor cât şi asupra militarilor români aflaţi în retragere, cu pietre, cu oale cu apă clocotită, şi conţinutul oalelor de noapte. Sub protecţia unor soldaţi ruşi, evreii au batjocorit militarii din armata r omână, ofiţerilor fiin du-le smulse tresele, iar unor ostaşi li s-au tăiat nasturii de la pantaloni, după care într-o primă fază li s-a dat drumul în hohote de râs, pentru ca mai apoi, să fie luaţi de soldaţii ruşi.

În momentul aterizăr ii la Chişinău a unui grup de 20-30 de avioane ruseşti, "imediat evreii au arbora drapele roşii" şi au început să manifeste pe stradă. Lor li s-au alăturat şi comuniştii proaspăt eliberaţi din închisoarea locală. Împreună, "manifestanţii evrei şi comuniştii" au strigat lozinci antiromâneşti şi defăimătoare la adresa armatei române: "Jos Armata Română!", şi împotriva regelui, "Jos Carol!", precum şi de susţinere a ocupantului sovietic "Trăiască Stalin şi Armata Roşie!". De asemenea, ei au blocat străzile, nepermiţând refugiaţilor români accesul spre gară. Încercând să facă ordine pentru ca populaţia să poată ajunge la gară şi să se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Sto l, au fost prinşi de e vrei şi executaţi prin împuşcare în pină stradă. Alte incidente s-au înregistrat pe strada Alexandru cel Bun, unde funcţionarii români refugiaţi care doreau să ajungă la gară au fost opriţi de "o masă compactă de evrei şi ruşi" care postându-se pe trotuare ameninţau şi aruncau cu pietre.

La [[Soroca]], primăria şi poliţia au fost ocupate de evreii comunişti aflaţi sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). La poliţie, acesta a ţinut un discurs prin care a defăimat autorităţile şi administraţia românească, apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa şi pe ajutorul acestuia Eustaţiu Gabriel în faţa statuii Generalului Poetaş.

A fost jefuit tezaurul administraţiei financiare, din camionul în care era transportat iar Dirigintele Oficiului Poştal, Vartolomei, avocatul Gheorghe Stănescu şi locotenentul Pavelescu, însoţit de mai mulţi subofiţeri au fost prinşi de evrei şi li s-au rupt galoanele. Administratorul Ion Gheorg he şi căpitanul Geor gescu au fost împuşcaţi. Pavelescu şi Vartolomei au scăpat dând 50-60 de mii de lei unor evrei. Subofiţerul Ene a fost împuşcat pe la spate în timp ce încerca să fug, iar avocatul Stănescu a fost coborât din maşină şi împ uşcat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru.

Maiorul Virtic Gheorghe comandantul jandarmilor din Soroca şi căpitanul Ramadan, dorind să plece cu o maşină au fost prinşi de evrei, au fost dezarmaţi şi li s-au rupt galoanele. Preoţii care voiau să se refugieze din oraş au fost opriţi de evrei şi întorşi din drum.

La [[Vijniţa]], cei care au provocat dezordini au fost evreii comunişti cărora li s-au alăturat şi ucrainenii. Astfel, şeful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul românesc, păstrând numai fâşia roşie pe care şi-a legat-o peste piept strigând că "a sosit ceasul evreilor". Tot el a interzis personalului românesc să părăsească sanatoriul. În momentul intrării armatei sovi etice în oraş, acea sta a fost aşteptată de populaţia evreiască în frunte cu evreul Şatran. Perceptorul şi preotul au fost atacaţi şi jefuiţi de un grup de evrei condus de avocatul Raufberger.

Fapte grave s-au mai înregistrat la [[Româneşti ]] în judeţul Lăpuşna, unde elevii evrei i-au agresat pe profesori, la [[Reni]] unde s-au înregistrat incidente între evrei cu banderole roşii pe mâini şi autorităţi, la [[Tighina]] unde jandarmii români au fost dezarmaţi de evrei, şi li s-au luat şi uniformele, şi la [[Cetatea Albă]] unde evreii au dat foc la primărie. La [[Lipcani]], peste Prut de Rădăuţi, evreii strigau "Trăiască Rusia Sovietică şi Stalin!"

În data de [[29 iunie]] [[1940]] regele Carol al II-lea îşi notează în jurnalul personal "că mai ales evreii" sunt cei "care-i atacă şi-i insultă pe ai noştri" şi că aceştia i-au batjocorit pe ofiţerii români.

''Presa străină'' relatează şi ea despre cele întâmplate în Basarabia şi Bucovina de Nord: '' Corriere della Serra'' scrie că în ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni în Basarabia au atacat atât refugiaţii civili, cât şi armata română pe care i-au bătut cu pietre, i-au împiedicat să-şi continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul şi le-a distrus mijloacele de transport. Mai mult chiar, căutau să-i instige şi pe localnicii români împotriva acestora. Şi ''Gazzeta dell Popolo'' confirmă situaţiile grave create de evrei consemnând că la Galaţi, comuniştii evrei locali împreună cu cei veniţi din alte părţi, au provocat dezordine, atacând forţele de poliţie şi garnizoana, rezultând 15 morţi. Tot ''Gazzeta dell Popolo'' vorbeşte şi despre Cernăuţi arătând că după evacuarea militarilor români, evreii în număr de câteva zeci de mii, după ce au comis numeroase delicte, au eliberat deţinuţii din închisori, i-au înarmat şi ''"au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefu it băncile, casele particulare, au incendiat bisericile şi palatele"''. ''Corriere della Sera'' relatează şi el despre cele întâmplate la Galaţi vorbind despre faptul că evreii veneau din toate părţile la Galaţi pentru a trece în Basarabia şi cĊ? după ce i-au dezarmat pe soldaţii din gardă, au atacat oraşul, trăgând nebuneşte, devastândvitrinele şi agresând cetăţenii români.

Notele făcute de armata română constată la data de [[30 iulie]] [[1940]] că evreii din Basarabia nu s-au refugiat şi că au rămas, instigând la acţiuni antiromâneşti şi făcând manifestaţii comuniste. Refugiaţii din Basarabia au declarat că cei care le-au făcut greutăţi pe parcursul evacuării au fost comuniştii locali, în majoritate evrei şi că aceştia i-au torturat, i-au lovit cu pietre, le-au jefuit bagajele, i-au împiedicat să se deplaseze, le-au luat animalele şi le-au devastat vehiculele folosite pentru deplasare.

La Chişinău, încă înainte de apariţia trupe lor ruseşti, evrei i din baroul local şi-au legat la mâini banderole roşii şi i-au supus pe funcţionarii români la tot felul de violenţe. În toate gările de la chişinău şi până la Ungheni, bandele de evrei înarmaţi cu pistoale şi bâte loveau populaţia română pentru a o împiedica să urce în trenuri. Şi în Bucovina, la Cernăuţi, înainte de intrarea soldaţilor sovietici, evreii au făcut manifestaţii antiromâneşti, au devastat biserici şi au asasinat personalităţi româneşti şi ofiţeri. Se mai raportează că un grup de evrei comunişti cu vârste de 15-16 ani au săvârşit crime şi acte de barbarie, ucigând soldaţi, ofiţeri şi jandarmi români cu propriile baionete, după ce iniţial îi dezarmaseră. Tot la Cernăuţi, grupuri de muncitori au devastat clădiri şi cămine studenţeşti, au eliberat deţinuţii din închisori şi au maltratat armata şi populaţia română care se refugia.

''La Stampa'' din ziua de [[1 iulie]] [[1940]] prezintă articolul "O rorile şi devastĊ?rile comise de evrei în Basarabia şi Bucovina" în care vorbeşte de manifestările de bucurie ale evreilor faţă de armata de ocupaţie sovietică şi consemnează faptul că la Cernăuţi s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunişti. Acelaşi gen de iniţiative a avut loc şi la Reni, Ismail, şi în alte locuri.

O notă a armatei din 1 iulie 1940 confirmă faptul că încă înainte ca armata sovietică să-şi facă apariţia, populaţia evreiască din Cernăuţi a devastat bisericile şi i-a asasinat pe mulţi dintre şefii autorităţilor locale. Se raportează şi că Brigada de Cavalerie aflată sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, având lipsă ofiţeri şi soldaţi precum şi echipament din cauza greutăţilor, şicanelor şi umilinţelor la care au fost supuşi de către armata sovietică în colaborare cu bandele de civili formate din "bolşevici şi jidani".

O sinteză a zilei din [[2 iulie]] [[1940]], arată că evreii au org anizat în difeti te oraşe ''comitete revoluţionare'' în vederea preluării puterii. La Cernăuţi, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar şi viceprimar sunt tot doi evrei, Glaubach şi respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer. Sovietul comunal din Chişinău, este condus de un evreu originar din Huşi, şi anume, avocatul Steinberg. Comitetul local înfiinţat la Chilia Nouă îl are ca şef pe un evreu medic din oraş, dr. Rabinovici. La Soroca este indicat ca fiind "conducătorul acţiunii teroriste" un evreu gardian public în serviciul poliţiei locale, pe nume Leizer Ghinsberg. Alţi doi evrei foşti ziarişti la ''Adevărul'' şi ''Dimineaţa'' au luat posturi importante în Basarabia. Ei sunt Terziman şi Cândea.

Sunt consemnate ''atentate şi asasinări'' împotriva oficialităţilor şi împotriva românilor civili, din partea evreilor comunişti. Bandele evreo-comuniste din Chişinău futurând steaguri roşii, acţionau în gări pentru a-i determina pe călăto ri să coboare d in trenuri. Refugiaţii români care nu puteau să se apere au fost jefuiţi de aceştia, şi doar cei care au avut arme au putut să le respingă atacurile. Tot la Chişinău, intervenţia unui detaşament de jandarmi i-a salvat pe studenţii teologi de a nu fi linşaţi de o bandă de evrei comunişti, asta după ce jandarmii au fost nevoiţi să facă uz de armă. Însă doi inspectori financiari, Preotescu şi Pădureanu, nu au mai putut fi salvaţi, fiind împuşcaţi. De asemenea, teroriştii evrei i-au mai ucis pe perceptorul şi notarul din [[Ceadâr-Lunga]], judeţul Tighina, pe preotul Bujacovski din [[Tighina]], pe fostul senator colonelul Adamovici, pe şeful poliţiei din [[Abaclia]], tot din judeţul Tighina. La [[Cazaclia]] şi [[Ceadâr-Lunga]] au mai fost omorâţi notari, preoţi şi poliţişti. Evreii din [[Reni]], ce purtau banderole roşii, i-au împuşcat pe doi marinari români, ceea ce a determinat o ripostă a autorităţilor şi au fost lichidaţi, în urma confrunt ărilor, circa 15-20 de evrei comunişti.

Fapte atroce s-au petrecut la [[Cetatea Albă]], unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate. La Cernăuţi, bandele de evrei au atacat cu pietre două autocare cu soldaţi români, iar atacul lor a fost respins numai prin folosirea armelor.



==Bibliografie==
Săptămâna Roşie, Paul Goma, p. 162-221
aelianus
 
Mesaje: 18
Membru din: 16 Feb 2007, 12:33

Înapoi la Istorie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori