Copii fara copilarie...

Copii fara copilarie...

Mesajde live » 04 Dec 2006, 01:11

Am de-a face zi de zi cu aceşti copii. E vorba de cei lăsaţi fără mângâierea părinţilor(părinţi care, sătui de lipsurile materiale, aleg să plece la muncă în străinătate). E vorba de cei care nu beneficiază de nişte părinţi care să înţeleagă că această perioadă din viaţa omului-copilăria-trebuie să fie o perioadă caracterizată de joc şi de linişte.
În clasa mea, formată din 16 elevi, sunt foarte puţini copii care au parte de ceea ce ştim noi că ar trebui să fie COPILĂRIA. Mie mi-ar folosi foarte mult să facem schimb de idei, schimb de experienţă sau, pur şi simplu, să-mi oferiţi un umăr pe care plâng(de mila acestor copii, de mila mea...).
trăiesc, iar asta îmi ocupă toată viaţa...
Avatar utilizator
live
 
Mesaje: 218
Membru din: 08 Sep 2006, 13:25

Mesajde dana_t » 04 Dec 2006, 16:45

Si eu am in clasa o astfel de fetita, cu mama plecata in Spania, dar e o exceptie, ii este mai bine cand nu este mama langa ea. Bunica si tatal o educa exemplar, pe cand, atunci cand era mama, fetita imprumutase muuulte aspecte negative ale comportamentului matern....
Sigur, nu pledez pentru asta; am si specificat, este, cred, o exceptie.
Avatar utilizator
dana_t
 
Mesaje: 213
Membru din: 11 Dec 2003, 20:21
Localitate: Pitesti

Mesajde live » 04 Dec 2006, 19:05

Unul dintre copii nu şi-a văzut mama de 6 ani...
trăiesc, iar asta îmi ocupă toată viaţa...
Avatar utilizator
live
 
Mesaje: 218
Membru din: 08 Sep 2006, 13:25

Mesajde emese_d » 04 Dec 2006, 21:18

Am vazut doua cazuri care mi-au dat de gandit...
1. Fetita avea 2 ani cand a plecat tatal ei la munca, abia il cunostea. Dupa un an a plecat si mama, iar micuta a ramas in grija bunicilor. Parintii au sunat la telefon, au trimis pachete, dar nu au putut sa vina in vizita. In acest timp bunicii s-au ocupat exemplar de copil, i-au oferit toata caldura si dragostea lor, iar fetita abia se dezlipea de ei. Au trecut asa 4 ani, cand deodata au aparut parintii sa-si ia copila. Sigur ca este dreptul lor, copilul lor, ... dar pentru copilul de 7 ani a fost un soc sa plece cu oamenii aia cu care vorbea la telefon si primea cadouri, dar pe care ii stia doar din poze si din povestirile bunicilor. A fost o adevarata tragedie cand au luat-o pe fetita cu forta... Doi ani dupa aceea ma mai vizita bunica sa-mi arate scrisorile pline de durere si repros (DE CE a lasat-o sa fie luata de parinti) pe care le primea de la fetita...

2. Cazul baiatului este foarte asemanator: de cand s-a nascut l-au crescut bunicii, asa ca nici n-a "observat" cand a plecat tatal lui in Spania, mai ales ca el avea doar 2 ani. Peste alti 2 ani a plecat si mama, dar nu a fost traumatizat copilul pentru ca oricum bunicii il cresteau si pana atunci. Era iubit, rasfatat, ingrijit, vesel si fericit... pana in ziua in care, peste alti 3 ani, au aparut ambii parinti, doi "straini" care si cat au fost in tara nu aveau timp pentru copilul lor, si a fost obligat sa plece cu acestia. Va imaginati ce suferinta a indurat si acest copil! ... Si daca nu este de ajuns, va mai spun ca pe sora lui mai mare nu au luat-o parintii, doar pe el. Fata a ramas in continuare cu bunicii, dar cred ca nu are rost sa va povestesc despre suferinta ambilor copii cand au aflat ca vor fi despartiti! Atata dragoste si atasament intre frati rar am vazut... durerea micutilor a fost pe masura sentimentelor...
A trecut un an de cand a plecat baiatul "meu" in Italia si luna trecuta m-a sunat la telefon! Surpriza mare, m-am bucurat enorm sa-i aud vocea, mai ales ca era "febletea" mea de copil frumos foc, destept si cuminte. Am vorbit cu el mai mult de 20 de minute in care mi-a povestit ce frumos e acolo, cate jucarii are si cum este la scoala, dar am simtit in vocea lui o tristete de nedescris. Cand am inceput sa-i povestesc si eu despre fostii lui colegi si despre acasa, imediat s-a schimbat si a redevenit baiatul meu vioi si plin de viata.

Sa nu ma intelegeti gresit: sustin cu tarie ca locul copiilor este langa parinti! Va relatam doar doua cazuri cand parintii au devenit total straini fata de acesti copii, dar si-au facut timp sa "dea o fuga" pana acasa pentru a-i smulge cu brutalitate din mediul care pana atunci oferea siguranta. Oare nu era mai bine sa intre mai putin abrupt in viata copilului dupa o absenta de 3-4 ani? Eventual sa-si petreaca un concediu-doua impreuna? ......... Acesti copii au avut noroc de niste bunici deosebiti care s-au ocupat cu toata dragostea de ei. Oare alti copii in grija cui raman?
Oare NOI ce ar trebui sa facem, cum putem sa-i ajutam pe copiii care n-au nicio vina de toate astea?
emese_d
 
Mesaje: 273
Membru din: 03 Feb 2006, 22:43
Localitate: Brasov

Mesajde marica » 04 Dec 2006, 21:32

In jurul meu vad zeci de cazuri. Copii- gunoieri ce se ofera sa duca gunoiul in locul tau la tomberon contra unei sume modeste, copii terorizati de iesirile necontrolate ale parintilor inecati in aburii alcoolului, copii care la 10 ani stau singuri in casa deoarece au parintii plecati peste granita etc. Ce facem noi in aceste cazuri? Stiati ca exista o LEGE de protectie a drepturilor copilului?Am postat pe site un material despre asta si despre institutiile abilitate sa ia masuri.
marica
 
Mesaje: 23
Membru din: 11 Dec 2005, 00:10

Mesajde live » 04 Dec 2006, 22:19

marica scrie:In jurul meu vad zeci de cazuri. Copii- gunoieri ce se ofera sa duca gunoiul in locul tau la tomberon contra unei sume modeste, copii terorizati de iesirile necontrolate ale parintilor inecati in aburii alcoolului, copii care la 10 ani stau singuri in casa deoarece au parintii plecati peste granita etc. Ce facem noi in aceste cazuri? Stiati ca exista o LEGE de protectie a drepturilor copilului?Am postat pe site un material despre asta si despre institutiile abilitate sa ia masuri.

Ştiu toate acestea. Mai ales de când am ajuns la şcoala în care lucrez acum...am învăţat că există astfel de drame.
Ştiţi că există doi copii care au fost dăruiţi(aşa cum faci cu un pisoi, deşi...şi pentru el încerci să găseşti stăpâni iubitori)de către mama lor...unei femei întâlnite la coadă la poştă?
Ştiţi că am în clasă 2 copii care au încă...11 fraţi? Azi am avut şedinţă cu părinţii, iar tatăl a intervenit într-o discuţie pe care o purtam cu două mămici, după terminarea şedinţei, exprimându-şi enervarea pricinuită de faptul că nu închei mai repede conversaţia. A început să-mi explice că n-are timp de pierdut(culmea nesimţirii, eu aveam ceva să-i spun...de vreo 4 săptămâni, el n-a catadicsit să mă onoreze cu prezenţa şi...eu am avut tupeul să-l las să aştepte, azi), că el trebuie să lucreze în folosul comunităţii, pentru a căpăta ajutorul social de 3 milioane, cu care "îşi întreţine" familia. Toate acestea mi le spunea...duhnind a băutură.
trăiesc, iar asta îmi ocupă toată viaţa...
Avatar utilizator
live
 
Mesaje: 218
Membru din: 08 Sep 2006, 13:25

Mesajde c_a_m_i » 16 Dec 2006, 02:48

Emese, cazurile pe care le-ai descris m-au coplesit pana la lacrimi. Si eu am in clasa un baietel care tanjeste foarte mult dupa mama plecata in Spania. Acum cateva zile imi spune bunica care il creste ca dupa sarbatori il duce mama la ea. Intr-un fel ma bucur pentru el, mai ales ca copilul deabia asteapta.
c_a_m_i
 
Mesaje: 249
Membru din: 16 Dec 2006, 00:52
Localitate: Bihor

Copii fara copilarie...

Mesajde adimatu » 16 Dec 2006, 14:19

Din pacate foarte multi ne facem griji pentru toate problemele elevilor, dar dupa ce au intrat in gimnaziu, avem colegi pe care nu-i framanta aceleasi probleme.
In seria trecuta am numarat fratii elevilor mei: 42. Totul la o clasa de 23 elevi.
Acum am o eleva care este crescuta de strabunica (73 de ani). Mama este pe undeva prin tara, in alt judet. N-am terminat inca vizitele la domiciliu, asa ca nu pot spune prea multe detalii despre alti elevi. Dupa ce trec sarbatorile le voi relua si ma voi dumiri.
adimatu
 
Mesaje: 124
Membru din: 23 Mai 2006, 13:02
Localitate: Timisoara


Înapoi la Invatamant primar

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori